KorAP: Find »[drukola/base=îndoi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...328 >

8,189 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

singura consolare pe care o am este că atunci când stă jos, îmi dispare pofta de mâncare. Mă gândesc că de fapt, el crede că sunt dulce și sunt sigură că știe că am această slăbiciune ridicolă pentru el, dar mă îndoiesc că petrece prea mult timp gândindu-se la mine, cel puțin nu și când e Geraldine prin apropiere. Geraldine a început munca aici cam prin aceeași perioadă ca mine, iar ceea ce mă omoară de fapt este că eu am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să vadă ce se întâmplă. Își dădu seama că toți îl priveau și toți îl recunoscuseră, dar din fericire nimeni altcineva n-avea de gând să preia inițiativa Sheilei. ― O, mersi, a spus ea, cu răsuflarea tăiată, după care a îndoit hârtia cu mare grijă, a pus-o în buzunarul din față al genții sale și a adăugat: o să te urmărim mâine. ― Nu, nu, a spus Ben, revenindu-și. Eu îți mulțumesc, și vizionare plăcută. În timp ce Sheila și Jean se îndepărtau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de citit articolul, se lasă pe spate și-și aprinde o țigară, încercând să amâne lucrul la afurisita de rubrică de „Sfaturi de milioane“. Ochii îi lucesc. Ia ziarul din nou, scoate cele două pagini pline cu Ben Williams, le îndoaie cu grijă și le bagă într-un plic de format A4. „Dragă Jemima, scrie ea pe un bilețel. Dacă aveam timp, îți scriam o scrisoare, dar am vrut să vezi asta. Îți vine să crezi??? Ben Williams pe două pagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pe Lauren cât de repede posibil, nu intenționez să-i spu asta și lui. Uite, ce e, îi spun eu lui Brad. Aș vrea să fiu singură, dacă se poate. ― Bine, spune el. O să te mai văd vreodată? ― Tare mă îndoiesc. Iar când mă uit la el îmi dau seama că de fapt e pentru prima oară când îl văd cu adevărat. În ciuda durerii, a decepției și minciunilor, este în continuare cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

nostru"2506. Pentru a reliefa urmările nefaste ale defrișărilor se menționa că "ocolul Babadag, care avea peste 14 000 hectare pădure, nu știm dacă azi mai are pe jumătate"2507. În încheierea articolului citat jurnaliștii tulceni precizau că "nu ne îndoim ca ministerul Domeniilor să fi luat măsuri raționale în ceea ce privește exploatarea pădurilor, dar bunele dispozițiuni au rămas numai pe hârtie, iată de ce (...) cerem să înceteze harababura"2508 din administrarea pădurilor județului Tulcea. Într-un articol din data de 3 septembrie 1902

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911

EminescuOpI 67} Părul lui i-atinge părul Și atunci c-obrazul roș Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioși. Iar pe buze-i trece un zâmbet Înnecat, fermecător, Care gur-abia-i deschide Cea uscată de amor. Când cu totului răpită Se-ndoi spre el din șele, El înceată din cântare Și-i grăi cu graiu de jele, Ș-o cuprinde de călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
vorbesc cu-atît de multe In? elesuri. Cucu-ntreabă: " Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zână să răsară Tuturora". {EminescuOpI 122} Teiul vechiu un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o iee, Iară florile să ploaie Peste dânsa. Se întreabă trist izvorul: Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
de izvor? S-auzi cum codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zână liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? {EminescuOpI 229} Ah! acum crengile le-ndoaie Mânuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

poate să judece cu ușurință dacă ar fi fost mai bine să-i fi lăsat în pace pe indieni cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce spune senior Velasco. — Și eu am aceeași părere ca și Hasekura, se auzi vocea lui Tanaka dinspre fereastra deschisă. După aceea, toți trei rămaseră tăcuți și duși pe gânduri cu ochii deschiși în întuneric. Pe de o parte se îndoiau de Velasco, iar pe de alta se închipuiau în fața regelui. Ei, care nu erau decât niște mărunți ostași de țară, trecuseră oceanul și aveau să întâlnească un rege ce domnea peste o țară întreagă! Pentru ei era de neînchipuit, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mea nu va cunoaște jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era acum schimonosit de amărăciune. Rămas fără cuvinte, încă mă mai îndoiam de adevărul sentimentelor cardinalului. Nu mi-am închipuit niciodată că un om atât de însemnat precum cardinalul poate să-și mărturisească suferința atât de limpede și de fățiș. — Știu că acest lucru înseamnă să ne îndepărtăm de învățăturile Domnului despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

totuși la capăt până vine avionul. — Sau până nu vine. — Spune-mi ce pot să fac, te rog. Trebuie să fie ceva ce-aș putea face. — Ai putea să-mi amputezi piciorul și așa poate s-ar opri, deși mă-ndoiesc. Sau ai putea să mă Împuști. Acum știi să tragi bine. Doar eu te-am Învățat, nu? Nu mai vorbi așa, te rog. N-ai vrea să-ți citesc ceva? Ce să-mi citești? — Păi, orice nu am citit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Se urcă pe marginea patului de jos, cu lampa-n mână, ca să vadă ce s-a Întâmplat. Indianul zăcea cu fața la perete. Își tăiase beregata dintr-o parte-n cealaltă. Sângele se strânsese Într-o băltoacă, acolo unde greutatea trupului său Îndoise scândurile patului. Capul i se odihnea pe brațul stâng. Briciul deschis căzuse pe pătură. — George, scoate-l pe Nick afară, spuse doctorul. Nu mai era cazul. Nick, aflat pe pragul ușii din bucătărie, văzuse totul foarte bine. Începuse să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lână. — Nu mai e vremea să umbli fără șosete, Îi zise. Da’ n-am nici un chef să m-apuc iar să le port. Își puse șosetele și se prăbuși Înapoi pe scaun, punându-și picioarele pe grătarul din fața focului. — O să-ndoi grătarul, Îi spuse Bill. Nick Își mută picioarele pe partea cealaltă a căminului. — Ai ceva de citit? Întrebă. — Ziaru’ doar. — Ce-au făcut The Cards? — Au pierdut cu The Giants. — N-au adversar, The Giants. — A fost meci de-antrenament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Avea doar o ureche. Era Îngroșată și lipită de cap. În locul celeilalte nu era decât un ciot. — Ai mai văzut așa ceva? — Nu, spuse Nick. I se făcuse puțină greață. — Da’ țineam la bătaie. Crezi că nu țineam, puștiule? Nu mă-ndoiesc. — Toți Își rupeau mâinile lovindu-mă, spuse omulețul. N-aveau ce să-mi facă. Se uită la Nick. Stai jos, spuse. Vrei să mănânci ceva? Nu vă deranjați, spuse Nick, mă duceam spre oraș. — Știi ceva, spune-mi Ad. — Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ce te mai scoli? Krebs o privi. Îi plăcea de ea. Era sora lui preferată. —Ai adus ziarul? o Întrebă. Ea-i dădu The Kansas City Star și el Îi scoase Învelitoarea maronie și-l deschise la pagina de sport. Îl Îndoi și-l sprijini de cana cu apă, punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold, nu mototoli ziarul, te rog. Taică-tu nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Dar a ta a fost o frumusețe. — Eu nu pot să fac telemark. Nick lăsă În jos cu schiul primul fir de sârmă al gardului și George trecu peste. Nick Îl urmă și coborâră pe drum. Se avântară cu genunchii Îndoiți de-a lungul străzii, Într-o pădure de pini. La un moment dat drumul era acoperit de gheață, cu urme portocalii și altele de un galben ca tutunul, de la buștenii care erau transportați pe acolo. Schiorii o ținură pe fâșia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nou tigaia. Folosi tot amestcul care-i mai rămăsese. Mai făcu o clătită mare și una mai mică. Mâncă o clătită mare și o clătită mai mică cu gem de mere. O unse și pe a treia cu gem, o Îndoi de două ori, o Înfășură În hârtie cerată și o băgă În buzunarul de la cămașă. Apoi puse Înapoi În sac borcanul cu gem de mere și tăie pâine pentru două sendvișuri. Găsi o ceapă mare În sac. O tăie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cosașul, purtat de valurile mici. La un moment dat dispăru. Văzu firul smucindu-se. Nick trase. Era prima pradă. Potrivind lanseta, care acum nu mai era inertă, de-a curmezișul râului, Începu să mulineze Înapoi cu stânga. Lanseta se tot Îndoia, smucind din cauza păstrăvului care trăgea Împotriva curentului. Nick știa deja că e unul mic. Ridică lanseta-n sus, vertical. Lanseta se Îndoi. Văzu păstrăvul În apă, smucindu-se cu tot trupul Împotriva tangentei flexibile pe care firul o făcea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
acum nu mai era inertă, de-a curmezișul râului, Începu să mulineze Înapoi cu stânga. Lanseta se tot Îndoia, smucind din cauza păstrăvului care trăgea Împotriva curentului. Nick știa deja că e unul mic. Ridică lanseta-n sus, vertical. Lanseta se Îndoi. Văzu păstrăvul În apă, smucindu-se cu tot trupul Împotriva tangentei flexibile pe care firul o făcea cu apa. Nick apucă firul cu mâna stângă și trase păstrăvul, care se-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aruncă momeala În apa repede. Pluti sub apă, spre bușteni, și apoi greutatea firului Îl scoase la suprafață. Ținea lanseta În mâna dreaptă, dând firul printre degete. Simți o smucitruă puternică. Trase și lanseta prinse viață, se mișcă periculos, se Îndoi la maximum și firul se-ntinse, ieși din apă, se-ntinse și mai tare și smucitura se transformă Într-o tracțiune continuă, puternică și periculoasă. Nick simți că firul s-ar fi rupt dacă mai trăgea, așa că-i dădu drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n formă, spuse Zurito. — Exact cum ți-l dorești, Îl asigură omul lui Retana. Manuel dădu din cap. Trompetistul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]