4,024 matches
-
ales acea spaimă - a mea și a clanului meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de execuție mi se clătina în fața „ochilor minții” de care vorbește rubicondul prinț al Danemarcei...Ă Nu numai autorul, dar și prietenii săi, Nichita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
curajul, „insolența” de a se „arăta gol”, în sensul de a trece, în oglindirea omului și a umanului, dincolo de clișeele, chiar și „artistice”, clasice, ale genului, trebuie să fie apt de a suporta „consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate, mai îndrăznețe. Marele, cu adevărat genialul și inovatorul dramaturg Eug. Ionescu era mânios nu pe România istorică și fizică, precum Cioran, ci pe tatăl său român, și ura pe care i-o purta acestuia - o ură pe care eu nu o înțeleg
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pot să aștept. Vă salut. Nu știu ce s-a întâmplat - ne aflam în primăvara-vara lui ’68, în plină „efervescență pragheză”, „șeful” urma să meargă la Praga și să se solidarizeze cu Dubček, eu eram cunoscut pe vremea aceea ca un ins îndrăzneț, un fel de lider al „tineretului literar nemulțumit” (ne aflam după celebra ședință de la U. Scriitorilor, inițiată de Adrian Păunescu, secretar UTC pe Uniune, prezidată de însuși tov. Ion Iliescu, secretar c.c. cu probleme de tineret, ședință care avea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii activiști superiori. Ședința a început după-amiază pe la șase și a durat până aproape de miezul nopții, și tovarășii de la prezidiu, în frunte cu Ion Iliescu, au trebuit să asculte și, se pare, să și „înghită” luările la cuvânt cele mai îndrăznețe pe care mie mi-a fost dat să le aud în destul de lunga mea carieră literară sub comuniști. Ne aflăm în anul ’68, după un discurs la Cluj al lui Ceaușescu, unul dintre cele mai „liberale”, în care „se desparte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cea închisă, rudimentară, comunistă, dar și în „cealaltă”, liberă, care, oferindu-ți „succesul” deplin, te închide într-o carcasă de-o fină și persuasivă abrutizare, de pierdere a „acelei părți din tine” pe care se clădiseră altădată acele visuri îndrăznețe și curate numite de cei vechi „idealuri”! Iată cele „două ambiții”, istoria vie, dramatică a unei lupte sociale ce începe cu o afirmare profesională și socială și care se termină cu o „închidere” - dureroasă, o recunosc, pentru încă tânărul ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
redactor-șef adjunct, mai bine de jumătate de an, ocupându-mă mai ales de sectorul de arte, evident nelăsându-mă absorbit de o funcție mai mult sau mai puțin administrativă, cum fac, de altfel, și azi! Mă preocupa deja desenul îndrăzneț al viitorului meu roman, Îngerul de gips, lucid de faptul că mă aflam în fața unei teme ce-mi depășea într-un fel experiența, poate și posibilitățile... Cu atât mai surprinzătoare a fost, într-o zi, pe la începutul după-amiezii, interpelarea lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceiași maeștri își exersau și talentele de arhitecți. Apoi, bineînțeles, „cea mai frumoasă catedrală a lumii”, după gustul meu, și care a rămas aceeași, văzută apoi de zeci de ori și la vârste diferite, „Santa Maria dei Fiori”, cu cupola îndrăzneață făcută de același Michelangelo sau „Michelagnolo” Buonarroti, având în față baptisteriul cu genialele uși în bronz sculptate de Ghiberti. Apoi, la doi pași, în piața „mercato”, catedrala San-Lorenzo, unde, după piața Senioriei, mă aștepta un alt dar - nu numai al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Lorenzo magnificul și al fratelui său, Giuliano, cu cele două grupuri de statui culcate, ziua și noaptea și aurora și crepusculul, ieșite și ele din dalta celui cu care, de vreo patru secole, „se ceartă” cei mai mari și mai îndrăzneți sculptori ai lumii, de pe toate continentele - Buonarroti! Tot Macovescu m-a dus cu mașina la Napoli, unde am vizitat faimosul muzeu de artă și etnologie și apoi, închiriind un helicoper, am zburat în insula San-Michele, atrași de „grota albastră”, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în zilele care au urmat, când știrea se făcuse publică și când nu puțini prieteni, de diferite vârste, mă sfătuiau să nu accept, să nu am încredere în „omul politic”, să nu-mi „pătez” imaginea mea de sclipitor tânăr și îndrăzneț romancier. Nu, nu am făcut-o și, o spun încă o dată, eram atras de Ceaușescu și de noua lui echipă - Maurer, Mizil, Gogu Rădulescu, Iliescu, D. Popescu -, acel Ceaușescu care atacase securitatea lui Dej și pe Dej însuși, care începuse
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu puterile mele și „în condițiile date, am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că ne-am păstrat teritoriul „visat” - în timp ce cehoslovacii și iugoslavii și l-au pierdut și fărâmițat pe al lor -, că aceste „populații”, ținute secole în obscuritatea literei și a gândului, au dat, în nici un secol, figuri comparabile cu cele mai îndrăznețe minți ale Apusului?! Nu „întâmplător” cei care se plâng de „imaturitatea, de prostia civică a românilor” contestă într-o formă sau alta și capacitatea noastră de a produce genii - și folosesc acest substantiv în sensul său mitologic, adică spirite reprezentative
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
semăna mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord, dar, pentru un individ cum e românul, european-tipic, adică un ins deschis, dinamic, apt de proiecte îndrăznețe, ambițioase, talentat în a imita modele superioare și, mai ales, talentat în „arta existenței”, acest tip de „adaptare”, de amorțire a dorințelor și pornirilor firești de afirmare personală și a spiritului de emulație (de concurențăă, îngustarea până la limitele insuportabilului ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exprimării unui destin”. Am fost mereu impresionat de catedralele vestului european, goticul ce a voit să sugereze sublimul, disproporția între făptura umilă și trecătoare a individului și gloria absolută a Zeului! Și, mai ales, de „cupolele” lor, forme impresionante și îndrăznețe în care au excelat un Brunelleschi, un Buonarroti! Și sunt, în sfârșit, și pentru că zeii tutelari, ai mei, ai națiunii în limba căreia, ca o daltă, îmi exprim eul și viața, îmi acordă, se pare, norocul - și libertatea! - unei „cupole
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
obligație profesională: raidul la Ierusalim a ajuns un fel de pelerinaj la Mecca pentru campionii noștri intrați în arenă. De unde și busculada. Pentru înscrierea noilor candidați pe listele de aptitudini, fotografia alături de prim-ministrul momentului este un must. Cei mai îndrăzneți adaugă chiar un salt de o oră la Ramallah. Ca un stol de ereți care s-au aventurat departe de locurile natale, beți de iluziile unui vis domestic și trivial, aspiranții noștri la destinul național fac trei mici rotocoale și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care mânâncă harbuz și le dă și lor. Un cucoșel care privește cu curiozitate, întinzând sacadat gâtul și privind când cu un ochiu când cu altul. Un magar: Ianoș (adă-ți aminte de Anghel) Moș-Brebu: Înnaintea celor mari nu fi îndrăzneț la vorbă și nesocotit la răspuns... Pe vorbe ești stăpân până nu-ți es din gură. La drum înnaintea tovarășului să nu pleci, ci așteaptă să mergeți împreună. Păzește-te de drum părăsit; vama împărătească să n-o ocolești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Multe soții și mame de familie la spectacol. Nu văd decât un profil mai nostim cât stau privind în foyer. Scena din actul final dintre Mizzi, fata de stradă și un apaș. Scenă cu vorbe și gesturi mai mult decât îndrăznețe. 19 Mai Dimineața, când ies, mă abat pe la un văcsuitor. Un văcsuitor berlinez e departe de a fi un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva lovituri de perie și gata! Nici nu poate sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt supuse controverselor celor mai extreme, iar evidența fiind lucrul cel mai dificil a-l stabili ori constata, faptele ajung să fie ceeace par că sunt prezentate abil. (Emond Devarques-Mirabeau, professeur d'éloquence). De oarece-s urât, trebuie să fiu îndrăzneț." (Duguesclin). Mirabeau slut și șchiop n-a întâmpinat rezistență la femei. Nu se cunoaște puterea urâțeniei mele", obișnuia el a spune. Va ajunge departe: crede tot ce spune." Mirabeau despre Robespierre... Viața se îmbunătățește dacă se adaogă plăcerile fizice la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La treaba dragostei de multe ori prostul se pricepe mai bine ca deșteptul. Patima e cel mai ascultat sfetnic (decât interesul). Încăpățânarea e lipsă ori de caracter, ori de inteligență. Ades te ții tare din pricina slăbiciunii și ești viteaz ori îndrăzneț din pricina fricii. Colportorii de anecdote în București; negustori de haine vechi; fac afaceri numai cu clienți noi. Am uitat pe acei care m-au lovit mai mult din lenea de a mă răzbuna. Liniștea eroică în primejdie se datorează uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de primăvară. Nouri subt noi. Îmbulzeli de cețuri. Trecem prin pâcle. Ușoare goluri de aer. 16 Mai. La Moscova, ploaie. Vom sta aici câteva zile. 17. Am văzut un spectacol de Ostrovschi, pus din nou în scenă de un regisor îndrăzneț. Piesă realistă întrețăsută de agrementări romantice și simboliste; lung și obositor spectacol. Vechea simplicitate și naturalețe a pieselor lui Ostrovschi denaturată. Publicul a ascultat patru ceasuri cu răceală. Apletin mi-a povestit o anecdotă interesantă. Însoțea pe un scriitor bulgar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
respective. Ca forță militară, boierii nu se puteau compara cu domnul. Este adevărat că unii boieri au fost ostili domnului, au putut stânjeni puterea domnească, așa cum zice Florin Constantiniu în sincera lui istorie despre poporul român. Dar, pe cei mai îndrăzneți, domnul i-a scurtat cu un cap, iar ceilalți au trebuit să se supună. Nu există o domnie autoritară, care să nu stârnească ostilitatea unora. Dar, după campania din 1467 și după executarea vornicului Isaia, a paharnicului Negrilă și a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
O VIAȚĂ DE OM AȘA CUM A FOST EA Prof. gr. I Maria Marin Mi-am permis un titlu cam îndrăzneț pentru ceea ce am de gând să relatez în continuare. Sper să nu se supere pe mine Profesorul Nicolae Iorga, pentru că eu nu am fost nici o personalitate și nici nu posed măcar o picătură din talentul de scriitor al marelui savant
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
de Germania, de distrugere din interior a colosului rusesc. Astfel, Rusia, aflată intr-o puternică criză economico-socială, lipsită de mijloace financiare, își construia iluzoriu planuri ce vizau nu numai spargerea alianței dintre Austro-Ungaria și Germania, dar și satisfacerea unor proiecte îndrăznețe de reorganizare a lumii în dauna Germaniei. După Manifestul către poporul rus din 2 noiembrie 1914 și asigurările date la 14 noiembrie de ambasadorul britanic, Buchanan, lui Sazonov, privitor la respectarea dorinței ruse de a anexa Constantinopolul și Strâmtorile, țarul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
publicată sub conducerea generalului Obrușev, de către Statul Major Rus menționează că moldovenii reprezentau, la 1871, trei sferturi din populația Basarabiei. Deci, după 1870, elementul român ar fi pierdut brusc teren, ajungând de la 75% la 46%. Această presupunere este atât de îndrăzneață, încât este de ajuns să o formulezi ca să-ți sară în ochi neadevărul. Procentul populației românești n-a putut să scadă în Basarabia, ba dimpotrivă. În fine, toți cei care au călătorit în Basarabia au remarcat faptul că aici limba
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]