3,818 matches
-
pustie. Aveam cușeta de jos - și ăsta un semn că mă vor ridica la noapte. Cușeta de sus era a unei femei la vreo cincizeci de ani cu un coc atât de înalt, încât pieptănătura îi semăna cu un samovar înfășurat într-o blană. Femeia, care stătea pe culoar în fața ușii deschise a compartimentului, m-a cercetat scurt și apoi s-a întors cu spatele la compartiment, privind prin geam întunericul orb. Să fi fost femeia-samovar complicea celor doi, plasată anume în acest
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și ea parte dintr-o manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot mereu. Smulgând celor întâmplate pe-atunci când un ridicol fioros, când o melancolie grotescă. Înfășurând post festum întâmplările într-o altă piele și îngăduindu-ți să le povestești cu o clipire complice din ochi, fără să bagatelizezi totuși nimic. Dar mai înainte să ajung, în sfârșit, la manechinul Inge Wenzel din raioanele de confecții pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
totîntrerupea, zicând: „Ești absolut sigură?“. și: „Zău că ești nebună“. și: „Da’ ia gândește-te un pic“. Până ce m-am răstit la ea, după care amândouă am tăcut îndelung, mestecând cu lingurița în ceștile de cafea. Aburul cafelei i se-nfășura în jurul mâinii, iar ea mi-a zis: „Ia te uită ce umbre- vezi, sunt și în cafeaua mea“. Lumea se alcătuia laolaltă bucată cu bucată, sfidând rațiunea. Prietena mea nu știa nimic nici de povestea cu bicicleta, nici de ce pățisem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ruperea brutală a peritoneului (prapurului) și ieșirea nefirească de la locul lui a intestinului subțire, fiind nevoită să facă o intervenție chirurgicală urgentă. De atunci și până în clipa morții a purtat ca pe un blestem o plasă de sârmă care-i înfășura abdomenul pentru a-i susține organele interne. Mama, mama! Mai apoi, toate piesele componente ale confortului oferit de un pat metalic de tip cazon erau puse în ordine la locul lor, gata să primească pentru o perioadă de timp un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de vreo 30 de cm. lungime și vreo 12 cm. lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi cârpa și o introducea din nou în căldare, o punea pe teu și tot așa. Dar nu era tocmai ușor. Fiecare îndoitură de șale impunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de dialog. Monodia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bine învelit cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar după două ore de melodii patriotice cu Ceaușescu, muzica lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în pături de lână. Imagini arhetipale din Sfânta Scriptură: Femeia este imaginea naturii, iar Bărbatul, cea a logosului. 10 iulie 2000 "Calul bun se vinde din grajd", spune proverbul. Iată de ce nu se mai pot găsi fete valabile, frumoase la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
abia mă abțineam să nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o cruce grea, de fier forjat. Capătul smuls din pământ
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intelighenției românești. 16 ianuarie 2001 Emisiune cu și despre yoghinii din India, pe ARTE. Sublimarea energiei sexuale în energie, pur și simplu. Rezultate incredibile: un yoghin care trăia ca un ascet în pădure, își leagă o sfoară de penis, se înfășoară apoi pudic cu un soi de pled răpciugos și reușește apoi să tracteze un jeep Willis al armatei indiene. Urmează apoi ridicarea de la pământ a unei pietre de circa 50 de kg. După aceste exerciții, este vizibil extenuat, începe să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Tribuna, 8 iunie 1972) HAGIU Grigore „Magnetic ne trăim aceste zile când spunem lumii ce avem de spus și-n sinea lui cuvântul strâns pătruns cutreieră la rădăcini de file Mai vaste spații sună în auz, ecourile repetate ni le înfășură în noi cu mâini febrile și sufletu-i la pragul lui de sus. Se cumpănește partea cea mai pură desprinderea de sens din adâncime, o ultimă, de preț, învestitură. Acum se-ntruchipează din mulțime și urcă într-o singură făptură
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în pături și bând ceaiuri fierbinți. Acum programul s-a tâmpit la loc, nu mai deschidem decât la desene animate, pentru Tomi, sau sâmbăta seara, la serial. De citit însă, slavă Domnului, avem tot timpul ce: pe filiere oculte, probabil
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
schimbul trei. Mare panaramă de om, zău așa, ne face mereu să râdem, păi, dacă-l întâlneam pe el înaintea lu’ bărbatu-meu, zău că nu știu de mai eram eu aici...“ Tanti Maria vorbește și vorbește, în timp ce cu mâinile înfășurate în mănuși de cauciuc groase întoarce și trântește piepții de curcă, cântărindu-i din priviri și din experiența-i proprie dacă se califică pentru următorul transport internațional sau nu... Din punctul ei de vedere, ar fi mai bine să nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul muzician e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lungul peretelui exterior al secției de terapie intensivă, fără mai multe uși, fără filtre. De la lift (deci din curte) intrai, cu un ciubuc minim, până în oricare sală. Nu intra oricine, dar intrau destui. Așa încât se opera adesea cu rudele pacientului, înfășurate în inutile pelerine cenușii, la ușă. Când omul de pe masă sughița, sughița tot neamul; când acesta începea să se vaiete, familia bătea în ușă: „Noooo, mai încet...“. E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
e așa de lung! Starea lui, astăzi, e așa, încât mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fericire. - Atunci? - Atunci Înseamnă că fericirea este o speranță și o cucerire a oamenilor. Zeii au nemurirea, În schimb oamenii pot visa și dori să fie fericiți. CÎnd Rhea ți-a dat să Înghiți În locul trupului lui Zeus o piatră Înfășurată În scutece nu știai toate aceste lucruri. - Acum le știu. - În cazul acesta ar trebui să știi și că lumea e Însetată de frumusețe. - Olimpienii sînt departe. Eu am venit pe pămînt. Și sînt muritor acum. Am și eu nevoie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri și îi dădu acoperăminte de pat de diferite culori, sfeșnice și altele asemenea. Pelerinul le înfășură într-un așternut, le puse pe umăr și se duse să-i ajute pe săraci. 58. După cum s-a spus mai sus, se vorbea mult în ținut despre ceea ce se întâmpla în Alcalá; unii ziceau una, alții ziceau alta. Acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fac reproșuri pentru situația precedentă și acum ... ce am făcut? Buzele lor se întâlnira din nou cu o dorință îndelung refulată. - Ador patul tău, zise dintr-o dată Alin. - De ce spui asta? - Pentru că miroase ca tine. - O, Doamne!, gemu ea. Își înfășură brațele în jurul gâtului său și se înlănțuiră unul peste altul, rostogolindu-se ca doi copii. Ea tremura din toate încheieturile. - Te-am dorit întotdeauna de când am plecat de lângă tine. Alta n-a însemnat nimic pentru mine. Îmi lipseau mângâierile tale
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a șasea specială, de ce să nu-l dăm sudorului, de care am nevoie în fiecare zi?! Că și ăsta merită. Bine, am să cer directorului două locuri, zice șeful. Foarte bine! se bucură Cornea. Mecanicul Ilie, care întreține mașinile de înfășurat, merită și el. Domnule, rîde Don Șef, cu dumneata n-o mai scot la capăt. Faceți rău, Don Șef, clatină din cap Cornea, foarte rău faceți ! Fotbalistul ăsta are deja treizeci de ani. Acuși n-o să mai joace și-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am trei adjuncți: Marinescu, Dobre și doamna Vasiliu. Dobre iese la pensie... Trebuie să mă gîndesc la un adjunct, care, în viitor, să-mi ia locul... Ce ziceți de asta? Deocamdată ar trebui să vă ocupați numai de mașinile de înfășurat și de sectorul filamentelor... Vi se mărește salariul la două mii opt sute... Mai sînt atîția ingineri în secție, strîng eu din umeri. Da, dar propunerea o fac eu. Vreau adjuncți pricepuți, care să-mi fie colaboratori și, totodată, oameni de încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e bine. Se ridică din fotoliu și bea iarăși un pahar cu apă. Îl urmăresc cu privirea și mă minunez în sinea mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de secție, cu sectorul de activitate la mașinile de înfășurat și la filamente... Știți, încep eu discuția cînd Don Șef se duce la cuier să-și ia șuba de șantier și casca, semn că vrea să plece în secție, venisem să vă rog un lucru... Spuneți, vă ascult, zice, trăgîndu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în zdrențe murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, o acalmie care-mi dădea voie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
diverse persoane. Unde faceți nunta până la urmă, în Anglia sau la New York? — La New York, spune Luke, încruntându-se vag. Parcă am hotărât, nu, Becky? Am și uitat să te întreb cum a primit mama ta vestea. — Ăă... trag de timp, înfășurându-mi fularul în jurul gâtului. Nu pot să le spun adevărul. Nu pot să recunosc că mami încă nu știe de Plaza. Nu aici. Nu acum. Dacă mă trezesc că face Michael încă un atac de cord? — Da! zic, cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la un metru de mine. Oare aude ce spune Robyn? O fi auzit cumva cuvântul Plaza? Sau „nuntă“ și „sala de bal“? — Am înțeles, zic, fără să fiu atentă la absolut nimic din ce îmi spune Robyn. Sună perfect. Îmi înfășor firul de la telefon în jurul degetelor. Robyn, ascultă-mă o clipă, te rog. Ideea e că am venit acasă ca să uit câteva zile de toate astea. Așa că crezi că se poate să nu mă mai suni aici? Nu vrei să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]