10,960 matches
-
Reușise să convingă ultima persoană de care avea nevoie, împotriva voinței ei să-l ajute. Ajungând în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră asupra hologramei brunetei. Era una foarte reușită. Chiar foarte reușită. Oare unde se afla personajul real? Cu siguranță că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
personajul real? Cu siguranță că nu va afla niciodată. Încă nu-și dădea seama reprezentantul cărei organizații se ascundea în spatele fiecăruia. Avea îndoieli că printre ei se afla vreo femeie, chiar dacă se întâmpla deseori ca participanții să ia astfel de înfățișări. Avea deasemenea îndoieli că va afla vreodată identitatea celorlalte personaje, dar lucrurile așa trebuiau să decurgă. Își aminti că nici prin gând nu i-ar fi trecut, de ar mai fi trăit încă zece vieți, identitatea predecesorului său și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
17. A dărîmat și turnul din Penuel, și a ucis pe oamenii cetății. 18. El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: "Cum erau oamenii pe care i-ați ucis la Tabor?" Ei au răspuns: "Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de împărat." 19. El a zis: "Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v-aș ucide." 20. Și a zis lui Ieter, întîiul lui născut: "Scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele mamei lui, și el va începe să izbăvească pe Israel din mîna Filistenilor." 6. Femeia s-a dus și a spus bărbatului ei: "Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și avea înfățișarea unui înger al lui Dumnezeu, o înfățișare înfricoșată. Nu l-am întrebat de unde este, și nici nu mi-a spus care-i este numele. 7. Dar mi-a zis: "Tu vei rămîne însărcinată, și vei naște un fiu; și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lui, și el va începe să izbăvească pe Israel din mîna Filistenilor." 6. Femeia s-a dus și a spus bărbatului ei: "Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și avea înfățișarea unui înger al lui Dumnezeu, o înfățișare înfricoșată. Nu l-am întrebat de unde este, și nici nu mi-a spus care-i este numele. 7. Dar mi-a zis: "Tu vei rămîne însărcinată, și vei naște un fiu; și acum să nu bei nici vin, nici băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
al XVIII-lea a ajuns aproape o ruină, unde mai rămăsese unul sau doi călugări. Dar, la începutul secolului al XX-lea, o serie de restaurări energice, patronate de Mitropolia Moldovei și Sucevei au reușit să redea Cetățuiei nu numai înfățișarea, ci și prestigiul pe care l-a avut odinioară. Pentru noi, Cetățuia, înainte de a fi un loc este un sentiment. Din poartă blazonul Moldovei ne anunță că ne întâlnim cu trecutul istoric și, când, deja am pășit în interior conștientizăm
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nașterea Sfântului Ioan; Nașterea Sfântului Ioan; Zaharia stă la masă și scrie numele pruncului Ioan; Mucenicia dreptului Zaharia, căruia i se taie capul de un soldat; Sfântul Ioan dus în pustie; un peisaj muntos, Ioan copil mic, iar îngerul în înfățișare naturală; Predica Sfântului Ioan Botezătorul în fața credincioșilor; Sfântul Ioan îmbrăcat în haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un alt personaj; Sfântul Ioan dus la temniță
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iar altul răstignit îl prefigurează pe Iisus Hristos. Pe latura de nord cum privim spre naos, sunt următoarele scene: Pilda samariteanului milostiv, prima scenă îl arată pe omul căzut între tâlhari, bătut și lăsat aproape mort. Tâlharii foarte numeroși au înfățișare de diavoli, Samariteanul îl unge cu untdelemn pe cel lovit, Samariteanul dă gazdei doi dinari ca să aibă grijă de bolnav, Isac îl binecuvintează pe Iacob. Scena este între cele două ferestre, Chemarea profetului Iezechil, care predică oamenilor ce-l încadrează
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ni-l descria Ion Neculce: ,,om nu prea înalt (...) gras, burduhos și bătrân (...) și care își cernea barba”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. Gheorghe Duca este un bărbat de statură înaltă, cam de 50 de ani cu o înfățișare agreabilă, cu îmbrăcămintea bogată. Peste caftanul verde brodat cu flori de aur, el poartă o mantie de brocart, fără mâneci, cu brandenburguri, brodată cu flori de aur. Pe cap are o căciulă cu surugiu. În mână el ține biserica pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu nesaț peste tot, calc pe ulițe...Iată-mă-s pe una care parcă nu seamănă cu celelalte. Îi mai altfel...e mai dreaptă, iar casele au altă față. Dughenile se aliniază cuminți una după alta. O biserică cu o înfățișare aparte și cu țintirim împrejur străjuiește o latură a uliții. La răscrucea din capătul de sus tocmai se clădește un zid înalt în jurul unei biserici nou-nouțe. Zidul se încheie cu un turn semeț...Dangătul de clopote ce anunță utrenia plutește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
gata cinci sute de lei în trei rînduri: un cifert întîi, altul la mijloc lucrului, altu la sfîrșit. Și soroc mi-am pus ca pînă la Sfeti Petre să i le isprăvescu”. Bun meșter acest Manolachi teslarul. Se vede după înfățișarea dughenelor. Dar să vezi cum se dă legat de tot acest teslar, părinte. Pentru că spune el: „Iar nesilindu-mă eu să-i fac lucrul pînă la acel soroc să aibă a mă apuca cu act domnescu să lucrez fără voia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
În alte locuri s-a făcut zid, așa cum este cel pe care tocmai îl vezi. Treabă bine gândită, părinte. Din locul unde ne aflăm privesc în jur și nu prea departe pe Ulița Sârbească descopăr o bisericuță de lemn, cu înfățișare proaspătă. Bisericuța îmi reține atenția multă vreme. Bătrânul bagă de seamă și tălmăcește întrebarea mea nerostită. Asta-i bisericuța ridicată de banul Smucilă în 1705. Se numește chiar biserica Banu. Așa spune, părinte. Acum îmi aduc aminte de o danie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poposit la pe malul iazului nostru și au început să-și încropească locuințe (colibe săpate în maluri). Oameni. Dar arătau altfel. Până în ziua aceea văzusem oameni cu chipul blând, cu zâmbetul întipărit pe buze. Nou-veniții ne speriau prin asprime și înfățișare. Erau duri, cu mâinile bătătorite, cu hainele transpirate și murdare, iar ceea ce era și mai înfricoșător la ei erau bărbile albe, încărunțite sau negre, care le treceau de brâu.Lipovenii. Așa îi numeau oamenii satului. -Nu vă fie frică de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tîlcuirea ei, și să afli ce-ți dorește inima să știi. 31. Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pîntecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier, și parte de lut. 34. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Prea Înalt, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
el mi-a zis: Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi, sfîntul locaș va fi curățit!" 15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om. 16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: "Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta." 17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m-am înspăimîntat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
tău în vremurile de apoi. Căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate." 15. Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, și am tăcut. 16. Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, și am zis celui ce stătea înaintea mea: "Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază, și am pierdut orice putere! 17. Cum ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază, și am pierdut orice putere! 17. Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!" 18. Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou, și m-a întărit. 19. Apoi mi-a zis: "Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!" Și pe cînd îmi vorbea el, am prins iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
putință nici o abatere nici la dreapta, nici la stînga de la tot ce a zis domnul meu împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, și a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20. Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atît de înțelept ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt." 21. Împăratul a zis lui Ioab: "Iată, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 21. A omorît pe un Egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mînă; s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a omorît cu ea. 22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lucru pe care îl pot spune în apărarea lor este că nici unul din ei nu avea o haină din piele întoarsă cu franjuri. Sau, cel puțin, eu n-am văzut pe nici unul purtând așa ceva. Luke și amicii lui aveau o înfățișare mult prea anacronică pentru gustul nostru. îi poreclisem „Bărbații Adevărați“, dar porecla asta era încărcată de o ironie zdrobitoare. Iar în ceea ce privește articolele din piele sus-menționate... ei bine, aici e o întreagă poveste. Ce s-a întâmplat? După ce, luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
discuție, nu?“. —Și? — M-a amenințat că-mi rupe și celălalt picior. La replica asta, am râs de m-am prăpădit. Una peste alta, eram încântată de noul meu prieten. Bineînțeles, îmi dădeam seama că trebuia să fac ceva în privința înfățișării lui. Mă întrebam ce-ar zice oamenii dacă m-ar vedea cu unul ca el. Ce păcat! Dacă nu s-ar fi îmbrăcat în halul ăla, ar fi arătat chiar bine. M-am surprins cântărindu-l discret din priviri, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era ca un vierme de mlaștină. —Ăăăă, poate vrei să ne povestești mai pe larg, a sugerat Clarence cam agitat. într-un târziu, a vorbit și Josephine. Auzind-o, părea mult mai înspăimântătoare decât te-ai fi așteptat judecând după înfățișarea ei inofensivă. Deci asta e povestea vieții tale, John Joe? El a dat ușor din cap. Dar nu ai spus nimic de cele două sticle de coniac pe zi pe care le-ai băut în ultimii zece ani! N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]