4,842 matches
-
vremea când ei înșiși au fost victime ale jafului organizat de Armata Roșie, faptele nu au putut fi făcute publice pentru că regimul comunist nu permitea "pătarea onoarei Armatei eliberatoare" a marelui vecin de la Răsărit. După ce trupele sovietice au reușit să înfrângă, împreună cu aliații occidentali mașina de război nazistă, la întoarcerea spre patrie trupele roșii s-au oprit din nou pe plaiurile Bucovinei, parcă și mai pline de sine decât în aprilie 1944 când încă Carpații și fortificațiile românești din sudul Moldovei
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Viscolul", care a avut ca scop despresurarea trupelor germano-române de la Stalingrad, ce s-a soldat cu capitularea Armatei 6 germane. Dezastrul de la Stalingrad l-a convins pe mareșalul I. Antonescu că Germania nu dispunea de forța militară necesară pentru a înfrânge Uniunea Sovietică și că trebuiau găsite alte mijloace pentru a proteja țara împotriva unei invazii a Armatei Roșii. Camaraderia dintre Wehrmacht și armatele celorlalte națiuni era îngropată sub ruinele ofensivei eșuate. Pentru soldații români, războiul era pierdut. Trebuiau să se
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă orice iluzie. Ar putea să pară curioasă o afirmație a criticului care - admirator al lui Émile Zola - își mărturisește „fanatizmul” pentru „naturalizm” și pentru „adevăr”. Însă crezul lui literar este tocmai acesta. Într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
adune impozitele și să impună autoritatea statului și regulile jocului care afectează informal felul în care se exercită puterea (cf. Easton, 1965, cap. 12; Munck, 1996). Într-o democrație stabilă, regimul nu se schimbă atunci cînd guvernul în exercițiu este înfrînt în alegeri și un alt grup de politicieni accede la conducere. Într-un regim nedemocratic stabil, instituțiile rămîn aceleași la schimbarea conducătorului, precum succesiunea la tron a unui monarh sau schimbul de ștafetă dintre Hrușciov și Brejnev, cînd Uniunea Sovietică
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de noi sub inițialele DEF66, se compunea din ofițeri de jandarmi în haine civile și funcționa extrem de eficient. Cu cruzime, inuman, dar eficient. În anii războiului, majoritatea comuniștilor activi a fost arestată, după o activitate relativ scurtă. Cei mai mulți au fost înfrânți și întemnițați. Pe câțiva dintre ei, deși nu au reușit să-i înfrângă, i-au condamnat și i-au încarcerat pe baza mărturiilor smulse de la tovarășii lor arestați. Alții au fost uciși, să spunem întâmplător. Că tortura nu are ca
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
civile și funcționa extrem de eficient. Cu cruzime, inuman, dar eficient. În anii războiului, majoritatea comuniștilor activi a fost arestată, după o activitate relativ scurtă. Cei mai mulți au fost înfrânți și întemnițați. Pe câțiva dintre ei, deși nu au reușit să-i înfrângă, i-au condamnat și i-au încarcerat pe baza mărturiilor smulse de la tovarășii lor arestați. Alții au fost uciși, să spunem întâmplător. Că tortura nu are ca scop moartea prizonierului, ci doar frângerea rezistenței sale, nu atenuează fapta atunci când interogatoriul
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
s-a adresat poporului, asigurându-l că n-a fost vorba despre nici o revoluție, ci doar despre o încercare nereușită a unor forțe anti-democratice susținute de puteri străine revanșarde și că, datorită intervenției hotărâte a trupelor legale, teroriștii au fost înfrânți. Președintele Bubu le-a mulțumit în mod special detașamentelor de pompieri, care au limitat incendiile criminale, astfel că doar Arhiva Națională a fost mistuită de flăcări. În final, Șeful Statului a felicitat întregul popor vǘndǘn pentru modul exemplar în care
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
comandată de vicontele Cathcart. Devine membru al Parlamentului în anul 1806. În 1807 a luat parte la expediția împotriva Copenhagei, a cărei capitulare a negociat-o. În 1808 a participat la Războiul din Spania, unde s-a acoperit de glorie, înfrângându-i pe generalii lui Napoléon. După capitularea de la Cintra și plecarea trupelor franceze, a primit titlul de viconte de Wellington și Talaveyra. După bătăliile nesigure de la Talaveyra și Reyna, care au fost celebrate cu fast în Anglia ca două mari
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și plecarea trupelor franceze, a primit titlul de viconte de Wellington și Talaveyra. După bătăliile nesigure de la Talaveyra și Reyna, care au fost celebrate cu fast în Anglia ca două mari victorii, a devenit pair al Angliei. După ce i-a înfrânt apoi pe generalii Massena și Marmont și a eliberat Badajoz, Wellington a devenit grande de Spania și duce de Ciudad-Rodrigo. După eliberarea Portugaliei, a devenit marchiz de Torrres-Vedras. După victoria de la Salamanca, Parlamentul de la Londra i-a votat mulțumiri publice
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Congresului, unde și-a reprezentat țara alături de lordul Castlereagh. După revenirea lui Napoleon în Franța (1 martie 1815), Wellington s-a deplasat în Belgia pentru a-l ajuta pe generalul german Blücher în confruntarea cu Napoléon. Deși Napoléon i-a înfrânt, separat, pe fiecare dintre ei, la Ligny și Quatre-Bras, el nu a reușit să împiedice joncțiunea celor doi, care l-au înfrânt decisiv la Waterloo, la 18 iunie 1815. Apoi Wellington a negociat cu succes, cu ceilalți plenipotențiari, revenirea Bourbonilor
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în Belgia pentru a-l ajuta pe generalul german Blücher în confruntarea cu Napoléon. Deși Napoléon i-a înfrânt, separat, pe fiecare dintre ei, la Ligny și Quatre-Bras, el nu a reușit să împiedice joncțiunea celor doi, care l-au înfrânt decisiv la Waterloo, la 18 iunie 1815. Apoi Wellington a negociat cu succes, cu ceilalți plenipotențiari, revenirea Bourbonilor pe tronul Franței, prin persoana regelui Ludovic al XVIII-lea și plecarea trupelor de ocupație din Franța. La 8 octombrie 1818, la
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
privat și membru în Consiliul Imperial. Ibidem, p. 161. 11 Nici în planul relațiilor internaționale situația politică nu mai era aceeași. Două state, Italia și Germania, își realizaseră unificarea politico-teritorială, și anume Regatul Italiei și Imperiul - Reichul - German. Franța fusese înfrântă și umilită de Prusia în războiul din 1870-1871 și nu mai exista, practic, ca o mare putere. În ceea ce privește Austria, după ce a fost înfrântă de Prusia, la 1866, s-a unit cu Ungaria, creându-se ceea ce s-a numit Imperiul Dualist
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Italia și Germania, își realizaseră unificarea politico-teritorială, și anume Regatul Italiei și Imperiul - Reichul - German. Franța fusese înfrântă și umilită de Prusia în războiul din 1870-1871 și nu mai exista, practic, ca o mare putere. În ceea ce privește Austria, după ce a fost înfrântă de Prusia, la 1866, s-a unit cu Ungaria, creându-se ceea ce s-a numit Imperiul Dualist Austro-Ungar (1867-1918). 12 Contele Beust. Friedrich-Ferdinand, conte de Beust (1809-1886). Diplomat și om de stat saxon. Atașat la Berlin (1836) și la Paris
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Gladstone a ordonat intervenția militară în Egipt. Între 11 și 15 iulie 1882, a avut loc bombardarea și ocuparea Alexandriei de flota engleză. La 13 septembrie 1882, în bătălia de la El Tell el-Kebir, armata britanică, comandată de generalul Garnet Wolseley, înfrânge armata lui Arabi Pașa și ocupă Egiptul, înăbușind astfel mișcarea națională de eliberare. În intervalul 1883-1914, puterea în Egipt a fost exercitată de consulii generali englezi. Egiptul a rămas, formal, parte a Imperiului Otoman până la 18 decembrie 1914. În Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în avantajul Rusiei: flotei rusești de război i se permitea să treacă prin Strâmtori, cele două Puteri angajându-se să coopereze militar pentru apărarea Insulelor Ioniene. După cum se știe, Napoleon nu a stat cu brațele încrucișate. Armatele sale le-au înfrânt pe cele habsburgice la Ulm și Austerlitz, scoțând Austria din coaliție și anihilând consecințele dezastrului naval de la Trafalgar. Aceasta din urmă a trebuit să cedeze, în urma păcii de la Pressburg (26 decembrie 1805), Veneția și posesiunile dalmate, ceea ce reprezenta intrarea oficială
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ajuns în pragul unor ostilități deschise, prin atacul amiralului Duckworth asupra Strâmtorilor. Antrenați și înarmați de Franța, turcii au respins atacul, Arbuthnot însuși fiind forțat să părăsească Constantinopolul. In același an, un corp expediționar englez, trimis în Egipt, a fost înfrânt și silit să se retragă. Aderarea Rusiei la blocada continentală a adâncit izolarea diplomatică a Anglie. Acum Franța își exercita influența asupra Porții, convingând-o chiar să încheie un armistițiu cu Rusia, semnat la Slobozia la 24 august 1807, prin
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cădea sub sabia diavolului, ducând până la capăt mărturisirea lor, așa cum spune Daniel (Dan. 7,8), care a văzut că fiara din adânc le va face lor război, adică lui Enoh, lui Ilie și lui Ioan și că ea îi va înfrânge și îi va ucide, căci ei nu vor voi să se închine diavolului, anume „cornului celui mic care se va arăta”. Apoi aceasta, trufindu‑se în inima sa, va începe să se înalțe pe sine peste măsură, să se slăvească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
-a pe toate. Pe toate. Poetul s-a simțit adeseori singur, obsedat de „alpinele redute” (Autoportret) șoptindu-și, sfâșitor de trist: „Nu-i nimene în lume mai singur decât mine...” (Via Dolorosa) Alteori, s-a dorit „copita unui cal” - ca să înfrângă zăGărniciile cotidiene, „drum de pământ cu aripile-n fum” - pentru-a străpunge necunoscutul, „creangă cu prune roșii ruptă de furtună / pe-o uliță cu foarte mulți copii” - ca să binerodească, ori „curcubeu strigând într-o fântână” - ca să înflorească distanțele. (Ploaia) Dar
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
familia poeta vates, tribun și profet al neamului său, în a cărui lirică dimensiunea națională și cea socială se îngemănează până la deplina contopire. În Copilăria unui Icar (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), pornind de la simbolul antic al omului care încearcă să înfrângă vămile văzduhului, B. susține, prin analogie, semnificația tragică a destinului lui Aurel Vlaicu, într-un poem în proză destinat îndeosebi cititorilor tineri. Poeziile din volumele Neliniștea fântânii (1978), Arbori pentru veșnicii (1981) și Cutremur de suflet (1996) dezvăluie un temperament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
personal, deoarece este o lucrare a artei însăși" (Criticul perfect, 53). Prin suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viața veșnică. Avem, de asemenea, o altă descriere a ispitelor diavolești la Sfântul Ioan Scărarul, care arată că, în toate lucrările noastre, dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru Dumnezeu. Dacă nu ating ei nici această țintă, ne fericesc că viețuim în toate după Dumnezeu. Sfântul Ioan ne dă și remediile la acestea. Celei dintâi îi opune sârguința și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
va propune, pe motiv că nu mai vor să facă politică, dată fiind situația lor de izolați 1. Izolarea vârfurilor avea rolul de a le slăbi rezistența, întrucât acțiunea trebuia să înceapă cu ei. Cu cât mai ușor le era înfrântă opoziția, cu atât mai repede puteau fi transformați și folosiți pentru a-i influența pe ceilalți deținuți cunoscuți lor. Lunile august și septembrie nu au fost marcate, prin urmare, de mari evenimente, fiind, practic, liniștea de dinaintea furtunii. La sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al celui rău, al feței ce-și arată ne-menescul renunțând la masca bufonică, spiritul ce alege atitudinea pozitivă înfruntă grotescul tulburării fără a rezona consubstanțial cu această tulburare. Astfel, el se menține întru constanta ontică a binelui. Perturbarea negativă poate înfrânge un astfel de spirit copleșindu-l prin intensitate și perseverență dar se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre întunecarea esențelor sale. Aici cel ce a ales opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a societății românești a sperat să găsească în rândurile înaltului cler figuri nepătate de complicitate în relația cu PCR și organele sale represive 1. „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]