5,682 matches
-
roșii. Nefiind tocmai un tip care să se dea bătut prea ușor, bărbatul pe care Logan Încă nu Îl putea recunoaște se așeză pe ultimul scaun neocupat și Își lăsă coatele pe masă. — Doamne, Steve, spuse el cu vocea trădând Îngrijorare, chiar nu arăți bine. Ești sigur că ești În stare să mănânci ăla? Arătă Înspre sandvișul cu șuncă rămas pe masă. — Pare foarte, foarte gras. Gura lui Watson era plină de mâncare, Însă tot reuși să mormăie printre buze. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sau o simplitate grosolană. „Civile ingenium, mira comitas“ avea să scrie scurt, însă cu părere de rău, un istoric puțin înclinat spre laude cum era Cornelius Tacitus. Pentru unii dintre cei aflați la Roma, aceste calități erau un motiv de îngrijorare și de ură implacabilă. De cum își făcu apariția, izbucni un cor de glasuri furioase. — Tiberius se teme de tine... Te urăște pentru că ai izbândit acolo unde el a dat greș... Vrea să-ți ia legiunile... Mulțimea era în dezordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius nu poate uita că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-adevăr, tragica familie a lui Germanicus își avea originea în absurda și nefericita căsătorie impusă, cu ani în urmă, de Augustus - din nemiloasele rațiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în iarbă. Tu te plimbi și nu știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe nimeni, le spuse Germanicus alor săi când se întoarse de la Curie. Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al împăratului cu privire la călătoria lui neautorizată. Scrisoarea se încheia însă cu surprinzătoare cuvinte de iertare. „Cele mai părintești cuvinte pe care Tiberius le-a dictat vreodată“, observă Germanicus în timp ce punea foaia jos, iar uimirea lui se transformă într-o puternică îngrijorare. „Omul ăsta n-a iertat niciodată pe nimeni.“ Tiberius voise să-i arate că nimic nu le scăpa informatorilor lui; însă, dincolo de vorbele mărinimoase, mânia imperială plutea ca un nor. Germanicus păstră scrisoarea și nu ieși din cameră, așa cum spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cohortele. Între timp, tot mai mulți oameni se adunau în jurul Curiei. Potrivit previziunilor lui Macro, senatorii îi auzeau strigând numele lui Germanicus și pe cel al singurului său fiu supraviețuitor, tânărul Gajus Caesar. „Iar pretorienii nu intervin“, șoptiră câțiva, neliniștiți. Îngrijorarea se răspândea. „Aici se pregătește o revoltă.“ În situații asemănătoare, în trecut izbucniseră războaie civile în care facțiunile se măcelăriseră ani de-a rândul. Atunci cineva observă cu glas scăzut că povestea cu testamentul declarat nevalabil pe baza mărturiei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca Manlius să termine mai repede splendidele camere ale noii domus, care dădea spre Foruri și nu era otrăvită de amintiri vechi. Patul imperial — Patul imperial e gol, spuse în vara aceea senatorul Valerius Asiaticus cu un glas plin de îngrijorare paternă. Jumătate dintre senatori i-ar da, ori i-au dat deja, soțiile și fiicele lor, dar n-au obținut nimic în schimb. Voia să spună că era urgent ca, prin căsătorie, cineva din grupul său să pătrundă în tainicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
momente de nebunie: vrea cu adevărat să-l numească senator pe calul lui. Îl priviră cu uimire, iar el îi sfătui, cu obișnuitul său ton părintesc: — Încercați, încercați... Și când unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să aleagă drept senator un cal, văzu că mulți ascultau, mirați. Fiindcă, așa cum bine știa Asiaticus, invențiile neverosimile se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acest miracol cotidian, al cărui impact asupra întregii mele ființe a fost și continuă să fie covârșitor. Nici acum nu sunt sigură că am găsit tonul sau ritmul sau cuvintele capabile să transmită stări, mirări, transformări, spaime, senzații, gânduri, bucurii, îngrijorări și, mai ales, intensitatea unor clipe a căror lumină e atât de orbitoare, încât nimic din exterior nu o poate altera. Cum să povestești inefabilul? Cum să transcrii în cuvinte cuminți și bine așezate pe hârtie acel flux amestecat de
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
mult noroc? - Directorul a spus că va discuta cu angajații și cu clienții. Roland și câțiva agenți dau acum o raită prin grajduri. Observă apoi că femeia cu care vorbise era într-adevăr înconjurată de angajații ei, iar expresiile de îngrijorare pe care aceștia din urmă le aveau ofereau o imagine destul de bună asupra subiectului în discuție. Una din fete, o roșcată cu fața rotundă, își acoperi șocată gura cu un gest brusc al mâinii. - Stai puțin, Rhyme. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unde au dispărut amândoi? întrebă unul din agenții în uniformă. - Da. Unde-i Larry? interveni și altul. - Poate în urmărire, încercă cineva să răspundă. Poate că e într-o zonă în care nu mai are semnal. - Poate, vorbi tărăgănat Bell, îngrijorarea din glasul său fiind datorată faptului că rareori stațiile Motorola o luau razna și că semnalul lor pe raza orașului New York era mult mai bun decât cel al companiilor de telefonie mobilă. Bell anunță prin recepție că suspectul a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șanse destul de mari să aibă și rezultate bune. Oricum, Grady se gândea că toate probele și informațiile noi trebuie să ajungă și pe masa lui Lincoln Rhyme. Grady avea sentimente contrare despre moartea lui Weir. Deși în public își manifestase îngrijorarea cu privire la împușcarea acestuia și promisese că va analiza situația, era personal foarte încântat că nemernicul dispăruse. Era încă puțin șocat și furios din cauză că un criminal reușise să pătrundă în casa lui, unde soția și fiica lui se aflau, cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și pe un ton răstit, toată lumea își îndreptă atenția spre Bell. - Cine mai e cu el?... E singur? Ce vrei să spui? Rhymea privea fața lui Bell, foarte calmă de regulă, dar pe care acum era întipărită o expresie de îngrijorare și tensiune aproape inexplicabilă. O dată în plus, cum adesea se întâmplase în acest caz, Rhyme simți că evenimentele, care păreau imprevizibile, dar care fuseseră planificate cu mult timp înainte, scapă iar de sub control. Bell se întoarse spre Sellitto. - Luis spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de afaceri. Știi cum le zicea tata afacerilor? „A-Face-ri.” A lucrat la American Standard timp de treizeci și nouă de ani. Reprezentant de vânzări. A facere. Așa stă treaba și cu munca noastră. Își întinse mâna. Simțind cum se acumulează îngrijorarea, cum o copleșește, îi predă teaca de piele cu insigna argintie și legitimația. Numărul de insignă 5-8-8-5... Ce putea să facă? Să se facă un nenorocit de gardian public? În spate, telefonul căpitanului sună, iar el se întoarse pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
data aceasta și am simțit un mic fior de anxietate. — Ce e, draga mea? De ce ești așa tăcută? Nu ești bolnavă sau nu te doare ceva, nu? — Nu, Charlie - nu de asta. Dar îmi place când te uiți plin de-ngrijorare la mine: îmi vine să plâng. Nu și-a mai făcut nimenea așa griji pentru mine înainte de tine, Charlie, nici măcar tata. Cred că mă iubește, da’ mereu pare mai preocupat de el, cumva. Adică atunci când vorbesc cu el. Denisha zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai stea gânduri și o înconjură pe Emmy cu brațele. — Scumpo, ce e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la spate în coadă. Ce s-a întâmplat? Gestul ei de îngrijorare nu făcu decât să stârnească un nou șuvoi de lacrimi; Emmy suspina atât de tare că trupul ei mărunt se zguduia. Leigh se întrebă care ar fi cauzele ce ar putea provoca o așa suferință și îi veniră în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh îi povesti ce reacția a avut mamei ei, Adriana, familia lui Russell, strecurând câteva glume și remarci amuzante unde era cazul. Abia după ce închiseră telefonul, promițând că vor intra în detalii a doua zi, Emmy simți o împunsătură de îngrijorare. Să fie oare vreo problemă cu Leigh și Russell? Era posibil ca Leigh să aibă îndoieli serioase? În niciun caz, decise Emmy. E din cauza nervilor. A emoțiilor și șocului, nimic grav. Avea încredere că analizase bine situația și era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o gură zdravănă din margarita. Nu era foarte sigură, dar credea că grupul acela de băieți drăguți de cealaltă parte a piscinei se uitau la ea. — Și crezi că va suna? întrebă Emmy cu ceea ce părea a fi o reală îngrijorare. Puțin deranjată de faptul că prietenei ei i-a trecut prin cap ideea că el s-ar putea să nu sune, să nu mai zicem că a spus-o cu voce tare, Adriana replică scurt: — Bineînțeles c-o să sune. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Nu se poate! murmură Emmy din nou. — Sunt însărcinată! strigă Izzie răsturnând două sticle de apă în timp ce se repezi la Emmy s-o îmbrățișeze. — Nu se poate! — Em, pe bune, mai zi și altceva, o sfătui Kevin încruntînd sprâncenele de îngrijorare pentru soția lui. Emmy era conștientă că o înconjurase pe Izzie cu brațele și că o strângea cu hotărâre, dar nu reușea să îngaime niciun cuvânt. Gândul îi zbură la lucruri la care te gândești de obicei când cineva te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui Izzie o obosiseră pe Emmy. Se bucura din tot sufletul pentru Izzie și o încânta ideea că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy, serios, vorbește! Ce se întâmplă cu tine? — Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la modul plagiat, ci doar cam răsuflat: Sfârșitul unei aventuri, Un american liniștit și Acte de credință îi veniră imediat în minte. Până aici nu s-a îngrijorat foarte mult — era destul de ușor de modificat — dar, pe măsură ce parcurgea paginile următoare, îngrijorarea ei creștea. Povestea în sine — despre un tânăr de douăzeci și ceva de ani care se confruntă cu succesul primului său roman devenit best seller — era fascinantă prin aceea că invita la un minunat voyeurism; lucru deloc surprinzător având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
furioasă de cât de transparent era Jesse. — Eu nu pot să vorbesc în numele lui Jesse, dar în ceea ce mă privește, n-am nimic de spus. Manuscrisul nu este încă așa cum aș vrea eu să fie, dar nu există motive de îngrijorare, a spus ea cu o fermitate pe care de fapt n-o avea. Henry s-a oprit o clipă, a vrut să zică ceva, apoi s-a răzgândit. — Deci asta e versiunea ta și nu ți-o schimbi, hm? Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asistentei fișa lui Emmy și, după ce se asigură că Emmy era acoperită, deschise ușa. — Ne vedem peste șase luni. Și, scumpo! Te rog să stai liniștită. Ți-o spun ca medic. Îți spun că nu ai absolut niciun motiv de îngrijorare. Ție îți e ușor să vorbești cînd ai deja trei copii, zise Emmy în sinea ei în timp ce zâmbi politicos și clătină din cap. Tu și Izzie și toți ceilalți ginecologi care au cârduri de copii sau care își etalează burțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tribune și Începu să-l examineze pe Jim. Cu tot aerul lui superior, părea să șovăie, de parcă Își dădea seama că marina americană, care avea să vină, ar pute fi mai puțin convinsă de gestul său pro-american. Se uită cu Îngrijorare spre cer. — Bombe atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine, copile. Și pentru mama și tatăl tău. Jim rămase pe gînduri, În timp ce eurasiaticul se duse la lada de gunoi făcută din ciment de la intrarea tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]