8,846 matches
-
cărnoasă, deopotrivă senzuală și austeră, ar fi putut fi o gură de sfânt slăbănog, în veșnică luptă cu ispitele și mai ales cu ispita, diabolică, de-a nu se lăsa ispitit. O gură ușor asimetrică deasupra unei bărbii ferme, deși înguste. Fața lui avea puțin de arătat. În afară, în stânga mașinii de scris, chiar sub carul care se tot deplasa tresărind, am mai văzut un teanc de foi dactilografiate. Prima avea titlul REM. Erau multe, cel puțin o sută, dar pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată cerul. Să nu ne apuce ploaia. N-a început să bureze decât după ce-au ajuns în șosea, și au traversat-o ca să nu-i ajungă din urmă camioanele rusești. Umblau la vreo două sute de metri, pe un drum îngust, paralel cu șoseaua. - Dacă se întețește ploaia, șopti Iliescu la o haltă, avem noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături, sticluța, usturoiul și ceapa. Îi e necaz c-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zăpadă cu scoarța înnegrită adunate în marginea trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecut de casa lor, deci nu este Titi, oare de ce să-i fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Dar ce bine poate fi în vacanță, fără mademoiselle Bastien, care-prive ghează-orișice-aplecare-spre-lux-a-elevelor și-priveghează-ori șice-contact-cu-servitoarele-școalei !... Așa, spatele drept și șoldurile înguste, ca de băiat, strânse în pantalonași, dacă începe războiul, ar putea chiar să se travestească în roșior sau în vânător de munte, să se înroleze, și nimeni pe lume să nu știe nimic. Nimeni să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care afectează capacitatea de muncă, dereglând procesul de adaptare și integrare la locul de muncă sau în comunitate a persoanei în cauză. Termenul de deficiență include și o serie de alti termeni cu o semnificație și o sferă semantica mai îngustă, cum ar fi: * deficit desemnează înțelesul cantitativ al deficientei, adică ceea ce lipsește pentru a completa întregul sau o anumită cantitate; * defectuozitate se referă la ceea ce determină un deficit; * dizabilitate conform CIF (Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății), acesta reprezintă
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
sînt Împădurite cu brad. Muntele miroase a frig din ce În ce mai tare pe măsură ce urcăm. După o curbă largă, ajungem la poarta unității. Drumul de asfalt se oprește aici, mai departe se continuă cu un fel de potecă pentru mașini, un drum forestier Îngust, care se furișează abrupt pe lîngă gardul de ciment al unității. Mă despart de taică-meu, fără prea multe sentimentalisme, Îi promit că-i scriu Într-o săptămînă. Dacă se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am surzit. — Aha... și mie mi se pare la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
erai cu spatele, nu? a continuat el rîzÎnd. — Nu, eram cu fața, dar nu văd bine fără ochelari. — I-auzi, sergent, ce spun cretinii ăștia! Acum marș În dormitor, ne concediază el. Cei patru implicați În bătaie așteaptă În holul Îngust, aliniați, cu niște figuri lungi, pe care se mai vede amenințarea arestului. Îl las pe mirele din patul de deasupra să-și consume dorul de mireasa lui aproape ilegală - Îmi citește cu intonație scrisorile de la ea. Bogdan s-a dus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și, pășind cu grijă pe fîșia Îngustă din marginea platformei, dispare În Întuneric, În fața mașinii. Se aud cîteva sunete metalice, cîteva pocnituri, alte cîteva sunete ciudate, un set de Înjurături, după care Îl văd cum se Întoarce scoțînd fum pe nas și privind un pic cruciș jarul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e bine? Bă, mă urmărești sau ce faci? Din păcate, nu prea reușeam să-l urmăresc, așa cum nici gîfÎiala cîinoasă pe care invidia a scos-o În urma vorbelor comandantului din Patrana, care Își făcea de lucru prin preajma noastră, pe culoarul Îngust, cu urechile pîlnie, nu mi-a produs vreo impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor. Compartimentul principal al acestui bou-vagon de pasageri pare versiunea de lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pudoare, În fond, noi sîntem sănătoși tun, eu fiind oricum pacientul altei secții), trăgînd cu coada ochiului spre oja sidefie care plimbă stetoscopul În sus și În jos pe pieptul slăbănog, lipsit de virtuți, acum inert, sau Îi apasă fruntea Îngustă, umedă de efort și Încordare. — Mă Rică, Îți spun că e ilegală, trebuie retrasă, Îi șoptesc... Ai văzut ce-a pățit bietul copil? Rică rîde. — Costinel... bietul copil, e epileptic. Nu există leac pentru el. Cică e bine să se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și nu prin Institut. Revin acum la „Camerele din Ennistone“, moderna (mă rog, nu chiar atât de modernă) prelungire a Institutului. Așa cum am arătat, „Camerele“ constituie de fapt o clădire ridicată prin 1920, perpendiculară pe Institut. „Nasul“ sau capătul mai îngust al clădirii, unde e situată intrarea publică, austeră, dar frumoasă, se află pe aceeași stradă cu Institutul, la confluența dintre ziduri. De aci pornesc „Camerele“, paralele cu Baia Exterioară - de care sunt separate printr-o grădină și un gard înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și jumătate, pentru a se îmbăia și a se odihni până la șase, după care se duc direct la cârciumă. Am întâlnit și eu asemenea delincvenți. Vi i-am înfățișat pe cetățenii orașului nostru ca pe niște oameni sobri, cu vederi înguste, ceea ce este într-adevăr caracteristic pentru marea lor majoritate. Totuși, în bună măsură se manifestă aici, și nu numai în cercurile tineretului, o anume înclinație spre senzaționalism și neliniște, ceva de o natură aproape superstițioasă, care pare să erupă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e silă de George, și Stellei îi este silă de el. Mă duc să fac o plimbare. Dar înainte de a fi ieșit din casă. Tom se întoarse însoțit de un tânăr înalt și slab, cu păr blond spălăcit și ochelari înguști, fără ramă. — Vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Brian scăpă un „Dumnezeule mare!“ pe care-l acoperi printr-o tuse. Urmară exclamații prietenoase și strângeri de mână, pe parcursul cărora Scarlett-Taylor emise doar un zâmbet scurt și nu scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă în patrie. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care i-l pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era, ca și tatăl lui, înalt, cu părul de culoarea paiului, buze palide, delicate, și ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte și lavaliere și un ceas cu lanț (moștenit de la tatăl lui). Ca să imite pince-nez-ul tatălui, folosea ochelari fără rame, cu lentile înguste. Arăta ca un cărturar și ca un gentleman. Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun jucător de tenis și organiza jocuri de cricket la Dublin. (Pentru tatăl lui Emma, cricketul, ca și anglicanismul, însemnase o activitate de protest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
secolul al XVIII-lea, când au fost descoperite doar patru dintre pietre. Celelalte au fost dezgropate, adunate și înălțate în poziția lor actuală, încă viu controversată, de un arheolog din secolul al XIX-lea. Șase dintre ele sunt înalte și înguste, iar trei (dintre care una fragmentară) au formă de diamant și sugerează cele două sexe. Aici luau sfârșit până și speculațiile. Era greu de crezut că mâna omenească le plasase cândva în acel loc, cu vreun scop. Stăteau acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta murdar și nefericit.) — Sunt ocupat, îi spuse John Robert. — Scrieți cartea cea mare? — Nu. — Îmi aduc aminte că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta murdar și nefericit.) — Sunt ocupat, îi spuse John Robert. — Scrieți cartea cea mare? — Nu. — Îmi aduc aminte că ne vorbeați pe vremuri despre unele gânduri care pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]