3,744 matches
-
am vorbit în cărțile mele. Am făcut în așa fel încât cu toate că eram "ieșit din rânduri", după cum s-a exprimat cineva, mi-am notat totul, m-am apucat de scris, cu toate că eram "suspect de multă vreme". Ca să rezist, să nu înnebunesc, m-am mutat la Pietroșița și cu mâinile mele mi-am construit o frumoasă casă. A.B.Cum vedeți sfârșitul acestui secol? Planeta sărăcește, resursele pier. A.B.Pentru încheiere, un cuvânt pentru redacția revistei "Porto-Franco". Poți pronunța doar numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a lui Teichert, cu mustățile sale a la Kaiser Wilhelm. În baltă, toată lumea Îi spunea mustăciosul. Nefiind acasă, d-na Teichert s-a oferit să mă ducă jos la o cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a Înnebunit, Începu să-mi spună dânsa, cu Brăila lui, că ce bine era acolo, că așa viață n-o să mai găsească el. În fundul cafenelei, În sala de biliard, Teichert, a Încremenit cu tacul În mână, văzându mă că vin cu soția
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bun și mult noroc. Dă-mi 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 29 voie acum să fiu sincer, continuă el. M-am săturat de Berlin. Ceva trebuie să vie, bine sau rău, nu pot spune. Ne-a Înnebunit cu propaganda, cu fel de fel de organizații și fel de fel de șefi și exerciții. Dacă nu aș fi Însurat, acolo aș vrea să mă Întorc și acolo să mor. Am ieșit În stradă. După ce m-am Îndepărtat, am
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a avântat ceva mai departe În apă. La un moment dat a scos un țipăt Înfiorător și a dispărut. Ce se Întâmplase? O caracatiță enormă a Înfășurat-o În tentaculele ei și a dispărut cu prada, În fața ochilor soțului ei, Înnebunit de durere. Hotelul În fața căruia ne oprim ne dă impresia unei mari vile particulare. După ce ne convingem că e hotel, luăm o cameră care ne jenează cu luxul ei inutil, după ce am dormit atâtea nopți În cele mai simple cabine
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se năpusteau asupra acestora din urmă, lovind în neștire, de cele mai multe ori fără să țină cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur că cei mai duri erau acoliții lui Țurcanu, din lotul inițial de la Suceava, și cei care înnebuniseră în bătăi ori trecuseră de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supravegheați tocmai ca să dea dovadă de exces de zel. Majoritatea celor care loveau (trecuți și ei prin torturi) încercau, pe cât era posibil, să facă mai mult zgomot
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
recunoaște morțile lui Corneliu Niță, Eugen Gavrilescu, Gheorghe Șerban și Gheorghe Vătășoiu, dar și a lui Bogdanovici, 'care fusese expus unui regim de exterminare din cele mai groaznice'. În urma torturilor au murit câțiva deținuți, trei s-au sinucis, patru au înnebunit și mulți au fost mutilați, din cauza activității duse de Țurcanu la ordinele 'comandamentului legionar'. Alexandru Popa s-ar fi înscris în Legiune la 16 ani, prin Alexandru Bogdanovici, iar în 1943 ar fi primit o pedeapsă de 3 ani închisoare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că, deși părea nebun, începuse să-și revină, cerându-și chiar scuze pentru actele sale: ' Era un tânăr cu un vădit dezechilibru mintal și psihic, care, după ce ucise un număr mare de oameni și tortură îngrozitor sute de tineri deținuți înnebuni'. Leonida nu a fost implicat în procesul deținuților, probabil pentru că nu era legionar, însă după eliberare a întâmpinat aceleași bariere la angajare ca orice fost deținut politic, ajungând să lucreze și ca zilier. După 1989 a fost acuzat de foarte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ești om de onoare? Atunci te-am crede că ești om de atitudine. Dar ți-e frică că te doare, banditule!. Ion Cârja s-a întâlnit cu el pe când era bătut deja, iar Simionescu i-a mărturisit: Simt că voi înnebuni. Mi se fac cele mai îngrozitoare șicane și, în fiecare seară, sunt obligat să ascult insultele care se aduc generației mele, fără dreptul de a o apăra. Mai mult, sunt bruscat cu violență, și pe șantier înadins mi se dau
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o avea Timaru, a început să îi insulte nevasta și copilul, i-a rupt fotografia și i-a îndesat bucățile în gură, obligându-l să le înghită, în timp ce îl lovea cu pumnii în maxilar, rupându-i câțiva dinți. După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-a revenit a fost din nou chinuit la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-au fixat pe niște scânduri și l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au torturat după metoda picătura chinezească. S-au uitat la el să vadă cum reacționează, după care l-au scuipat și înjurat. În urma acestei torturi a înnebunit din nou pentru o lungă perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în picioare; striga
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în timp ce Țurcanu și agresorii din jurul lui s-au năpustit asupra celor doi, călcându-i în picioare, lovindu-i cu picioarele, mâinile și ciomegele, până când i-au transformat într-o masă de carne sângerândă. Octavian Voinea relatează lamentarea unui tânăr care înnebunise din cauza bătăilor: Ce, Dumnezeu?! Uite că totul este materie! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui o îndatoraseră pe câțiva ani înainte, ceea ce a cos‑ tat foarte mult guvernarea Convenției. Lumea nu era conștientă, lumea blestema guvernarea CDR pentru dato‑ riile moștenite pe care a început să le plătească imediat ; a plătit datorii de-a înnebunit. V.A. : În momentul în care au venit, în ianuarie, după două luni, au fost obligați să devalorizeze drastic leul, era cumplit. A.M.P. : Ilie Șerbănescu a spus la un moment dat, prin ’99, de o sumă absolut enormă : fiecare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
săraci și nevoiași, va fi strigătul de alarmă a soartei lor, mijlocul de a face să răsune la urechile celor surzi disperarea lor.” Ziarul era socotit organul salariaților și pensionarilor publici din Cernăuți. De aici actualitatea altor titluri: „O învățătoare înnebunește din cauza mizeriei”; „Să ne apărăm drepturile” - de avocat Zeno de Herbay, secretarul general al Federației funcționarilor publici din Moldova de Sus; „Un memoriu predat primarului Costeanu de o delegație a Federației salariaților și pensionarilor.”; „Înființarea unei case de credit pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de răgaz. Se luau toate măsurile ca cei torturați să nu se poată sinucide, aflați sub permanentă supraveghere, orice încercare era aspru sancționată. Au fost foarte puține cazuri din cei care, nemairezistînd, au reușit să-și ia viața. Mulți au înnebunit, s-au smintit cu totul. În cartea lui Costin Merișca sînt, ca într-un catalog al ororii, nominalizate astfel de cazuri, locurile unde s-a aplicat "reeducarea", cine și cui, perioadele, cine dintre gardieni și comandanți au participat sau asistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ceilalți. Cantemir își amintește din camera zisă "spital": "Unii stăteau sub pat. Erau cei pedepsiți. N-aveau voie să iasă de acolo și mîncau cu gura direct din gamelă. Alți doi stăteau mereu cu mîinile-n sus, "în poziție". Unul, Nedelcu, înnebunise. Am văzut cum l-au bătut zilnic. Mă mir și astăzi cum a putut un om să suporte atîta bătaie". În timpul bătăilor, gardienii nu interveneau. Cînd veneau inspecții, cei cu vînătăi erau băgați sub pat. L-a văzut și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de hîrtie era tot albă, iar anchetatul îi spune securistului că și-a dat seama că are în celulă un turnător și și-a bătut joc de el. În consecință, după cum mărturisește Dumitru Dragotă: "M-au bătut de m-au înnebunit, și anchetatorul și informatorul". Pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, doi vor fi condamnați la 7 ani de închisoare, unul la 6, iar el, fiind minor, va primi numai 5 ani. Constructorii celei mai drepte societăți, comuniștii, se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles ori a unei court d'amour provensală, ceva foarte asemănător cu paradisul, ceva foarte japonez, cavaleresc, ceva ce i-ar fi înnebunit pe Henry de Montherlant, pe Ernst Jünger, pe Stefan George, pe Malraux, pe Chesterton, pe Soljenițîn, ceva alcătuit din curaj, dragoste de paradox, încăpățînare, sfîntă nebunie și voința de a transcende cu orice preț mizerabila condiție umană; ceva ce evocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timpuri au fost niște camere tapițate, nu știu, pentru torturi sau pentru turbați... De ce dura atît de mult în interogatoriu? 10-12 ore în care se scriau doar o pagină-două? Pentru că uneori îți repeta întrebarea de 50 de ori ca să-l înnebunească pe anchetat. Păi, ziceai: domnule, nu ți-am răspuns? Ia mai spune o dată, ia mai repetă, ia uite ce-ai spus, aici, adineaori, ai spus așa, lipsea un cuvînt revenea brusc la altă treabă. Îl aducea pe om în situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
venea să le muști să vezi dacă sunt umplute cu miere. — Hai să mergem, prieteni, să-l căutăm pe Mihail. Dar nici Cristi, nici Pribeagu nu se pot urni din loc, para- lizați încă de frumusețea domnișoarei. — Nu, serios, ați înnebunit ? Stăm aici pentru o damă de companie ? — Ei, vezi tu, Mamutule, nu toți pot înțelege prin ce trecem eu și domnișorul Cristian acum. Unii, ca să știi, sunt făcuți pentru amor. De la mama lor. — Da, or fi, nu mă pricep eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dumneata aici ? A ? Toată lumea te-așteaptă la Răcaru, la repetiții. Ionel ți-a pregătit deja câteva piese. — Ionel Fernic ? ! — El însuși ! Doar l-ai cucerit aseară. Ce atâta mirare pe chipul dumitale ? M-au trimis să te caut și am înnebunit alergând și întrebând exact unde stai. Apoi de aproape un ceas te tot aștept. Hai să mergem ! Și Pribeagu îl trage de-o mână, dar Cristi se smucește imediat înapoi. Nu vin... — Domnișorule Cristian, te-ai lovit la cap ? ! — Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viața mea s-a consumat între muzică și teatru. Teatrul a fost ca un laborator pentru mine. I-am văzut la lucru pe toți coloșii teatrului românesc. Fără ei nu știu dacă aș mai fi fost ceea ce am fost. Era înnebunit să învețe și să știe cât mai multe. Pictori, sculptori, dar și scriitori erau tot timpul bineveniți la masa lui. Ba chiar el îi invita la concerte și mai apoi rămânea cu ei până dimineața, dându-le de băut și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-ți sunt prieteni, ci stau cu tine pentru că dai de băut. Nici pe sfert din femeile cu care te culci nu simt ceva pentru tine, ci o fac pentru că ești o vedetă. — Ești doar gelos și invidios... — Gelos ? Invidios, ai înnebunit ? Nu crezi, tâmpitule, că mă bucur enorm pentru succesul tău ? Mai mult decât tine chiar. Crezi că-mi doresc să câștigi mai puțin sau să nu ai atâta faimă ? ! Dumnezeule ! Dar mă uit și te văd cum arunci totul pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eu zic pentru o vreme să nu mai umblăm în gașcă, doar noi. Și dacă ne-au recunoscut, și dacă nu, cu ușurință ne potrivim oricărei descrieri. — Aici ai dreptate, Sachi. — O lună, două, s-o lăsăm mai moale... — Ați înnebunit ? O lună ? Două ? ! Câteva zile, Dumnezeule, v-am spus că rezolv eu, ce mama mă-sii ! Și, surprinzător sau nu, după investigațiile poliției, după toate declarațiile celor implicați și ale martorilor, vinovații nu au fost niciodată găsiți și trași la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
jignești la memorie ? Poraves kames ? Nu te-am io zărit pe la vro secție, undeva, ia zi ? — N-am călcat, domnule, în nicio secție, de când am ajuns în București. Nici nu știu pe unde e vreuna. — Băiat cuminte, a ? Da’ să-nnebunesc de nu te jtiu de undeva, da’ nu ginesc de unde. Domnule Știrbu, poate de la vreun concert, a ? V-am zis, oameni cumsecade, artiști, cu poftă de viață și de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gubire, vă imaginați ? Capitolul 5 Berlin, 1931 — Un păhărel ? îl întreabă Pribeagu pe Cristi, din ușa compartimentului, făcând cu ochiul spre vagonul-restaurant. — Nu, Sachi, mersi. — Sigur, domnișorule Cristian ? — Sigur, îi răspunde sec. — Sigur, sigur ? Dacă-ți spun, nu mă mai înnebuni atât. — Eu mă duc, mai ales să văd dacă piticania aia de franțuzoaică cochetă și simpatică mai e pe- acolo, poate ne amețim împreună. — Du-te și amețiți-vă. Și Pribeagu trântește ușa, mâhnit că nu l-a putut scoate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]