KorAP: Find »[drukola/base=întâi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...1452 >

36,299 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de Moslem și eliberă mânerele. Aha. O, Else. E pornită pentru că a trebuit să se descurce singură cu reportajele de știri. Tocmai mă pregăteam să-i dau o explicație când colega mea și-a ridicat mâna: — Scuzele mai târziu. Mai Întâi Înțelege, mașinile de cursă sunt de domeniul trecutului. S-a deplasat până la geamul minuscul și s-a uitat spre ecranul alb pe care proiectorul Îl copleșise cu atâta atenție nemeritată. — Ar putea la fel de bine rula invers. Oamenii viitorului călătoresc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
apucat s-o Întreb ce vrea să spună cu asta, că a continuat: — Chiar când plecat trenul, el declarat: „Lung drumul spre salvare. Avem nevoie de reformă. Și pace Între așternuturi“. Gielke aplecat pe geam și făcut cu mâna. Mai Întâi, cu mână, apoi, batistă. Apoi amândoi: „Fraternité!“ Un tablou captivant. Acum ajută și Sascha? A Închis proiectorul. Se pare că a terminat cu expunerea părerilor sale despre știrile pe care le-am pierdut. Am reușit destul de greu, ce-i drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am rămas in cadrul ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care mută câteva cabluri. Niște semnale gâjâinde reușiră să răzbată prin cabluri, după care ridică Încă un receptor. — Madame? — Depinde cine Întreabă. — Sunt... Anton. Am fost pe la dumneavoastră cu ceva timp În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îmi place să fiu cu tine, observă Într-o seară, dând la o parte o șuviță care Îi atârna pe față. Nu ai nici o pretenție, dar totul este posibil. E ca la mare: o dată vine fluxul, altă dată, refluxul. Mai Întâi iei tu hotărârile, apoi eu. E foarte stimulant. Într-o altă seară, sau mai degrabă noapte, mi-a mărturisit că se Întreba cine sunt de mai demult. — Când ai venit În vizită la Hotelul Kreuzer puțin după Anul Nou - tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
așezați, Froehlich ne turnă niște cafea, Karp refuzându-l cu un gest politicos. Apoi o Întrebă pe Dora dacă eram „parteneri“, „cum le place americanilor“ să spună. Răbdător, Își rumegă mustața (cu niște sunete abia perceptibile, alunecoase, de insectă). Mai Întâi ne-am uitat unul la altul, apoi la el, după care Dora dădu din cap, zâmbind: Nu chiar... Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mijlocului. Bobinele pentru ață pe care le vedeți aici erau folosite pentru reglarea tensiunii. Bauer a Îndesat pantofii furați de la maică-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a Încovrigat În jurul roții astfel - Karp făcu un gest, ca și când ar fi vrut să se dea peste cap - și s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
notat că acest coleg al lui Manetti ar avea de câștigat dacă ar cunoaște adevărata natură umană. Karp mă privi Îndeaproape, de parcă ar fi zis prea mult. Dar, spuneți-mi, când vreți s-o... Contactez pe Manetti? Ei bine, mai Întâi trebuia să vorbesc cu cineva din anturajul Dorei și nu cunoșteam pe nimeni În afară de Karp. Dacă aș fi mers la sediul poliției fără să știu ce mai făcuse de când nu ne mai Întâlneam, nimeni nu m-ar fi crezut. — De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-te. Netezi cuvertura. Hai să te Învăț ceva despre bărbați și femei și alte lucruri. Neîndemânatic, dar fără să mă Împotrivesc, m-am Întins - parțial pe pat, parțial În poalele Dorei. Mângâindu-mă cu mâinile sale electrice, se deplasă mai Întâi pe piept, apoi, În jos, spre stomacul meu tremurând. Abia mă atingea, și totuși mă simțeam de parcă palma i-ar fi fost Încărcată cu lumina lunii. Niciodată nu m-am simțit atât de gol. Gol, nu expus. Pentru că, În felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cât zece. Ajungând la membrele inferioare, se aplecă peste fața mea și Îmi spuse, gâdilându-mă cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am simțit buzele atingându-mi degetul mare stâng. Ar fi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a bomboane medicinale mov. Nu i-am zis nimic. În schimb, o priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu cât mă făceam mai mare, cu atât mai des probam hainele maică-mii. E croitoreasă, așa că avem deja ceva experiență. Din când În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie. Mai Întâi am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam. Puteam să fac ce aveam de gând doar până când minutarul nu depășea un anumit punct. Consideram aceste perioade circumscrise minutele mele „sigure“. Desigur, ca orice bun soldat, continuam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai aveam trei minute sigure. Da, trebuia să mă mulțumesc cu izmenele, cu toate că mă mai Îmbrăcasem cu ele c-o zi Înainte. Măcar aveau o despicătură În față, la vintre, așa că nu mă jenau deloc. Încă două minte sigure - mai Întâi din profil, apoi toată silueta - și invers - Încă un minut - dacă Îmi strângeam picioarele - dar dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins de - fir-ar să fie - douăzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Moslem de la chelner. Gânditor, am rupt Învelișul de celofan de pe unul. Urmărind o barcă de turiști, Anton n-a spus nimic. Pe punte stătea o femeie cu un coif dintr-un ziar și cu un reportofon de tablă la gură. Întâi a vorbit În engleză, apoi În franceză, și, la sfârșit, În germană. În fiecare limbă, explica cu o voce subțire, metalică, ce vedeau turiștii În momentul respectiv. Toți Își țineau mâna lângă frunte, de parcă ar fi vrut să salute soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În gând oare ce punea la cale, apoi m-am Întors la ziarul meu. Inscripția cu litere groase, răspândite pe prima pagină suna astfel: „VARA SPECTACULOASĂ CONTINUĂ - DEJA AVEM RELATĂRI DESPRE CAZURI DE INSOLAȚIE!“ Scoțându-mi sandvișurile, am citit mai Întâi mica publicitate, apoi știrile sportive. Se pare că Junek plănuia să colaboreze cu soțul ei, Cenek la ediția din acest an al Marelui Premiu al Germaniei. Măturând la o parte câteva firmituri, privirea mi se opri asupra unui articol fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat pe lângă inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aflam, mi-am dat seama că ar putea fi singurul lucru pe care mi-l puteam permite În momentul de față. Coborând din tramvai și luând-o spre strada pe care stau prietenii mei, am auzit un fluierat melodios. Mai Întâi am crezut că e o marmotă care-mi oferă serviciile ei amoroase, apoi, că ar fi o păpușă masculină. Dar tot ce reușeam să disting era o siluetă nedefinită, strecurându-se printr-o crăpătură Între panourile de lemn ale unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aceasta va reda complexitatea Întregului spectru. Da, acum că mi-a spus, cred că pot face asta. Dar dacă n-ar fi avut nimic Împotrivă, aș fi vrut să am timp să mă gândesc pe care s-o aleg. — Mai Întâi tu, bine? Dora Își dădu Într-o parte părul strâns În coadă. Când s-a uitat din nou la mine, avea o privire ca de gheață, distantă. — Bine. Dar, ca să-ți fie clar, să știi că ajunge să spui ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
singură poveste dezvăluie mai multe despre o persoană decât ți-ai putea verodată imagina. Tăcu, apoi adăugă cu o voce scăzută - mai mult ca să-mi clarifice mie lucrurile, nu ei: Are de-a face cu Apendicele lui Froehlich, nu? — Mai Întâi tu. — Da, da, nu fi așa de nerăbdător. Pantofii Îi aterizară pe podea. Mai Întâi am nevoie de o țigară. Poți, te rog, să-mi dai una de la tine? Dora Își frecă picioarele cu plăcere. N-ai idee cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
apoi adăugă cu o voce scăzută - mai mult ca să-mi clarifice mie lucrurile, nu ei: Are de-a face cu Apendicele lui Froehlich, nu? — Mai Întâi tu. — Da, da, nu fi așa de nerăbdător. Pantofii Îi aterizară pe podea. Mai Întâi am nevoie de o țigară. Poți, te rog, să-mi dai una de la tine? Dora Își frecă picioarele cu plăcere. N-ai idee cât de greu e să te ridici la așteptările celorlalți. M-am gândit că se referă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
găsesc un drum În labirintul care se Întindea În fața mea, cred că ți-aș putea spune ceva ce n-am mai spus la nimeni. Culcându-mă, am Încercat să localizez urechea Dorei cu gura. Mi-a luat ceva timp - mai Întâi i-am găsit umărul, apoi gâtul - apoi am continuat, șoptind În urechea sa complicată: Deși nu-i același lucru. Când mă gândesc că Froehlich stă aplecat peste răspunsurile mele, cu ochelarii lustruiți și creionul ascuțit, am impresia că vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
muzeul Fundației. Un băiat alerga după balon, cu mâinile Întinse și gura căscată, și după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înnoptat și cafeneaua a Închis, au sosit clienți noi și nu s-au mai Întors. Din păcate, din cauza Întunericului, n-a reușit să deslușească cine erau, așa că Anton și-a luat rămas bun de la doamne și a traversat strada. — Mai Întâi am vorbit cu portarul... — Rusul ăla care face cuvinte Încrucișate? Ăla slab ca un băț? Nu, un bavarez cu niște picioare cât frunzele de palmier. I-am explicat că vreau să vizitez camera 202. Ăsta e numărul corect, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]