4,963 matches
-
și un miorelaxant cam o dată la două ore, dar pleoapele mele nu și nu, nu-i vreme de dormit acum, hai mai bine să stăm treji să vedem ce se-ntâmplă. Asistentele mănâncă un fel de salam și puțină slănină, întinse pe o hârtie ruptă cred dintr- un atlas de geografie, nu știu pe harta cărei țări și-au așezat azi micul dejun, le văd prin ușa întredeschisă, nu prea mai reacționează la gemete și chemări. E oricum un fel de
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
la lecturi de poezie, ale mele sau ale altora, cu el peste mări și țări. Și scrisul s-a amestecat în toți acești ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al brânzei mozzarella în exces atunci când a devenit vegetarian, cu surprizele
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
ce trebuie să facă de acum înainte cu propriul copil ? Cea care (reădescoperă dispensarul, pediatrul, jucăriile, ciocolata, grădinițele, serbările școlare, plecatul în tabără ? Sau cea care își petrece, după naștere, încă jumătate de oră cu medicul ginecolog, uitând că e întinsă pe o masă incomodă și discutând despre cărți, religie, despre cum pui lucrurile complicate în scris, despre orice altceva decât despre copil ? Femeia asta care, confruntată cu o situație-limită a corpului ei, dar și cu o dragoste nouă, pentru cel
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
că se află o bibliotecă mică, îndesată cu cărți, Nu! nu-i aici! și trece în cealaltă cameră, toate ușile sunt mereu lăsate deschise pentru a-i ușura deplasarea dintr-un loc într-altul, din fericire, acum vară, Biblioteca mare întinsă pe peretele din fața noastră geme de cărți, el se așază cu grijă pe canapea și-mi cere mie, celui văzător, să caut, îndrumându-mă prin sertarele pline, schițe, desene, iarăși caiete, hârtii, Trebuie să fie cu o copertă albastră, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care-l descifrai dintr-o singură privire a ochiului în arhitectura ingenioasă a bisericii, și-mi ridici și mie ochii pentru câteva clipe înspre bolta stelată din pridvor, dar privirea mea se-ntoarce grabnic la buzele tale, când mâna ta întinsă spre boltă descrie ceva anume, Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine, mâna ta coboară leneșă din înalt, apoi chipul tău se-apleacă spre mine, cu ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-ar fi așezat aici o vreme și la plecare n-a mai lăsat nimic neatens, praf ridicat de roțile mașinilor, tineri cu corturile, râsete, și la apropierea de mănăstire priveliștea ce se deschide ochilor mei mă înfiorează, doamne, tarabele întinse în soare, mititei, bere, o masă cu icoane de hârtie ieftină, în culori vesele, de vânzare cărți bisericești, cruciulițe de aramă, lănțișoare, cărți de cântece, din nou coca-cola, un camion cu pepene roșu, muzică din zeci de casetofoane, e oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vânzare cărți bisericești, cruciulițe de aramă, lănțișoare, cărți de cântece, din nou coca-cola, un camion cu pepene roșu, muzică din zeci de casetofoane, e oare sfârșitul lumii, every night in my dream, mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dealului, casa părintelui, modestă pe lângă semețele construcții de piatră albă, și nici o amintire dragă nu-și poate face loc în mintea mea devastată de atâtea noi imagini, doar vechea toacă prinsă între doi brazi, deasupra creștetului meu, pe masa lungă întinsă înaintea podiumului cu preoți stau în soare bucatele aduse la sfințire de creștini evlavioși, pungi cu făină, sticle cu apă și vin, haine ale celor suferinzi rămași acasă, neputincioși, lumânări aprinse, pungi cu grâu, cu porumb, chiar și sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de soare înainte de căderea serii, n-am dormit azi-noapte în chilia fratelui Rafael, ci mi-am găsit un locșor pe saltele întinse din încăperea special amenajată pentru dormit, încăpere îmbrăcată în lemn, și, înainte de culcare, am vorbit îndelung cu niște oameni mai vârstnici despre părintele Ioan, Era un sfânt! spune unul dintre bătrâni cu voce blajină, eu venisem la el pentru nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din copilărie, lucrează la o pizzeria, Hai să te duc în piață! caietele de schițe nedeschise sub braț, spectacolul pieței, casele lipite de străduța ce coboară în trepte, undeva pe la etaj câte o terasă largă înconjurată de flori și haine întinse la uscat pe sârmă, prinse la colțuri cu clame, în piață banane, ananas, struguri, pepene, ridichi, flori, eșarfe, poșete, femei cu plasele pline, bărbați discutând, târguind, cine nu se târguiește dă semn de proastă creștere, îmi explică Andrea, ne cumpărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi roșu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neterminate și stau așa de mulți ani, oamenii au mai făcut câte ceva pe măsură ce mai câștigau bani, unii probabil abandonând ideea definitivării caselor și prin ferestre oarbe văd depozitate în camerele neterminate fel de fel de materiale, scânduri chiar și rufe întinse pe sârmă, din sat până la mănăstire mai am de mers cale de-o oră, pe drumul de piatră încep să urce mașini, oameni și eu mă întreb iarăși ce mă aduce la mănăstire, știu doar că trebuie să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine orice răzvrătire cu gândul nestăvilit că într-o zi voi vedea și eu ceea ce el văzuse la mine de la bun început, când am înțeles de unde vine această siguranță a părintelui se însera peste curtea mănăstirii și frunzele de viță-de-vie întinse pe sub streașina casei și pe la ferestre își alungeau umbrele întunecate prin încăpere, iar demonul din mine, retras pentru moment din arenă, se-nvăluia tăcut în negurile tulburi ale ființei mele, Seara la meșterul Luca și Janos, meșterul Luca povestește, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu știu cum vom ajunge mâine la școală, îmi cobor sania din pod, râde el către ninsoare, îmi fac pârtie, Unde, Daniel? De sus de la toacă până-n poarta bisericii celei vechi, Daniel învață pentru mâine la geografie, stă pe laviță cu picioarele întinse spre foc, a venit cu cartea de geografie să mă întrebe ceva și aici a rămas, Cum se numea podișul acela de care ne-ai vorbit la oră și unde stau oameni de altă religie, budiști, un podiș înalt, Tibet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd, Aici e totul, Daniel, mi-a spus el, nimeni nu intră în Ierusalim! și eu n-am înțeles și cred că și astăzi, dacă mi-ar răspunde la fel, tot n-aș înțelege, în tablou nu erau decât mâini întinse cu ramuri verzi și albe și galbene și printre cele două râduri de mâini trecea o șosea, route 66, mi-amintesc bine, fiindcă l-am mai întrebat, ce înseamnă asta? și el mi-a spus, Daniel, Daniel, fratele Rafael mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l sărut de nu mai pot, Ne apropiem de locul de unde pare să vină cântecul, nu vedem mare lucru peste gardul de nuiele, Bade pălărie nouă, lalalalalala, tu mi-ai rupt inima-n două și ladirararira, vedem doar rufe albe întinse-n soare, eu trec nepăsător mai departe, dar Theo se oprește și-și caută din ochi un loc unde să se-așeze, îl văd cum își scoate din blocul de desen o foaie albă, îmi face semn să-mi continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aer, îi zăresc numai picioarele goale de la genunchi în jos în iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele, nu-i destul de înaltă dacă privirea nu-i trece peste frânghia bine întinsă între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lase singur să mă îmbrac, dar nu-și dă seama de încurcătura mea sau nu vrea și eu, fără s-o privesc, întorcându-mă cu spatele, mă duce în grădină Diana, ea vrea să stea la soare, să se bronzeze, întinsă pe spate pe o pătură dusă din casă ea citește dintr-o carte pe care n-a vrut să mi-o arate, eu alături mă străduiesc să mă întorc la caietul lui Theo, dar ea mă întrerupe mereu, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe calculator, îmi explică și mie cum funcționează, tot la fraza asta am rămas, Diana la ce cuvinte s-a oprit? întoarce pagina, ea citește și nu și-a mai dat jos fusta și tricoul I inimă mare roșie you, întinsă pe pătură, eu tuns de mâinile ei, rușinat la gândul că părintele Dumitru numai văzându-mă tuns și va înțelege totul, curba asta are proprietatea, mă străduiesc să înțeleg din caietul lui Theo despre curba, că la infinit este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noi ar trebui să avem Dumnezeul nostru pentru ca să avem o șansă, eu nu înțeleg această viziune a ei și această dorință de Dumnezeu personal, Dumnezeu e unul singur și, până în ultima clipă, ne dă o șansă, stăm aici în grădină, întinși pe pătura adusă din casă de Diana, și cu sărutul ei între noi, cu dublul ei sărut, din clasa a patra a mea și a cincea a ei și sărutul de mai înainte, și discutăm despre Dumnezeu, ca să nu vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stă, își dă seama ce-aș fi vrut eu să aflu de la ea, une semaine, o săptămână, îi dau desenul, merci, monsieur! Si vous avez besoin de quelque chose, Merci, Francoise! Au revoir! La Londra, une semaine, 23 martie, pânza întinsă pe șevalet de douăzeci și unu de ani mă invită, mă cheamă, îmi deschid cutia cu vopsele și mă instalez în fața ei, încă nu știu ce voi picta, la Londra, o săptămână?! 27 martie, Françoise a trecut astăzi pe aici fără să fie ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din ușă la o parte, nehotărât în prag, să mă duc să-i cer ceva de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa de prânz, grăbit să ajung cât mai repede, alături, lângă casa bătrânească de oaspeți, pe o pătură întinsă la soare, o femeie, un bărbat și doi copii, mănâncă, îmi trag lavița de pe prispă mai aproape înspre ei și ascult, să-ți mai curețe mama un ou? fetița se răsfață până să răspundă nu, vreau apă, cere băiatul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aștepta la așa ceva. Și, odată ce se obișnuise cu el, a putut să vadă dincolo de culoarea lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era un prinț impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze asta conștient - că era foarte bine dotat. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dulce. De fapt, fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei exagerate, cu părul lung și gri lăsat să se rostogolească peste talie. Stătea cu jumătate de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]