93,058 matches
-
coșulețul cu brioșe rămase, pentru colecția bărbatului Fulviei Flaminea. În pofida nereușitei sale experiențe inițiale în explorarea adâncurilor, în ziua aceea ne însoți și rătăcirăm pe fundul unei mări transparente până începu să ni se termine oxigenul din tuburi și ne întorseserăm acasă fără să mai ținem ora de bune maniere. Doamna Forbes nu numai că a fost într-o dispoziție îngerească toată ziua, dar la ora cinci părea mai însuflețită ca oricând. Cât despre fratele meu, nu era în stare să
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Totuși, când izbutirăm să urcăm anevoie scările povârnite, văzurăm o grămadă de lume în casă și două mașini ale poliției în fața porții, și atunci am realizat pentru prima oară ce făcuserăm. Fratele meu începu să tremure și dădu să se întoarcă. - Eu nu intru - spuse. Eu, în schimb, am avut inspirația confuză că numai văzând cadavrul vom fi la adăpost de orice bănuială. - Fii cuminte - i-am spus. Respiră adânc și gândește-te la un singur lucru: noi nu știm nimic
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
valoros. Pentru că nu știu cît se reține din toată investigația încrîncenată a eroului, dar cu siguranță e memorabilă imaginea personajelor moarte de mult care vin la chemarea gîndului său, fără a lăsa, însă, urme în zăpadă. Și cu asta ne întoarcem la ceea ce am anunțat deja că pare să fie punctul vulnerabil al acestui tip de roman, problematica. E cu totul superficială afirmația că pe cititorul tînăr de azi nu îl mai interesează ce se întîmpla înainte de '89 și mai cu
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
fază a anchetei, au fost bătuți sau bruscați). Se adaugă la aceste culpe, aceea că Betea, aflat într-un fel de clandestinitate, l-ar fi rugat pe Golopenția să meargă la Pătrășcanu pentru a-i comunica să nu se mai întoarcă în țară. Golopenția, încolțit de anchetatori, recunoștea numai prima parte a culpei, dar afirma, răspicat, că n-a apucat să-i transmită lui Pătrășcanu mesajul. Inutil. Anchetatorii reveneau, stăruitori, asupra acestui moment dificil, căutînd să stoarcă informații utile. Golopenția, neînfricat
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau în zig-zag sau cu ocoluri, entuziast sau șovăielnic, dorind să te întorci, chiar să abandonezi, totuși găsind puterea de a nu te lăsa, odată ce - printre profanatorii de morminte și paznicii de la templele strămoșilor - te vezi pornit în căutarea muntelui, în căutarea morții, a iubirii, a adevărului. Toate aceste inițieri se dovedesc, în
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
vremuri în Germania la Karlsruhe îi toacă tatălui său toți banii, deși este un student eminent, matematician de forță. Marea lui slăbiciune este să dezlege ecuații la WC. Din cauza falimentului, nu-și mai poate continua studiile și trebuie să se întoarcă în România, unde ajunge un slujbaș oarecare. În timpul războiului, din motive disciplinare, este dat afară din slujbă și, neavând încotro, se angajează ca portar de noapte la Athénée Palace. Cunoștea perfect patru limbi plus latina, pe care n-o mai
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
de pe lângă podul Șerban Vodă. Tibi nu credea că fusese pus în libertate, credea că era doar una din înscenările lor și că se făceau că îl eliberează ca să vadă cum va reacționa... Așa că, după ce duba, lăsându-l lângă pod, se întoarce și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața Națiunii spre
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
-l îngenunchi, să-l vîr în draci/ Și ce plictis. Voi da din aripioare/ spre unica ființă gînditoare/ Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună/ Dintr-o pastilă mică. Noapte bună". Lumea stă sub semnul bătrînului Pan, nebun și textul întoarce obsesiile poetice ale vremii (establishmentul anilor '70-'80) în ironie: "Era război de muște în fereastră./ Din astă price nu vedeam în lume,/ Dădeam cu barda-n ușă, făceam spume,/ Vă imploram din ochi pe dumneavoastră", "Să-i spun c-
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
altă consistență - toate acestea formează un scenariu înnoit al aceleiași povești. Un scenariu pe care de altfel îl găsim decodat în termeni reali în cele două Scrisori din Aotearoa. Finalul seamănă și el cu acela din basm, pentru că naratorul se întoarce acasă, în ciuda tuturor avertismentelor. Iar literatura pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și, până să deschid lada fatală, scriu acest text, scrijelesc această poveste, mărturisire. în ceruri, există cronicile akașiene: memoriile lui Dumnezeu, în
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
indistinctă. Cum spuneam, Bodiu poate fi "ghicit" din sumarul cărții - acolo se vede, în primul rînd, o opțiune. "Caragialismul" optzeciștilor este iarăși o problemă foarte bine circumscrisă, dar nediscutată (altfel spus, indiscutabilă). Cel puțin o nuanță se impune. Șaizeciștii se întorceau la Maiorescu, optzeciștii spun că se întorc la Caragiale. Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
din sumarul cărții - acolo se vede, în primul rînd, o opțiune. "Caragialismul" optzeciștilor este iarăși o problemă foarte bine circumscrisă, dar nediscutată (altfel spus, indiscutabilă). Cel puțin o nuanță se impune. Șaizeciștii se întorceau la Maiorescu, optzeciștii spun că se întorc la Caragiale. Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la real a generației '80, ca pe o
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
visele. Aici, la periferia Vienei - la marginea Occidentului - ei își caută fericirea . Pentru românul Valentin (interpretat de un Tudor Chirilă cu o figură de amant latin) Viena e doar o escală pentru America mult visată, bosniaca Tamara, dorește să se întoarcă acasă, chiar dacă războiul acolo continuă să ucidă, iar austriaca Jasmin face sex și mănâncă ciocolată, așteptând acea zi când prințul din poveste, pe un cal alb, va veni... Un mozaic de trăiri, speranțe, deziluzii, - un univers unde afinitățile spirituale sunt
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
a mutat la Paris, locuiește în aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
a controlului asupra propriului trup. Refugiat într-un hotel, decide că în ziua următoare va muri. Furtuna cu trăznete care izbucnește îi strecoară în vis, o dată cu amintirea copilăriei, ideea unei nevoi acute de contact cu umanitatea. Jonathan cel care se întoarce, plimbîndu-se cu entuziasm copilăresc prin bălți, acasă este un bărbat singur care nu se va mai feri de oameni. Ingeniozitatea lui Süskind în a individualiza, prin detalii surprinzătoare, perspective alternative asupra realității fascinează și la această carte. Cei care au
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
de priviri, obsesia lui Parry e deja declanșată: el �își dă seama� că toată viața lui a fost o pregătire pentru întîlnirea cu ateul Joe Rose, care îl iubește și care așteaptă ca Parry, prin iubirea lui necondiționată, să îl întoarcă spre Dumnezeu; hărțuirea care începe imediat se va încheia cu o tentativă de asasinat urmată de una de sinucidere. Rezolvarea epică a conflictului de suprafață, prin arestarea și apoi internarea lui Parry, nu închide cu adevărat problema; prin contrast cu
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
mai era baba Anicuța, moașa bătrînă a satului care-i spusese că într-o seară mai de mult îl văzuse că "se pișa după salcîmul ăla" și arătase salcîmul singuratec dinaintea casei lui Ghiță. Că Veniamin, tocmai isprăvise și se întorsese spre ea, și ea îi văzuse stremeleagul cît un știulete de porumb, și că băiatul ședea cu el așa și nu se rușina de ea, pînă cînd a strigat "dar-ar dracii-n p. ta!" și abia atunci Veniamin se
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
căci operele și biografiile unor Kafka, Blake, Proust, Emily Brontë, Baudelaire ș.a.m.d., funcționează de multe ori ca simple pretexte) sînt antrenate într-o demonstrație care urmărește să ne convingă că, la urma urmelor, "omul este, în mod necesar întors împotriva lui însuși și că nu poate să se recunoască, nu poate să se iubească pînă la capăt, dacă nu este obiectul unei condamnări" și alcătuiesc, privite în ansamblu, o pledoarie pentru lipsa de inocență a literaturii. Formularea poate părea
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
lui Astrov. Apele destinului se buciumă, vor să iasă din matcă. În sfîrșit, plouă. Nu devastator. Fierbințeala lemnului încălzit se preface în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul clar al trecerii timpului, agresîndu-i pe cei trei muncitori ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
amîndouă ca pe o șansă chiar a salvării din nimicnicie. Și mai puțin credibilă, aproape insignifiantă este Ana Ioana Macaria în Elena Andreevna, pe care n-o înțelege nici în superficialitatea ei, nici în acea frumusețe exterioară care i se întoarce împotrivă, ca un bumerang. Două scene fac excepție: cea cu Serebreakov de pe ponton, cînd își gradează bine exasperarea, și cea cu Sonia, "rățușca cea urîtă", pe care încearcă să o facă minunată, măcar și pentru o clipă. O revelație pentru
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
44 din anul 8 de apariție, sub direcția Elisabetei Polihroniade (ale cărei emisiuni de la TVR de pe vremuri constituiau o delectare). Cultura șahistă a fost cam lăsată de izbeliște la noi. Ca și cultura, în general. Sponsorii preferă sporturile corpului, care întorc mai bine banii, și se dezinteresează de cele ale minții, cum e șahul. Revoluționarea mentalității în șah, începută de Fisher și continuată de Kasparov, primii campioni care au pretins să joace pe bani, a condus la o poziționare mai corectă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
Flanam, pur și simplu. Începuseși să publici cărți. Mă uit pe ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999). Volumul de proze scurte de la Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba da. Dar nu-mi ajunge acolo vremea să respir ca atare, doar să respir aerul, de-acolo, să stau pur și simplu, să șăd, cum ar
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
în discuția noastră. De-acord. Într-o pagină de-a mea am și fixat, nu metaforic, ci foarte exact, realist, stilul nostru diferențiat de a acroșa frumoasele tîrgului, trăpașele. Dar... toate la vremea lor. Eugen a plecat, Mihai s-a întors, însă solilocviile lui din ultima vreme nu le prea înțeleg, așa că... s-o fac de unul singur, nu-mi mai stă. Ai pomenit de pînzele mari la care lucrezi acum. Sînt în jurul unei teme? Nu. Doar dacă temă poate fi
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
lucrezi într-un domeniu economic, să zic, iar retragerea să fie o apăsare a timpului mort, alta aici. Dimineața, la trezire, îmi fac preparativele de rigoare, mă urc în mașină ca să ajung cît mai repede la lucru... la serviciu. Mă-ntorc acasă, la prînz, mă odihnesc puțin (cum făcea tatăl meu cu tribunalul) și revin. Stau pînă noaptea, tîrziu, cînd, ieșind, îmi fac plimbarea alertă și încă aventuroasă pe bătutele sau mai puțin bătutele străzi ale bătrînului oraș. Cîte ore pictezi
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
s-a văzut că dl Petre Roman nu mai poate aduce voturi partidului său. Cu cîteva luni în urmă, pediștii au fost martorii victoriei, cam de unul singur, al lui Traian Băsescu la primăria Capitalei. Energic, bătăios, dl Băsescu a întors în favoarea sa alegerile pentru primărie, învingînd în turul doi, în ciuda pronosticurilor analiștilor care îl vedeau cîștigător pe candidatul PDSR, doctorul Oprescu. Cu această victorie actualul primar general i-a făcut probabil să creadă pe colegii săi de partid, nemulțumiți de
P.D.-ul la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16183_a_17508]