104,540 matches
-
prin unicitatea lor. 1902. În marile capodopere veți întâlni marile patimi. 1903. Patimile ne transformă visul vieții în iluzia realității. 1904. În sufletul patimii până și absurdul poate deveni zeul celui mai împlinit sens. 1905. Dacă vrei să te cunoști întreabă-ți patimile. 1906. Cel ce nu-și recunoaște patimile este străin de el însuși. 1907. Alienarea socială a început odată cu dosirea propriilor ei patimi. 1908. Trăim în lumea absurdului și deșertăciunii fiindcă patimile adevărurilor noastre sunt cenușăresele societății în loc să devină
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
bogat în patimi și pătimiri. 1929. Speranța va fi ultima care va reuși să întindă mâna patimii celui care-și va pierde orice dorință de a mai reuși. 1930. Niciodată nu vei fi înfrânt atâta timp cât ai patimile alături de tine. 1931. Întreabă-ți dorul despre patimile lui și te vei cunoaște. 1932. Ce singure ar rămâne lacrimile dacă nu ar fi patimile care să navigheze pe oceanele mântuirii lor. 1933. În patima norilor iubirii noastre se ascunde adevărul din apa vieții ce
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
de atâtea ori în viață, irealizabilul s-a dovedit realizabil. Nimic despre selecție După cum explică Ion Pop în prefață, dicționarul este conceput că o "bibliotecă esențială a literaturii române". Cu alte cuvinte, dacă un american sau un japonez ne-ar întreba cu ce ne lăudam noi, românii, în domeniul creației literare, am putea să-i dăm un raspuns concis, oferindu-i un exemplar din acest dicționar. Sau, dacă ar trebui să petrecem viață pe o insulă și am vrea să luăm
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
se îndreaptă spre vrăjmaș, îl cheamă la lupta dreapta, în doi, si, după o înfruntare aprigă, îl răpune. Nimic fatalist, resemnat în comportamentul și în Weltanschaungul celor doi eroi de balada, Toma Alimos și Mihu Copilul. De ce n-ar fi, întreb încă o dată, și comportamentul lor specific etnopsihologiei românești? Numai pentru că Miorița "... coresă" tot de Alecsandri, e superioară estetic? A doua balada, în ordinea importanței, din antologia lui Alecsandri este, desigur, Meșterul Manole. Aici e dezvăluit motivul sacrificiului zidirii, fundamental spațiului
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
pe spate pe scaunul lui de Dacie rablagita și începe să rîdă cu hohote. Mă uit la el, mirat, să nu fi înebunit pe caniculă aia și circulația aia infernale. Dar el nu numai că nu a înebunit, dar mă întreabă calm, după ce a încetat să rîdă, "de unde am scos-o p-asta". Cum de unde? fac - așa cred eu... "Și cînd conduceați v-a venit ideea asta, ați găsit timp să vă gîndiți la ea? "Nu înțeleg interogatoriul lui. Dar el
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
vrut sa rectific acordul, dar am renunțat. Era, în ciuda inteligenței, o defecțiune pe viață. "Ascultati-mă, - a repetat, - să nu spuneți la nimeni că vă faceți de bafta, lăsați așa, 19, cum scrisei eu aicisa, n-o să știe nimeni". Îl întrebasem de unde atîta grijă pentru reputația mea de conducător-auto. A dus degetul la buze și mi-a șoptit repede, "lăsați că la asta se pricepe toți tîmpiții". Ați auzit dvs. vreun tîmpit care să vie și să zică că el e
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
Să-l ascultăm pe acesta din urmă vorbind în genul lui Noica și îngrosîndu-i rizibil donquijotismul: "Să ne contopim ideile la masa comună a purismului unificator. Ce vom mînca? Veți zice ghiveci sau vițel cu fasole? Sau peste maioneza? Vă întreb: de ce? De ce acestea cînd șunt atîtea posibilități în lumea pură a lui Herman Cohen? Nu, vom mînca, frugal, idei fripte pe grătarul special al uitării geometrice formale, servite ăà la Leibniză. Iar că deșert, în loc de colțunași cu brînză, triunghiuri abstracte
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
imagine publică neschimbată; că și în timpul vieții, el este încă un amestec de prezență retrasă și de absență protectoare. Invocat, din cînd în cînd, ca o figură tutelara, daca nu chiar că una de-a dreptul legendară, nu s-a întrebat încă nimeni, în afara lui însuși de nenumărate ori, asupra locului pe care opera să îl ocupă într-o posibilă geografie culturală. Retrospectivă Ion Tuculescu și readucerea în actualitatea artistică a pictorului, unul dintre marii contemporani ai lui Babă, cu sangvinitatea
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
Adriana Babeți Când lansăm în 1998, la Timișoara, cartea Corinei Ciocârlie, încercam în cuvântul de întâmpinare un soi de truc retoric. Ceva de genul: ăDacă m-aș pune să întreb, ca - în basm - mama vitregă și rea, dar gândindu-mă nu doar la figură celei care scrie, ci și la cartea pe care o semnează: "Oglindă, oglinjoara, cine-s cele mai frumoase din țară?", mi s-ar răspunde prompt: "Corina
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
cu toată inteligență, cultura și geniul sau poetic. Cînd te gîndești că adolescentinul poet refuză credință și știință, ca factori de progres moral, și recomandă poezia, singura capabilă să-l asigure, după părerea lui, nu se poate să nu te întrebi ce s-ar fi ales din omenire dacă ar fi urmat programul lui de asanare. Paul Johnson notează paradoxul că, incapabil de imaginație, respingînd tot ce se află în dezacord cu ideile sale, Shelley a susținut că numai imaginația poetica
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
un sine captiv în propriile tenebre interioare. De cîte ori nu comentam răutăcios înclinația occidentalilor de a pune toate neplăcerile cotidiene pe seama vreunui mal psihologic, căutînd, ca atare, vindecarea în ședințe de terapie psihiatrică. Și de cîte ori nu ne întrebăm, fiecare dintre noi cei trăitori într-o lume mai degrabă dedata confesiunilor adresate fie la întîmplare, vecinului sau vreunui necunoscut oarecare, fie reprimate pe veci în sine, daca nu cumva ne-ar prinde și nouă bine un shrink. Însă nu
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
irațională a suferințelor, "o nebunie galbenă cu val lung". Ei i se rezervă imagistică unui burlesc delicat, ironic-crutător: "sub picioarele mele scîrțîie zăpadă/ pe o ulița cu miros de vîsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a întrebat:/ ăunde naiba ai fost și cui să cer iertare?...a/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sînt încă în război..." (De seară). Nu sînt disprețuite nici motivele sămănătoriste, reciclate însă, stilizate avangardist, în felul în care scriau Voronca, St. Roll
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
să se ocupe de scris. (Fiind greu de presupus că într-un viitor apropiat vor exista în România foarte mulți scriitori apți să trăiască decent doar din prestația lor literară.) Într-o noapte călduroasă din vara lui 1985, m-am întrebat ce rost are să continui, atâta vreme cât, zi de zi, sunt agresat de atâtea provocări absolut neinteresante, daca nu chiar periculoase. Abia reușim să peticim o gaură, ca traiul nostru se sfâșie într-alta parte. Cu această ocazie s-a nascut proiectul
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
România avea să fie bine și poporul să prospere. Cu dispoziția aceea optimistă, care în primele luni din '90 mă făcea să mă trezesc zîmbind din somn în fiecare dimineață, în așteptarea unei noi zile de îndepărtare de totalitarism, îl întreb pe conlocutorul meu și despre viitorul literaturii. Întunecare bruscă și crispare totală. Mi-a cerut că discuția noastră să rămînă confidențială, în această parte a ei. Ulterior mi-a reînnoit cererea de confidențialitate doar în ceea ce privește citarea sursei. Iată de ce: mi-
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
face parte. O cultură care își metamorfozează produsul sub impulsul exterior al crizei economice poate fi cotata drept adaptabila, dar întrebarea e în ce măsură acea cultură nu intră într-un destin care nu e al ei. La fel de bine însă ne putem întreba dacă inadaptabilitatea cu program, aceea care ignoră marile teme ale "statului mondial" în care trăim grație rapidității cu care circulă informațiile, ne duce tot la izolare. În această dispută probabil ca un răspuns plauzibil îl vor da cei care privesc
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
toporul, strînsese străchinile, urciorul cu apă, care era gol, si tinîndu-l de mînă, ieșise cu el din pădurea umbroasa în seara senina pe cînd soarele roșu, parcă obosit de cursă lui pe cer asfințea. Simțind lumina soarelui în apus, Iosaf întreba orbecăind cu un braț întins, uitîndu-se drept înainte, fix, ca nevăzătorii: - Da^ de ce, taica, bătuși azi toaca de trei ori?... Uitași, ori te luași cu altele?... Sofronie nu răspunse. Se gîndea cum stătuse omul acolo uitat trei zile și trei
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
O vedetă lansată de genul emisiunilor cu mult prea comerciale face valuri cum nici n-ar fi visat vreodată să facă cu un rol pe scenă. Deși mulți telespectatori gusta genul și datul în stamba, alții, si nu cei elitiști, întreabă cu o grimasa între compasiune și totală dezaprobare, pentru ce trebuie un artist să atingă acest nivel degradant? Răspunsul este simplu: pentru bani și pentru popularitate de scurtă durată, ieftină și nesatisfăcătoare în plan estetic. Vîntul acesta comercial a bătut
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
ai săi, iobagii din secolele de demult, cînd, - fie-le să le fie rușine ălora care le ziceau în scîrba biudosolah, valah împuțit, ca intrase și-n vorbirea sărmanilor robi vorba urîtă. Așa că atunci cînd preotelul, după cele povestite, îl întrebase "sînteți șofer?", Ion Capătă scuturase din cap cu șapca cu tot și făcuse: "Nooo, eu mi-s cu caiii!" și arătase într-o parte a ogrăzii unde se află un ARO și unde un ins meșterea la el ceva. Era
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
Blecher. Aducerea în discuție a lui Sadoveanu însuși cu Creangă de aur e șocantă la început, dar pînă la urmă convingătoare și, în orice caz, înnoitoare, dislocatoare. Salut asemenea inițiative și le apreciez nu numai îndrăzneala, ci și acuitatea. Mă întreb însă dacă, nu atît cazurile concrete pomenite de autor, cît criteriile pe care se bazează, nu sînt în continuare discutabile. El consideră, de pildă, că anumite atitudini culturale sau estetice "marginale", "experimentale", "greu de clasificat" sînt susceptibile să formeze "un
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
despre două generații moderniste, una "genuina, sincrona, legitimă", cea de-a doua, a anilor șaizeci, "defazata și nelegitima". Defazarea este o evidență cu toate consecințele ei nefaste pe care autorul le pune în evidență cu îndreptățire. Nu pot să nu întreb însă dacă termenul de "nelegitima" este potrivit în situația dată. În ce mă privește, cred că nelegitim a fost cu adevarat proletcultismul anilor cincizeci fără de care literatura și cultură anilor șaizeci ar fi arătat, desigur, altfel. Încercarea această, de de-
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
interviu relația subiectiv-obiectiv în revoluție. El observa că o dată cu sporirea factorului subiectiv (afluența forțelor revoluționare), primul război mondial a subminat bazele obiective (economice) ale instaurării unei noi orînduiri sociale (aȘa organizeze în mod socialist foametea și sărăcia lucie?a se întreba Gherea). În fața noii situații (izbucnirea unei revoluții în țările europene), doctrinarul se situa pe o poziție centrista în cadrul mișcării prin conlucrarea dintre centriști și unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
că nu poartă halat și păpuci. Un motiv în plus să-și exerseze în liniște scrisul polifonic, fragmentat. Comentariul lui poate lua cele mai imprevizibile înfățișări. La un moment dat citatul este: "27 mai 1964" și atât. Urmează "semnificația" : "mă întreb ce faceam în acea primăvară". Dincolo de jocurile literare, de strategiile subtile, un lucru e sigur: se poartă un dialog veritabil (deși indirect) între doi autori. La urma urmei "Cioran și cititorii lui s-au format de-a lungul vremii reciproc
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
acompaniază cu o profesionalitate exemplara, isi consulta și își asculta partenerii, așa cum a făcut-o tot de curand cu Radu și la noi, la București. A acompania bine înseamnă și a fi în confort cu tot ce înseamnă "comunicare"). Îl întreb ce șefi de orchestră iubește, admira... atașamentul lui declarat merge întâi la Celibidache ("ne-am vârât toți coadă în grădina lui"), dar și spre profesorii săi Ormandy, Stokowsky, Charles Münch. Vorbim despre temperamentul lui Toscanini și abilitatea cu care Karajan
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
cîteva întrebări în legătură cu moralitatea lumii fotbalului autohton, în ansamblul ei. Dacă oameni precum cele două citate personalități, reprezintă fotbalul autohton, învinuindu-se unul pe celălalt că au fost unul smenar și celălalt milițian făcut după apelul de noapte, atunci, se întreabă Cornel Nistorescu, largînd aria interogațiilor sale, de ce să ne mai miram că România e privită prost, atîta timp cît nu numai în fotbal, același tip de personaje ajung să reprezinte țara, dînd impresia că aceasta e România. * În vreme ce scandalurile de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
are ca invitați la emisiunile sale atît persoane care au o anumita onorabilitate incontestabila în lumea fotbalului, dar și personaje mai mult sau mai putin discutabile, cu ajutorul cărora el își face un soi de gard viu, pentru a nu fi întrebat de rolul său politico-agitatoric de pe vremea lui Ceaușescu. Din cînd în cînd, însă, Adrian Păunescu se vede interpelat de persoane care îi amintesc, sec, de trecutul său. * Tragedia morții tînărului fotbalist de la ASTRA Ploiești nu e însă decît partea vizibilă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]