12,339 matches
-
o purta În orice expediție În direcția frontului. Nici unul dintre noi n-avea acest gen de accesoriu. Era o teorie mai mult decît larg răspîndită că, din moment ce nu prea erau multe căști de oțel, acestea ar trebui date trupelor de șoc - și faptul că el purta casca asta ne făcea să avem imense prejudecăți În privința Marii Autorități. Ne Întîlniserăm În camera unei jurnaliste americane, care avea un radiator splendid. Autoritatea s-a Îndrăgostit la prima vedere de camera aceea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să se bucure de ea În acea atmosferă călduroasă. Cum americanca lucra În exces și Încercase, poate fărĂ prea mult succes, să Împiedice transformarea camerei sale În vreun fel de Club, baptismul clar al ideii Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
După aceea Îi auzi vocea aia de sărĂntoc sudist: — Domnu’ Wheeler? PĂi, domnule, băiatu’ Ăsta al dumneavoastră ne-a făcut la toți o surpriză astăzi. Chiar că. Îi dădeam doza obișnuită de pentothal de sodiu, Înainte să-l băgĂm la șocuri, și am observat eu mai de dinainte că băiatu’ Ăsta are o rezistență ieșită din comun la pentothal. N-a luat niciodată droguri, nu? — Nu, din cîte știu. — Nu? Normal, nimeni nu poate spune că știe. Da’ chiar că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că ne-a oferit un spectacol azi. Ne-a fluturat pe vreo cinci prin jur de parcă eram copii. Cinci bărbați În putere, credeți-mă. A trebuit să amînĂm ședința. Sigur că are frica asta morbidă și nejustificată de tratamentul cu șocuri electrice și de asta trebuie să-i administrez pentothalul de sodiu, da’ azi nici nu s-a pus problema. Acum, că mă gîndesc, mi se pare un semnal foarte bun. PÎnă acum nu s-a opus la nimic, domnu’ Wheeler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
păcate, tipul avea un aspect neîngrijit. Patrick se îmbrăca mereu neglijent, dar nu arăta slinos. Individul acesta parcă nu se spălase de câteva săptămâni bune. Vreun student, probabil. Era cu o tipă, iar prezența ei m-a făcut să simt șocul și mai puternic. Toată situația îmi părea de-a dreptul oribilă. Nici nu mă pot gândi la felul în care m-aș simți dacă l-aș vedea pe Patrick cu vreo femeie. Ca un sinucigaș în devenire. Într-adevăr, obișnuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dorit să-l văd îmbrăcat astfel. — Îmi pare rău, reușesc în final să mă scuz. Gura îmi este pe jumătate amorțită, de parcă tocmai vin de la dentist. Îmi controlez cu greu corpul, care reacționează haotic, pentru că sunt încă în stare de șoc. —Te-ai tăiat? mă întreabă Davey, conștient că e ceva la mijloc. Nu, e-n regulă, îmi pare rău... —E-n regulă, spune și tipul... deși în mod cert nu e așa. Chelnerița a adus mai multe șervețele și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi știut că, oricât de mult se controla în public, mă iubea și mă dorea și ar fi fost în întregime al meu odată ce ne-am fi scos hainele și ne-am fi aflat împreună în pat. A fost doar șocul de a-l vedea așa, pe neașteptate. Nu puteam nici să respir, nici să vorbesc. Ce naiba se întâmplă? mormăie Davey, astfel încât tipul de lângă noi să nu audă. Arăți de parcă ai fi văzut o fantomă. O, nu, te rog, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spatele și-mi șterg ochii. Câte șervețele am udat astăzi? Apa vărsată în bar pare să aibă deodată un sens simbolic - lacrimi deviate. Dar am sfârșit plângând, oricum. Pare destul de grav, continuă Davey, fără să renunțe. —A fost doar un șoc, am susținut încercând să-i abat atenția. De exemplu, cum te-ai simți dacă ai întoarce capul și ai vedea-o pe Jenna stând lângă tine? — Dar nu ar fi ea, subliniază el. —OK, cineva care arată ca ea. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim în cap și pe față, stropind și o polițistă. Charlotte e uluitoare. Exact de asta era nevoie. Doamna Jim amuțește și intră în stare de șoc; apoi începe să plângă încetișor. —Finn, ești întreg? îi spun eu, luându-l de mână. Parcă mi-a dat cu spray paralizant, zice el, deschizând cu mare greutate ochii, care sunt foarte roșii și umflați. —Vai, Finn... O să-mi revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu lapte, îndulcit, și câte o dușcă de Bell’s; a fost ideea lui Charlotte. Unii au protestat că whisky-ul trebuie băut sec, dar Charlotte a insistat, zicând că avem nevoie de zahăr pentru că am fost în stare de șoc, și eu nu pot decât să fiu de acord cu ea. Din direcția lui Jim auzim deodată ceva care seamănă a râs. Ne întoarcem toți spre el, uluiți. Mă gândeam... zice el,... ne întâlneam mereu pe la voi pe acasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să ne Întâlnim noi, una din aceste seri... Dar ce vrea să zică, una din aceste seri? Vrea să spună că două seri după aceea Încep vizitele, eu tocmai mă duc să mă culc și mă simt izbit În față de șocuri fluidice, domnia voastră știe că sunt emanațiuni ușor de recunoscut”. „Poate ți-ai frecat tălpile de mochetă”. „Da, sigur. Și atunci de ce zburau bibelourile, unul dintre alambicurile mele mă lovește În cap, cade pe jos Bafometul meu de ghips, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ortodocși nepracticanți ne împiedică să ne expunem influenței baptiste. Se duce, totuși, Sabina să-l întâlnească pe Arthur într-o stație de metrou. Omul e delicat, a înțeles cum stă treaba. Și, oricum, încă nu și-a revenit după șocul contactului cu sofisticata civilizație românească. Auzi, metrou la București! C XIX În opinia lui Cosmin, Leo avusese așteptări foarte mari de la această morganatică Adelina. Lucru surprinzător la un om cu un trecut atât de tumultuos. Închise computerul și plecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintre Sabina și Adelina. Chiar Leo avusese ideea (aici ar fi trebuit un epitet) de a o convinge pe noua lui iubită să sune la Botoșani. Când Sabina ridicase receptorul și aflase cu cine stătea de vorbă, avu un mic șoc. Bărbatul aruncat drept miză pe masa de joc nu avusese tăria să asiste decât la o mică parte din convorbire, după care își băgase degetele în urechi și dispăruse în camera alăturată. Un laș! Adelina i-a spus de la obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afectuoasă chiar. Asta m-a încurajat să fiu sincer, deși adevărul spus așa, direct, mi se părea puțin vulgar. Da, e vorba de o altă femeie. Un urlet de ființă înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez șocul, am început să vorbesc la repezeală: uite, deși în viața mea au intervenit schimbări, eu tot pe tine te iubesc. Dacă poți trece peste lovitura asta, acum îmi fac bagajele și plec spre Botoșani. Plângând, mi-a cerut un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de oamenii care își începuseră normal ziua, fără să se gândească ce-i așteaptă. Chiar când au văzut avioanele deasupra orașului au socotit că este un zbor de observație, cum se întâmpla adesea. — Când a fost lansată bomba, unda de șoc a exploziei a făcut ca până și avioanele să se zguduie, atât de puternică a fost. — Se scria în ziare că temperatura degajată de explozie a fost de mai multe milioane de grade. Oamenii au fost calcinați. Cei care au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să-l ridice. Îl așează pe canapea. Teofana îl bate cu palmele peste fața palidă, Alexandru aduce o cană cu apă și-l stropește. Spune ceva tată! Spune ceva!strigă la el, plângând, Teofana. Încet, încet, Vasile își revine din șoc, deschide ochii, ia mâinile Teofanei și el sărută podidit de lacrimi. Cât te-am căutat! Cât am suferit! Toți anii ăștia, mulți, au fost un chin pentru mine, fata mea. — Acum bucură-te că sunt aici, îl mângâie Teofana. Vasile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
condamnat-o pe țața Florica. Știi că este în ospiciu? — Mi-au spus ai mei, era tristă Teofana. Această tristețe a urmărit-o mult timp după moartea tatălui. Cel care o îmbărbăta era Cezar și Zina care-și revenise din șocul provocat de moartea lui Eusebiu. Încetul cu încetul, Teofana, asaltată de problemele de serviciu care nu țin seama de starea sufletească a oamenilor, a revenit la normal. Cea mai mare bucurie a avut-o când a aflat că este gravidă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe și de smirnă, laolaltă cu bătaia metronomică toropitoare a lanurilor de trestii, în deltă, bătaia zecilor de perechi de aripi de zăpadă, îi induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă..., trec două..., trei..., patru..., cinci și vertijul terorii întunecate contenește! Iluminatul public nocturn se redresează până la nivelul standard, iar vâjâiturile, pârâiturile și descărcările luminiscente, ale furtunii inexplicabile de spiriduși și paraziți electromagnetici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în aer! Termină-i! Achită-i! Dă-le foc, secăturilor naibii, de infractori! Acuma, bre! Apasă!! Arde-i...!!! Poetul turtește tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în baltă și s-au căznit vreun sfert de ceas, săracii, ca să-l scoață la mal. Apoi, l-au dus repede cu căruța, cale de trei kilometri, până la cabinetu' medicului veterinar, care i-a făcut imediat masaj, respirație artificială, injecții, șocuri electrice și câte și mai câte. Dar era prea târziu. După mai multe ore de luptă, doctoru' a trebuit să se recunoască învins și să constate decesu' animalului. Motiv pentru care a înjumătățit nota de plată și costu' tratamentului. Ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiind debutul exploziv al bolii, la o medie de vârstă sensibil mai ridicată decât se întâmplă ca aceasta să survină, de obicei, ca și contextul explicit al manifestărilor patologice, s-a reținut, în anamneza acestor cazuri, o etiologie precisă, de șoc post-traumatic. S-a inițiat imediat, pe măsură ce se efectuau internările, tratamentul electroconvulsiv și psihotrop major, conform foilor de observație, toți pacienții "rezerviști" fiind supuși monitorizării atente, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Prognoza rămâne, însă, rezervată. De-acum încolo, Dumnezeu cu mila
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apel "standard''. Avem de a face cu un semnal al unei balize acustice care emite la interval de douăsprezece secunde, interval care, chiar dacă scurt, nu este neobișnuit. Cu toate astea, ea nu crede că este de origine umană. Asistența resimți șocul acestei declarații. După trecerea primului val de excitație, Dallas reluă: ― Mama nu este deloc tranșantă în aceste deducții. Acest lucru îmi dă bătaie de cap. N-am mai văzut un ordinator care să șovăie, să pară încurcat. Ignoranță, de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
impresia că nu mai naviga ca prin cerneală. Parker și Brett nu vedeau nimic din ceea ce se întâmpla afară, fiind închiși în compartimentul mașinilor, dar simțeau efectele bătăliei în curs. Sala mașinilor suportă o smucitură, devie, apoi urmă un nou șoc. Parker emise o înjurătură printre dinți. ― Ce-a fost? Ai auzit? ― Mda, zise Brett cu nervozitate, consultând un cadran. Presiunea a scăzut în intrarea nr. 3. Se pare că am pierdut un scut. (Îndesă câteva butoane.) Hei! 3-ul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ca un ecou la oftatul ei, un sunet mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în care lumina pasarelei dispăru brusc. Indicatoarele de presiune țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]