4,027 matches
-
Estrellei de Mar, dinspre un dig din blocuri de beton ce răsărea din mare, accelera În direcția noastră un camion Încărcat cu chioșcuri de iarmaroc. Crawford apucă volanul și schimbă traiectoria Porsche-ului. Călcă accelerația cu tot cu piciorul meu, făcînd mașina să țîșnească Înainte, În vreme ce camionul trecea pe lîngă noi urlînd din claxon. — La mustață..., spuse Crawford, făcîndu-i cu mîna șoferului și trăgînd mașina către fîșia nisipoasă de lîngă dig. Am un mic comision de făcut, Charles. Nu durează mult. Ieși din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În minte pe cineva anume. Se Întinse În față și dădu drumul la ștergătoarele de parbriz, curățînd resturile adunate În dimineața aceea pe parbriz. Părea să-și fi refăcut forțele, de parcă avusese nevoie să atingă pragul de jos ca să poată țîșni către suprafață. — O să fie un mare star, Charles. Și din Întîmplare locuiește chiar lîngă casa pe care ți-am găsit-o ție. Acolo mergem acum. Știu că o să fii foarte curios - e exact genul tău de femeie... Răsuci cheia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
următoare - explozia de Îndeletniciri cu caracter civic Îl uluise pînă și pe Bobby Crawford. La cina cu Elizabeth Shand din seara anterioară, rîsese și scuturase din cap cînd numisem toate astea „o renaștere pe repede-Înainte“, extrem de jenat de spiritul care țîșnise din lampă. Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a lungul coastei și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și fiecare nou-venită făcea caramboluri cu celelalte ca bila albă pe o masă de snooker aglomerată. — Bobby...? am strigat. Hai, că abia avem timp pentru un set scurt... Mașinăria Își schimbă traiectoria, țintind mai sus și mai la dreapta. Mingea țîșni peste fileu, lovi ceva pe linia de fund și ricoșă În sus aproape vertical, avîntîndu-se peste Împrejmuirea de sîrmă Împletită. Am parcurs În fugă cei cîțiva pași pînă acolo, cu mîna ridicată deasupra capului, și am prins mingea În cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
geam. Banca în care stau e lângă geam. Văd stropii de ploaie cum curg neîntrerupt. Numai gândurile mele nu mai curg. Ce bine-ar fi să mă uit la niște foi albe și uite-așa, numaidecât, din mintea mea să țâșnească romanul tău, Edo! Un roman care să-i emoționeze și să-i schimbe pe toți cei care-l citesc. Un roman care să mă catapulteze pe culmi. Să știe toată lumea că eu sunt acea scriitoare. Un roman care să mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mișto! se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu l-am auzit intrând în sufragerie. Bobo se mișcă foar te agil, îți apare pe nesimțite în față, cu silueta lui subțire și cocârjată. Bobo își scutură părul rar, din care țâșnesc stropi mici și in colori de apă. — E o vvreme gggroaz-nică af-fară! spune el, privindu-ne pe rând cu atenție. Mă îndrept mirată spre fereastră. îmi amintesc că mai devreme, când am venit la Eduard, era o vreme frumoasă, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s it! declară ea, țâșnind din scaun. Mă mut din ban că. Oricum mă chemase Leni să stau cu ea zilele astea, cât e Ani bolnavă. Pistruii Georgianei au luat o tentă albăstrie. Mă uit cu interes la ei, cum își intensifică nuanța. Pe Georgiana
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deși nu pot în ruptul capului să accept ideea că e atât de mărginit. Oricum, e limpede! Se potrivește perfect în tiparul meu existențial! Și o rupsese la fugă, înainte ca el să-și revină din uimire și să poată țâșni după ea. Bobo privise în urma ei nehotărât și o por nise spre casă întrebându-se dacă nu greșise cumva transmițându-i Clarei un mesaj prea dur. Un mesaj mincinos, de veridicitatea căruia el aproape că ajunsese să se convingă. Peste
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă și temerea că în curând, foarte curând, le va pierde de sub control, nu le va mai putea struni, și ele vor țâșni cu o explozie în grozitoare dinăuntru înspre afară. Scoase iute calmantul din geantă și-l mărunți rapid între dinți, înghițind sfărâmăturile amare cu nerăbdare, aproape cu lăcomie. Se uită în jur. Femeia în vârstă de lângă ea ador mise, cu capul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun proprietar de demult sau dacă denumirea derivă din vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
anii care se scurseseră, până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun proprietar de demult sau dacă denumirea derivă din vechiul cuvânt dialectal din Devonshire wisht, care Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și zbârlită toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a aruncat pe toți, jos în Apa cea rece și câinoasă, care atâta aștepta Iar Daniel Mărăcinescu, cel ce stârnise această periculoasă sfădălie și el știa că de la el li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui copac cu frunze roșii. Îl străpunse aproape până în cealaltă parte a trunchiului și coada lustruită a suliței Vânătorului își încheie zborul cu un zbârnâit, continuat de vibrații tot mai mărunte. Fata măsură în minte perioada de trepidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În momentul În care detectivul nostru observa cum pe poarta ei intră un individ ținând În mână o valiză diplomat neagră, suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu nervii mai tari. Sapă, sparg, încearcă asemeni multora să salveze ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Gara de Nord, pentru a da ajutor echipelor deja aflate acolo. Multe dintre ele nu mai făceau față, copleșite de numărul mare al morților și răniților. Străbat străzile în flăcări, croindu-și cu greutate drum prin marea de ruine. Din loc în loc, țâșnesc jeturi înalte de apă. Miroase a moloz încins și a latrină. Peste tot mișună oameni, pe jumătate dezbrăcați, mulți dintre ei încă șocați, bâiguind cuvinte fără rost. Unul dintre aceste spectre vii se apropie de Marius. Doar când ajunge lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de sânge țâșnește pe gură lui Manfred, odată cu ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În cei doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie sinistru în orașul căzut într-o tăcere încremenită. Glonțul pătrunde exact la baza gâtului. Zdrobește oase, distruge mușchi și retează nervi ca să iasă pe partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a casei sale, acolo unde copilul lui alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ucrainean, fost cercetaș în Armata Roșie. Trei metri. Doi, unu. Ghemuit la pământ, privește pendularea înceată și plictisită a santinelei, pe porțiunea îngustă a postului de pază. Așteaptă momentul propice, care nu întârzie să apară. Cu un salt de felină țâșnește de după stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
postului de pază. Așteaptă momentul propice, care nu întârzie să apară. Cu un salt de felină țâșnește de după stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu mâna dreaptă încleștată de gât, neamțul cade în genunchi. Pieptul lui se înclină încet. O ultimă zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când te întorci. Cu un pistol de semnalizare în mână, Mâțu apare lângă ei. Dom' locotenent...e timpul. Bine. Carol privește cum locotenentul desface pistolul și introduce un cartuș, scos din sacul de muniții. După ce ațintește în sus țeava, proiectilul țâșnește tăind aerul și explodează cu un plesnet sec în miriade de stele verzi. Semnalul începerii atacului. V În vremurile păcii, clădirea masivă, pătrată, cu aspect pitoresc, grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]