KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine cafeaua, spuse Simion Pop, trântindu-se înapoi pe scaun. Știu că îți place să savurezi o țigară la cafea, adăugă el, scoțând din buzunarul de la pantaloni pachetul său mototolit. Nu te servesc cu din astea pentru că știu că le ai pe ale tale. Așteptă ca tânăra agent de poliție să aducă apa pe care o ceruse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu din astea pentru că știu că le ai pe ale tale. Așteptă ca tânăra agent de poliție să aducă apa pe care o ceruse și apoi să părăsească încăperea. Se asigură că ușa era închisă după care își aprinse o țigară din care trase cu sete. Profit de vizita ta, se justifică el zâmbind, pot fuma și eu în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trase cu sete. Profit de vizita ta, se justifică el zâmbind, pot fuma și eu în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie mai plauzibil! Cristi se conformă după care sorbi o gură din cana aburindă. Nu era rea deloc, unguroaica se pricepea să prepare cafeaua. Se lăsă apoi pe spătarul scaunului, privindu-l tăcut pe bărbatul din fața sa. Era clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Numai că domnul comandant nu voia cu nici un chip să accepte și alte idei în afara celor proprii iar el nu era obișnuit să lucreze așa. Am auzit că ieri ai fost din nou pe munte, spuse dintr-o dată Pop strivind țigara în scrumieră. De unde ați auzit? întrebă circumspect Cristian. Cum de aflase bătrânul de excursia sa montană? Cine îl informase? Fusese singur acolo și nu vorbise cu nimeni în afară de Ileana iar ea nu credea că îi spusese lui taică-su. Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară el. Ai ceva să-mi spui despre cazul nostru? Nu. Nu? Nimic ce v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară el. Ai ceva să-mi spui despre cazul nostru? Nu. Nu? Nimic ce v-ar face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ai rămas la părerea ta. Deocamdată da. Nu vreau să spun că nu admit și alte ipoteze dar cazul este deschis și iau în calcul toate variantele. Ușor agasat, bătrânul se lăsă pe spătarul scaunului și își mai aprinse o țigară. Ridică ceașca de cafea și vru să o ducă la buze. O privi nemulțumit pentru că era goală și se întinse din nou spre ibric. Știu că nu asta vă doriți să auziți de la mine, continuă Toma, întinzând și el ceașca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă subțire, cu mânecile largi. Înainte de a ieși scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța că se va mai liniști și îi va veni somnul. După cum erau așezate stelele pe cer, știa că miezul nopții abia trecuse. Până la revărsatul zorilor mai era destulă vreme. De când se știa, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță aprinsă pe care o ridică din vatră. Îi duse capătul încins la gură să își aprindă țigara. Fuma în tăcere privind la flăcările ce jucau peste lemnele cu care alimentase el focul. Cu dosul palmei își șterse o lacrimă din colțul ochiului. I se rupea inima și îi era un dor sfâșietor de Rândunel, fecioru-său care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
încă nu se întorsese. Se ridică în picioare privind spre marginea luminișului în care era ridicată tabăra. Deși luna ieșise de după munți și lumina destul de puternic, privirea nu putea străbate în întunericul de sub copaci. Se hotărî să mai fumeze o țigară înainte să se ducă la cortul lui Burcilă. Îl știa pe acesta destul de rebel și nu era mare lucru ca el să fi renunțat la pază și să se fi strecurat în așternuturi. După ce trăgea un pui de somn, înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel, rătăcit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ajunsese deja în zona unde credea el că se află Burcilă. Se opri și își încordă toate simțurile doar, doar, va percepe ceva. Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu e o treabă simplă de loc. Trebuie să cercetezi o mulțime de lucruri pentru ca apoi să pui cap la cap detaliile și să tragi o concluzie. Numai în filme, polițistul se uită la locul faptei și, după ce fumează o țigară, a și aflat cine e autorul faptei. Bine, rosti Ileana, ce facem mai departe? Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit, ridică inspectorul din umeri, dar îți atrag atenția că tu ai insistat să vii cu mine. Nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trunchi căzut la pământ. Acolo îl conduse Calistrat pe Cristian Toma și îl invită să ia loc. Iarba era culcată la pământ, semn că mai stătuse cineva acolo cu puțină vreme în urmă. Moșul scoase din traistă un pachet de țigări fără filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea să semene cu un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca și cum ar fi fost anesteziat și acum se trezea dintr-un somn prelungit. Inspiră adânc aerul rece în piept și își înghiți nodul care i se pusese în gât. Avea un gust amar în gură, la fel ca atunci când fuma țigări proaste. I-ar fi prins bine acum o înghițitură de apă. No, de acum treaba este serioasă, băiete! Știu cum te simți dar ține pentru tine tot ce ai de spus. Deocamdată nu sunt sigur dacă ești un paznic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar l-am văzut cum pune în desagă cornul cu pulbere, plumbii și flinta cu care mergea uneori la vânătoare. M-a dus acolo, unde am fost noi ieri, la gura minei părăsite. Ne-am așezat, și-a aprins o țigară, după care mi-a spus o poveste. La fel voi face și eu acum, pentru că nu mă duce capul cum să procedez altcumva. După ce termin de povestit desigur că o să ai nedumeriri pe care poate că am să pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gândurile tata m-a liniștit de îndată. De fapt, e numai un fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]