3,633 matches
-
un dramatic strigăt al singurătății omului, de la început, din momentul nașterii, îngemănat cu disperarea absenței mărturiilor legate de „a fi”, care se înalță într-una dintre cele mai tulburătoare elegii din volum: nici martorii nașterii mele nu mai știu / amănunte. așezați ca într-un tablou / al Coborârii de pe cruce, nu au înțeles / dragostea disperată a mamei, când trăgea peste mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
altceva să observe. Oglinda este labirintul în care ea și caută trecutul pentru a se echilibra pe bârna vieții, căci starea predominantă este de labilitate. Asemeni unui suflet călător, eroina își privește viața ca fiind “un cortegiu de finite, indispensabil așezate acolo”. Refuzul trecutului trezește în ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea ea sulfa
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
trezesc sentimente contradictorii, sunt prezente în text pasaje descriptive de un realism zguduitor. Este excepțională imaginea vulgară a unui cuplu de dansatori zugrăviți în imagini amestecate ca într-un puzzle distorsionat:” Avea pe cap un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
porși” prin mijlocul muntelui, încât crezi că ai intrat într-o șară fermecată. În loc să se grăbească, apa curge din ce în ce mai domol, până ce, la Colțul Acrei, socoți că se oprește în chip de lac; unda te duce domol în fața unui perete stâncos, așezat drept în cale... Îndată însă ce ocolești colții aceia de stâncă, Bistrița iuțește iarăși pasul și iese la lumină într-o vale aproape tot așa de largă, ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul Crucea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vorbă cu ceilalți cunoscuți, cu atâta tupeu despre ei, că starea lui se schimbă și deveni mai sigur pe sine! Când le-a venit rândul să intre în sală a zărit într-un capăt al încăperii un birou imens, mese așezate ordonat acoperite cu fețe de masă roșii, multe scaune tapițate, grena, steagurile partidului și ale țării într-un rastel, stema României pe un perete și în celălalt capăt, opus, tabloul binecunoscut al Secretarului general al Partidului. Pe ceilalți pereți tot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe care le aranjasem personal, cu mulți ani în urmă, fuseseră în mare parte golite de cărți (înghesuite acum într-un turn de cutii de carton, în dormitorul de rezervă) și pe ele erau în schimb împrăștiate alte casete video, așezate atât orizontal, cât și vertical, unele cumpărate gate înregistrate, altele umplute cu fragmente de filme și emisiuni de la televizor. M-am gândit că era o cameră care semăna oarecum cu fața reflectată în fereastra bucătăriei: avea potențialul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sentimentul de ușurare și în scurt timp cel de ușurare a devenit mai puternic, copleșindu-mă, calmându-mă și căluzindu-mă încetișor înapoi spre fotoliu și spre cei doi prieteni și tovarăși de încredere, telecomanda televizorului și cea a aparatului video, așezate fiecare pe câte o cotieră. Am deschis aparatele, am apăsat pe play și Kenneth spuse: — Să știi că un chip frumos nu e totul. M-am trezit în dimineața următoare cu senzația că se petrecuse ceva de o importanță deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe colțul lui erau obiecte mai funcționale: agrafe de hârtie și o cutie de carton plină cu bilete și hârtii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
blocurilor din el au o perfectă orientare E-V. Iar aici este chiar capătul lumii, unde, în lumina gotică a amurgului, pasc patru sau cinci oi. La etajul nouă al ultimului bloc turn din oraș locuiește o familie de oameni așezați, tatăl, care trăiește din mici învârteli, mama, vânzătoare, și fiica, înclinată spre obezitate precoce, elevă supusă la Liceul de muzică nr. 1. Aici vine în fiecare seară de joi Izabela Ciortea, se strecoară cu greu în camera de 3 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri. Dar la vorbă era rar și așezat, vorbea puțin și cu judecată. Gospodarul din Tungujei nu s-a uitat la Dumitru și Agripina cum erau îmbrăcați, i-au ascultat și apoi și-au susținut cauza: Îi dau fata și tot ce am eu, îl cunosc pe Vasile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
masă, având la el un băț lung și destul de gros din lemn de pădureț, cu multe cioturi ascuțite, numai la capătul de care-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el a ieșit, cei doisprezece erau pe două rânduri așezați pentru a-l prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
imprudență să te încrezi în trădători, care, probabil, te vor trăda și pe tine; și trebuie să presupunem că cei care au fost fideli foștilor stăpîni, vor fi astfel și față de noii lor suverani; aceștia sînt, de obicei, oameni înțelepți, așezați, cărora le este bine în țara lor, care iubesc ordinea și cărora orice schimbare le face rău; totuși, nu trebuie să te încrezi cu ușurință în nimeni. Dar să presupunem o clipă că poporul, asuprit și forțat să scuture jugul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
plăcea să pescuiască cu alții. Dacă nu erau de felul lui, Îi stricau tot cheful. Se-mpletici În josul râului, cu apa trecându-i acum de genunchi, trecând prin cei cincizeci de metri de apă mică ce se forma dincolo de buștenii așezați de-a curmezișul râului. Nu-și pusese altă momeală În cârligul pe care-l acum ținea cu o mână, În timp ce mergea clătinându-se. Era sigur că ar fi putut prinde păstrăvi mici În apa mică, dar n-avea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel mai vrednic gospodar? Nici atâta lucru n-au învățat? Cum să te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cercului devenind, astfel, 3 jucători, unul lângă altul. Acum, al treilea jucător fiind de prisos, devine urmărit și trebuie să alerge pentru a nu fi prins. Astfel jocul continuă. 23.Cursa într-un picior Elevii sunt împărțiți în 3-6 echipe așezați în flanc câte unul, în număr egal, în fața a trei linii. Cea mai apropiată linie este linia de plecare, a doua este de schimbare a piciorului, a treia de sosire. Distanța între linii este în funcție de vârsta elevilor. La comanda „porniți
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
lui. Cel care a reușit să ia cât mai repede banda de la perechea lui, este primul. Cel care a reușit mai târziu este al doilea și așa mai departe. 32.Podul umblător Jucătorii, în perechi ținându-se de mâini, stau așezați unii lângă alții în cerc. La un semnal dat de conducătorul jocului, ultima pereche fuge pe sub brațele colegilor iar, când ajunge în față se așează primii și se prind de mâini. După ce a plecat prima pereche, urmează a doua care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
i-au fost Împotrivă, a pierdut și a atras În destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni În Imperiul Roman. Așa gîndeam. Femeile acelea, cîteva, și bărbatul așezați pe scaunele Înșirate lîngă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau Între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tînără, În jur de treizeci și cinci de ani Își ridică ochii către mine și-mi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trezit la viață, Însoțit de conversația vioaie cu care Întinerea - pentru ea În primul rînd - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca În construcții monumentale sau mai degrabă semănînd cu grohotișurile Încremenite de un miracol pe căderi În pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată Îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcîmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe Velunda? întrebă Julius. — Da, am auzit ultimele ei cuvinte. Mi-a cerut să păstrez taina. — Vei trăi, se auzi glasul hotărât și neînduplecat al bătrânului preot. Vei trăi ca s-o răzbuni. Se ridicară cu toții. Doar Julius Civilis rămase așezat, alături de Valerius. Preoții și războinicii ieșiră în tăcere. Julius Civilis și Valerius rămaseră singuri în colibă. — Cine a fost? — Tu ai dezvălui o taină? — Eu îți știu taina - ochiul drept al lui Julius scăpăra mânios. Știu că a fost Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în arenă nu ucizi, pentru că vrei să fii diferit de ceilalți. În loc să mă aplaude pe mine, oamenii mor de dragul tău... — Are dreptate! se auziră mai multe glasuri, iar Skorpius privi în jur, ridicând pumnii. Se apropie de Valerius, care rămăsese așezat, privind cerul. — Când intrăm în arenă, strigă numele tău și aici, la Roma... O să vezi cum o să strige numele meu când o să te fac bucăți! Eu sunt cel mai bun! Îmi vine să râd când te văd cu sica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a spus că e prea bătrân ca să fugă și a rămas. Domitianus se teme de o capcană și a rămas la rându-i la Roma. Antonius schimbă o scurtă privire cu Arrius. Se ridică. Îi domina pe cei trei bărbați așezați, mai ales pe cei doi ambasadori, care se uitau la el neliniștiți. Spionii noștri rămân în viață după ce ne aduc vești - Antonius își sprijini mâinile pe masă. Vitellius, în schimb, îi ucide pe ai săi, pentru ca poporul să nu afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
smulge pene“. Adjectivul este folosit de Juvenal în descrierea unui gladiator și a tehnicii sale de evitare. Plaustrus: un fel de cărucior mare, transportat cu mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem“. Pontifex Maximus: adunarea pontifilor, care dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prag 40, s-au oprit pe șosea, li s-a terminat carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le mai citesc decît părinții noștri, dacă mai trăiesc. Și chiar dacă nu. Așadar atmosfera era febrilă, se aruncau de zor cărbuni În cazanele temporale, ne jucam cu gravitate, eram grandioși, efervescenți, beletristici, aveam nimb, purtam aripi, ne vegheam creșterea penelor așezați cuminți În văzduhul literaturii, serios pînă la insuportabil, după gustul meu, mă gîndesc că n-am văzut nici o singură dată o beție, o auroră boreală, așa cum mă așteptasem, nici vorbă de boemă, de Utrillo, se citea, se comenta, se stingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]