6,323 matches
-
s-o facă pe Margotte să tacă din gură. Era un bărbat Înalt, splendid, pe jumătate chel, mustăcios, cu un creier subtil În cap. Teoria politică Îi fusese domeniul. Preda la Hunter College - preda pentru femei. Fete șarmante, cam idioate, absurde, după cum obișnuia să spună. Din când În când, câte o inteligență feminină puternică, dar foarte mânioasă, care se plângea foarte mult, prea multă ideologie sexuală, bietele de ele. În drum spre Cincinnati pentru o conferință la un oarece colegiu ebraic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Susțineau (precum Freud) că cele mai vajnice instincte erau direct implicate În exact asemenea chestii, fiecare fleac fiind simptomul unei boli adânci prezente la o creatură a cărei Întreagă soartă era o boală. Ce să te faci cu asemenea lucruri? Absurde ca formă, dar posibil reale? Dar posibil nereale? Eliberarea din această situație devenise imperativă. Și de aceea, În timpul crizei de la Aqaba, domnul Sammler trebuise să se ducă În Orientul Mijlociu. În acest moment, plimbându-se În lumina albă a lunii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt respectate sau nu - sunt clar definite. Dar în alte împrejurări, mă pierd. Nu pot să mimez stilul acela de conversație, ușor, zeflemitor care pare să fie de rigueur în zilele noastre. Nu sunt o persoană dezinvoltă. Bășcălia și glumele absurde nu sunt specialitatea mea. Am tendința să devin țeapănă și stângace în compania tinerilor - și atunci, când îmi dau seama că ei se plictisesc cu mine, devin preventiv rece și închisă. Richard mi-a adus paharul. — Uite, draga mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că o fetiță e mult mai predispusă la a moșteni caracterul psihic și nefericirea mamei. Ca multe alte mame, Alice s-a apucat să mimeze încântarea. A început să râdă atunci când Sue o trăgea de păr, a renunțat la ideea absurdă de a avea o sufragerie lipsită de jucării împrăștiate peste tot și-a încetat să se mai întrebe ce făceau femeile fără copii cu tot timpul pe care-l aveau la dispoziție. A ajuns să scrie în orele când Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-atât de stranie încât majoritatea oamenilor nici n-ar crede-o. Mary a râs, apoi a lăsat capul în jos ca să-și ascundă chipul iluminat de-o bucurie atât de nepotrivită în momentul respectiv. Sigur că ideile ei erau absurde. Ea și Drew nu semănau absolut deloc. El venise în Idaho fiindcă acolo era tatăl lui, pentru că el era bărbat și putea să facă față unor condiții nu tocmai blânde, fiindcă el își descoperise un scop. Ea nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă comedie să purtăm cu noi această osândă în buzunare bine cusute eliberați de prea mult ori de prea puțin poate vom înțelege nu tot ceea ce ni se întâmplă are prioritate cosmică doar ego se închipuie prea uriaș în teribilul marelui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu pentru ceea ce credea lumea despre ea, nu pentru că nu mă interesa, ci fiindcă inima mea rămăsese la Creața. Mă înțelesese și nu mă judeca, dar totuși mă îndepărtase în mod voit de cea pe care o iubeam. Simțise orgoliul absurd al Creței și știa că voi deveni pentru ea un capitol închis. De ce te lași manipulat de egoismul ei Gonzales? De ce crezi tu că trebuie să te schimbi, într-o lume care nu mai crede în puritate și care visează
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pahare ce e aia o eclipsă totală de soare. Inserție. Mi-ai scris o scrisoare pe care am rătăcit-o pe servere. Era despre Svetlana, care și-a riscat revenirea în Olanda și escaladarea crizelor de diabet din cauza unor reguli absurde de cordon sanitar între „ei” și „noi”, cu accent pe faptul că polonezii, cehii și ungurii sunt tot mai „ei” și restul, tot mai noi. Te întrebai de ce și la ce bun. Mircea, șezi blând. Nu face să compari România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
folosim doar la înfulecat și să ne acoperim ochii și urechile când nu vrem să vedem sau să auzim. Și poate, fiind mai aproape de cap, nu ar mai face atâtea lucruri iraționale, aberante. Mi s-a părut așa dintr-o dată absurdă toată alcătuirea corpului meu, uitându-mă printre degetele răsfirate la cărțile de pe rafturi și auzind gălăgia din stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
programul de școală și încă pe timpul acesta geros, de ce cu atâta grabă, și de unde bucuria acestei întâmpinări Poate că...” M-am oprit speriat ca dintr-o amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și o nevoie fantastică să vin în casa în care locuise Keti. Aveam senzația apropierii de ea; creștea o lume parcă de mult cunoscută, mi se dezvăluia într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la patul acela simplu, după moda anilor ’20, era patul în care murise, la oglinda dreptunghiulară prinsă de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, în care se privise abia în urmă cu șapte ani, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mândru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - în sfârșit - în istoria lui adevărată. Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi când se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămână înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, când ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, încă necunoscuți pentru noi, am crezut în sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu o anume adâncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cândva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), în chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, îmi prinse mâna stângă în palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era în ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strângea tacâmurile acelui prânz întârziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpânul casei. - Atât aveți de spus, domnule judecător? mi se adresă deodată surprinzător Marga Popescu, brusc interesată de discuția căreia până atunci părea a nu-i fi dat nici o atenție. Atât? repetă. „Ipocrizie” numiți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că ar deveni el însuși suspect - îi e teamă - mărturisindu-mi că în asemenea procese se simte mai arestat decât cei din boxă, pe care-i judeca, adăugând că tot ce poate e să ușureze pe cât cu putință consecințele legilor absurde pe care e pus să le aplice. Numai cei din interior sau cei considerați ca atare cum suntem noi mai pot face ceva. La Auschwitz, amintește-ți, cine-ar fi putut decât tot cei din interior, cu alte cuvinte, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lângă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, închisorile, totul în numele unei societăți absurde, visate sincer, sau rostite ipocrit, cei torturați, asasinați, crucea acestei umanități... Unde? Ce carte le poate cuprinde? Toate câte au fost... -...Au trecut, vor trece, îi preluai vorbirea (în timpul acesta, doamna Pavel își dădea mai departe în cărți), dar lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și suveranității tânărului stat Republica Moldova, folosind formule și expresii din arsenalul ideologic al fostului partid comunist (bolșevic) al fostei Republici Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești, de până în 1941! Conducerea României a reacționat prompt, respingând ca nefondate și răuvoitoare toate aceste acuzații absurde și solicitând de la conducerea Republicii Moldova disocierea de declarațiile ministrului Morei și scuze oficiale față de România. De la Chișinău, în loc de scuze, s-au auzit aceleași afirmații stupide cu privire la România din partea, în primul rând, a Președintelui Vladimir Voronin, care nu numai că a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
răni, m-am gândit mult la asta. Vreau să spun, uitați-vă la mine acum, uitați-vă în ce hal sunt. M-am tot întrebat dacă e mai bine să iubești și să pierzi. Dar asta e o întrebare stupidă, absurdă, pentru că nu e ca și cum aș fi avut de ales. N-o s-o las pe Claire să-și bage picioarele în nunta asta, a zis mama. Nu e vina ei. După ce propria ei căsnicie a eșuat atât de lamentabil, Claire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Delicat presupuneau variațiuni complexe și apăreau tot timpul noi subsecțiuni. Odată Jacqui decretase că un tip - care până atunci fusese perfect acceptabil- era un Mângâietor Delicat pentru că folosise cuvintele „de-ale gurii“. Și unele din verdictele ei păreau cu totul absurde - bărbații care te ajutau să găsești obiecte pierdute erau Mângâietori Delicați, deși nimeni, în afară de un oponent fanatic, nu ar putea să nege că e o calitate de dorit la un bărbat. (În chip destul de curios, aveam o bănuială că dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i-am văzut făcând pe ei de frică și târându-se în sânge. Unui băiat din Britannia i s-a scos un ochi în timpul antrenamentului. Termină ce ai de spus, zise Manteus. — Eu am putere aici, la Ludi. În mod absurd, am obținut această putere prin voința lui Vitellius. Intenționez să folosesc puterea pe care o am. — Ce vrei să spui? Voi fi secutor, așa cum a poruncit Vitellius, dar cu o condiție. — Vrei să spui că, dacă ai vrea, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi băuse tot sucul de ceapă și apoi avusese îndrăzneala să-l mai și critice. De ce-l băuse în primul rând? Hotărî imediat să nu aprobe planul lui Verma. Era un plan absurd și de ce să-l accepte dacă al lui fusese respins cu atâta promptitudine? Nimeni nu fusese drăguț cu el, așa că nici el nu va fi drăguț cu Verma. — Categoric, nu, spuse. De ce, ce-are sucul de ananas? E un suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că era „nenorocitule“. —Nenorocit? În sensul de „șantajist“? — Știu că sună ridicol. Toți din camera aia o duceau bine - directorul băncii, fetele lui, încă vreo doi directori și tot așa. Ideea ca vreunul dintre ei să șantajeze un portar e absurdă. Dar nu ai suficiente date ca să afli ceva? mă privi Janey încruntându-se. Sam, încetează să te mai gândești la asta. Unul dintre prietenii tăi e mort, iar tu ești tristă. Dar nu e nimic de făcut. Nu ai nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fusese mai bine așa; dacă l-aș fi văzut, grăbită cum eram, m-aș fi împiedicat de o piatră și aș fi căzut. Și asta mi-a dat motiv să mă uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce faci aici? Tom s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca Ollivier Gillet afirmă ca religia ortodoxă este răspunzătoare pentru manifestarea densă a fenomenului de habotnicism, rezultatul unei spiritualități și religiozități excesive greșit imprimate de-a lungul timpului de către Biserică care se presupune că ar fi profitat de această loialitate absurdă a credincioșilor. De la schismă încoace, Biserica Ortodoxă a fost condamnată și acuzată pentru atitudinea ei „strict contemplativă” în ceea ce privește drama vie a credincioșilor. Ei bine, acești istorici nu fac decât să demonstreze neînțelegerea și necunoașterea cultului ortodox, dar mai ales a
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
nu mai puteam ieși. Am intrat totuși într-o clasă. Simțea că o doresc. O dorință amestecată cu furie, cu scârbă, cu stupoare. Și cu frică. Parcă aerul din amfiteatrul acela, îmbibat cu frică, pătrunsese în mine. O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia. Întărâtat i-am spus: „Vreau să te fut“. O împingeam spre o bancă de lângă cuier. „Ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]