3,524 matches
-
umple decât dacă un alt portofel se golește. Și dacă se profesează că aurul este bogăția, concluzia este că între oameni există deplasări de avere și niciodată progres general. Exact ceea ce spuneam la început. Dacă, dimpotrivă, vedeți adevărata bogăție în abundența lucrurilor utile capabile să ne satisfacă nevoile și gusturile, veți înțelege cum este posibilă prosperitatea simultană. Numerarul nu servește decât la a facilita transmiterea dintr-o mână într-alta a acestor lucruri utile, fapt care se îndeplinește la fel de bine cu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de muncă; cereale, fructe, legume, carne, lână, bumbac, piele, lemn etc. Interesul ei evident este ca piața unde se vând astfel de lucruri să fie cât mai întinsă posibil. Cu cât ea se va găsi în prezența unei mai mari abundențe de astfel de produse agricole, cu atât va primi mai multe pentru fiecare cantitate dată din propria muncă. Sub un regim liber, se vor vedea o grămadă de ambarcațiuni mergând să caute alimente și materiale în insulele și continentele vecine
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vom fi reduși la mizerie, și ce se va întâmpla cu voi? Insula ar fi inundată de mijloace de subzistență și de material de lucru venite din afară, bărcile voastre vor fi mereu pe mare; ce calamitate națională! Este adevărat, abundența va domni în jurul vostru, dar veți lua voi parte? Nu spuneți că salariile s-ar menține și s-ar ridica deoarece străinii nu vor face decât să mărească numărul celor care vă comandă de lucru. Cine vă asigură că îi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vor face decât să mărească numărul celor care vă comandă de lucru. Cine vă asigură că îi va apuca fantezia de a vă livra produsele lor degeaba? În acest caz, neavând nici muncă nici salariu, veți pieri de inaniție în mijlocul abundenței. Credeți-ne, acceptați legea noastră cu recunoștință. Creșteți și vă înmulțiți; ceea ce va rămâne de-ale traiului în insulă peste consumul nostru vă va fi livrat în schimbul muncii voastre, care, pe această cale, va fi mereu asigurată. Mai ales feriți
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în cadrul efortului colectiv și organizat, respectiv în sistemul de joc adoptat. 4.2 Tactica individuală Înțelegerea clară, de către fiecare jucător, a sarcinilor ce derivă din jocul de ansamblu al echipei stă la baza tacticii individuale Caracteristic jocului de polo este abundența procedeelor tehnice aplicate în lupta om la om și din acest motiv, pregătirea pentru această luptă, ca fiecare sportiv să-și perfecționeze îndemânarea, abilitatea de a-și întrece adversarul direct are o importanță hotărâtoare în obținerea succesului. Jucătorul insuficient pregătit
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
complex al ecosistemului și atribut al biocenozei care, ca parte vie a ecosistemului, este constituită din numărul de specii, efectivele acestora și grupările ecologice formate în interiorul biotopului pe care îl populează. World Wildlife Fund (WWF, 1989) definește biodiversitatea ca fiind „abundența de entități vii de pe Pământ, reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin, complexitatea ecosistemelor pe care le formează în mediul biologic”, care se manifestă pe trei niveluri (Fig. 1): * specific/biologic * genetic * ecosistemic
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
Ihtiofauna râului Moldova este constituită dintr-un număr de 17 specii de pești aparținând la 4 familii și anume Salmonidae, Cyprinidae, Cobitidae și Percidae. Specii ca boișteanul, cleanul și grindelul sunt considerate specii tolerante la modificarea condițiilor de mediu iar abundența lor relativă mare se datorează reducerii efectivelor unor specii sensibile ca lipanul, păstrăvul și, chiar, mreana. Dintre speciile introduse accidental, Pseudorasbora parva este tolerantă, omnivoră și prolifică; ea a devenit una dintre speciile cele mai răspândite în bazinul Jijiei, fiind
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
aflate în pericol de dispariție și pentru a căror conservare sunt necesare măsuri urgente; habitatul unei specii înseamnă mediul natural sau seminatural în care trăiește o specie, în oricare stadiu al ciclului său biologic; Speciile, din punct de vedere al abundenței și al răspândirii, sunt: specii periclitate, dacă sunt în pericol de dispariție sau a căror supraviețuire este amenințată; specii vulnerabile, dacă trecerea lor în categoria speciilor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat, în caz de persistență a factorilor cauzali
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
lingvistice sunt surprinse prin sintagma „limbă de lemn”. Ea este specifică mișcărilor ideologice, având rol propagandistic, dar o întâlnim și în afara aparatului ideologic, ca falsă limbă reală utilizată de diverse persoane. Ca strategie performativă poate fi considerată și utilizarea din abundență a metaforei (metaforizarea) în construcțiile noastre discursive, deoarece limbajul metaforic este un excelent mijloc de seducție discursivă, și astfel de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
murmur. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul, căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a lui Alecsandrescu. În Umbra lui Mircea la Cozia a fost atins totuși o singură dată echilibrul. Comentariul istoric, recitat somnambulic, hamletian, e în acord cu scena. Cortina se ridică peste medievalisme fantastice: Ale turnurilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi grupate în două categorii, exprimând două maniere de realizare artistică, posibil două etape în evoluția unui desenator și machetator pe care-l foloseau în conceperea proiectelor medaliilor. Prima grupare cuprinde medaliile concepute în viziune clasică, cu planuri puțin reliefate, abundență a inscripțiilor, respectarea riguroasă a proporțiilor. Cea de a doua grupare cuprinde medalii cu forme greoaie, dimensiuni mari, încărcate, debordând pe revers cu detalii simbolice. Manieră de concepere și realizare a unora dintre medaliile editate de Saraga este asemănătoare sau
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și nominalizare, definitorii pentru limba de lemn, reflectă nivelarea gândirii și un stadiu primar de percepție a realității. La polul opus, complexitatea sintactică devine indicator pentru profilul intelectual al emitentului: dacă abundența subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare mai ales în discursurile "naive și primitive", în genul cronicilor medievale, și în descrieri, imprimând o notă narativă acestora. În limbajele totalitare, folosirea predilectă a raporturilor de coordonare, în detrimentul celor de subordonare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite eșecului. Discutând din ce în ce mai dogmatic, Românul, pierdut în amintirile sale de odinioară și nedespărțit de teoriile școlii pozitiviste, de unde
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe plăgile de castrare contaminate cu botriomices. La om, din punct de vedere anatomopatologic și microbiologic, specificitatea acestui așa-zis botriomicom este contestată. Astfel, histologic el este asemănător cu un burjon cărnos dar cu aspecte de hipervascularizație și prezența din abundență a țesutului fibros, Kuttner propunând denumirea de granulom telangiectazic. Din punct de vedere microbiologic nu este vorba de o micoză, germenele izolat fiind cel mai adesea un micrococ care are toate caracteristicile stafilococului auriu. Din punct de vedere patogenic, excluzând
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
George Nimigean, Neculai Roșca ș.a.), majoritatea tentați să scrie versuri, o „generație spontanee” (Perpessicius), aflată pe drumul autodefinirii, o „constelație tinerească, vioaie, activă” (E. Ar. Zaharia), o „grupare a tinerilor care nu au puterea să se disocieze, altfel decât prin abundența creației, de vechea generație a războiului” (Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, 1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca „atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică”, fiind „născut dintr-o simultană descoperire a lirismului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
criticilor care i s-ar putea aduce din perspectivă logică, trimițând interpretarea în domeniul criticii literare și al retoricității scriiturii. Din punctul de vedere al lui Habermas, "Derrida nu procedează analitic", ci "mai degrabă în maniera criticii stilistice, descifrând în abundența retorică de semnificație a straturilor literare ale unui text care apare ca ne-literar ceva de ordinul unor comunicări indirecte prin care textul însuși își dezminte conținuturile sale manifeste"230. Astfel, Habermas vede în exploatarea retorică a textelor întreprinsă de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au cheltuit și s-au bucurat de lucruri dar cu toate acestea nu au "consumat". Sărbătorile "primitive", risipa seniorului feudal, luxul burghezului din secolul al XIX-lea nu sunt consum. [...] Consumul nu este nici o practică materială, și nici o fenomenologie a "abundenței" [...]. Consumul, ca să putem spune că are un sens, e o activitate de manipulare sistematică a semnelor"354 (s. a.). Termenul de consum nu este aplicat la scară generală în societatea contemporană pentru că dispunem de un volum de bunuri mai mare decât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai reprezintă doar un act de acoperire a nevoilor, ci un mod de viață și de petrecere a timpului liber). A doua etapă, clasicizată sub denumirea de "societate de consum", apare în jurul anului 1950 și este dominată de logica abundenței, a cantității, a creării nevoilor artificiale ce conduc către un "shopping compulsiv" și un hedonism generalizat. Etapa aceasta, descrisă și de Baudrillard în La société de consommation, "poate fi considerată ca primul moment al ștergerii vechii modernități disciplinare și autoritare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci și a confortului psihic și a împlinirii personale, prin intermediul consumului, care a devenit unul total, în care totul poate fi înscris în această logică. Chiar dacă efectele negative ale acestei practici sunt evidente, vorbindu-se chiar de un "blestem al abundenței" și de un set de posibile măsuri care să conducă la scăderea consumului, Lipovetsky consideră că nu am transgresat această a treia etapă a consumului și că nu ne aflăm în "post-hiperconsum". Chiar dacă un reviriment în definirea fericirii umane (care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor consumabile. Această spectacularizare nu mai trimite însă către ceva exterior, întregul consum (fie el și de semne) rotindu-se doar în jurul omului modern alienat. În acest sens, consumul este hedonist și denotă o regresivitate continuă către structura consumatorului, iar abundența pare a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
69). 349 Jean Baudrillard, Societatea de consum. Mituri și structuri, trad. de Alexandru Matei, Editura Comunicare.ro, București, 2005, p. 29. 350 Guy Debord a pus de asemenea problema reificării omului și a fetișismului mărfii în societatea modernă, în care abundența creează pseudonevoi și contribuie la artificializarea vieții cotidiene: "Omul reificat afișează dovada intimității sale cu marfa. Ca și-n manifestările exaltaților ori ale celor salvați miraculos din vremea vechiului fetișism religios, fetișismul mărfii ajunge la clipe de excitație ferventă. Singura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inevitabilă și adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59). Această obligativitate de a consuma se înscrie în mecanismul societății de consum, care vrea să dea o cât mai mare senzație de abundență deși abundența este legată intrinsec de risipă, "civilizația pubelei" (de tipul "spune-mi ce arunci ca să-ți spun cine ești!") este complet diferită de aceea a potlatch-ului. 356 Ibidem, p. 99. 357 Ibidem, p. 103. 358 Acest concept ne poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59). Această obligativitate de a consuma se înscrie în mecanismul societății de consum, care vrea să dea o cât mai mare senzație de abundență deși abundența este legată intrinsec de risipă, "civilizația pubelei" (de tipul "spune-mi ce arunci ca să-ți spun cine ești!") este complet diferită de aceea a potlatch-ului. 356 Ibidem, p. 99. 357 Ibidem, p. 103. 358 Acest concept ne poate duce cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]