4,780 matches
-
o altă conferință, a tinerilor, liberă, în marele hol al Ateneului!”. Ana Șincai, incitatoarea la o demonstrație a studenților pe bulevardele bucureștene. pentru care a suferit apoi detenție politică. E de imaginat forfota bruscă ce s-a iscat, securiștii și activiștii prinși de o agitație neobișnuită, telefoane panicate la și de la comitetul central, de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile”, noi, membrii prezidiului, în număr de vreo douăzeci, ne-am retras, iar eu, încă o dată, am insistat ca Matei să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acum! - nu am uitat afrontul pe care mi-l făcuse D.R. nici când a fost vorba de a fi înlocuit unul dintre membrii propuși pentru Biroul Uniunii, în acea atmosferă încărcată de electricitate, de formidabile contradicții „ideologice” - un singur exemplu: activiștii superiori erau mai „deschiși” tinerilor „revoluționari” decât mulți colegi „consacrați”, țin minte că atât Ghișe, dar și Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi” și rigizi, ca Țepeneag
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât compactă, un adevărat front literar. Cu mulți dintre ei am și început apoi să cutreier orașele mari ale țării, cu R. literară, publicându-i in extenso, alături de pozele lor etalate „cu sfruntare” în paginile revistei, cum o comentau mulți activiști iritați de inițiativele mele, ca și nu puțini dintre colegii noștri mai vârstnici care începeau să se teamă că „partidul” lăsând cam prea libere frâiele cenzurii și oferindu-ne nouă, tinerilor, posturi de conducere, urmarea va fi inexorabila întunecare a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
etc., luptam adesea, în acei ani, și cu scriitorii care se „adaptaseră” stalinismului, adică făcuseră compromisuri grave, până la „prostituția entuziastă” față de „îndemnurile” pentru o „altă artă și literatură, a poporului!”. Aceștia erau, nu rareori, mai „încăpățânați”, mai rigizi decât unii activiști de partid care primiseră probabil sarcina de a permite și „noului val” să se afirme, pentru liniștea internă literară. E poate momentul să amintesc aici, cu unele detalii, celebra, pe atunci, ședință care a avut loc în „sala oglinzilor” la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și în care azi se află sediul P.S.D. -, ședință inițiată de Adrian Păunescu „în cadrul UTC-ului Uniunii”, un pretext pentru o întâlnire cu tânărul și „luminatul”, pe atunci, secretar c.c. cu probleme de tineret, Ion Iliescu, și cu unii activiști superiori. Ședința a început după-amiază pe la șase și a durat până aproape de miezul nopții, și tovarășii de la prezidiu, în frunte cu Ion Iliescu, au trebuit să asculte și, se pare, să și „înghită” luările la cuvânt cele mai îndrăznețe pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mie mi-a fost dat să le aud în destul de lunga mea carieră literară sub comuniști. Ne aflăm în anul ’68, după un discurs la Cluj al lui Ceaușescu, unul dintre cele mai „liberale”, în care „se desparte” de vechii activiști, oamenii lui Dej, pe care-i trimite „la pensie”, declară „dreptul la eroare” al celor care lucrează în aparatul partidului etc. Printre discursurile cele mai radicale pot cita pe cel al lui Ion Alexandru, care se plânge de „marasmul lumii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
datoria ca adjunct”! Adjuncții, Horea, Dimisianu și eu, trebuiau, pe rând, fiecare în altă sătămână, să fie cumva responsabili de număr și mai ales să poarte discuții cu forurile, în speță cu secția c.c. unde lucrau un grup de activiști la cenzurarea revistelor și a cărților după ce, cărțile mai ales, treceau de „celelalte” cenzuri. Eu veneam cu plăcere la revistă, dar - ca și azi! - îmi displace și refuz orice obligație jurnalieră de a mă așeza în spatele unui birou, oricare ar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
filozof proletcultist, dar, s-a dovedit atunci și în anii care vor veni (când va fi, pe rând, șeful secției c.c., apoi ministru adjunct la consiliul culturii și în urmă prorector la universitatea de partid „Ștefan Gheorghiu”Ă un „activist luminat”: ajutând pe unde se putea și pe cine se putea, un „produs ideologic” al primei perioade de domnie a lui Ceaușescu, „luminată”, când acesta lupta nu numai extrem de dinamic pentru o bună reputație și bune alianțe internaționale, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
S-a mers până acolo încât unul dintre noii lideri culturali, după alegerile din mai ’90, s-a plâns într-un mare ziar francez că „românii nu sunt apți de democrație” întrucât l-au votat, culmea scandalului, pe Iliescu, fost activist de partid! Ei, și?! În țările din nord, unele, precum Polonia, mult mai avansate civic decât noi, în Ungaria și Cehoslovacia, țări ce au fost primite înaintea nostră în comunitatea europeană, nu s-a întâmplat la fel? Au trebuit să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scriitoricească, manevră care, în primii ani ai lui Ceaușescu, nu s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foarte multă lume a crezut că, o dată cu dispariția clanului Ceaușescu, răul social major este extirpat, iar vina a fost dată, ulterior, în plină campanie „anti-comunistă” - ce a luat nu de puține ori forme acut partizane, uneori chiar isterice! -, asupra foștilor activiști și securiști care au ocupat, unii dintre ei, posturi sub binecuvântarea dlui Iliescu, iar alții, mai „practici”, au făcut pur și simplu avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă, corupția însă e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mâna noastră”, deoarece tov. Ceaușescu desființase cu surle și tobe „cenzura”, numind în posturile corespunzătoare la redacțiile editoriale sau la reviste colegi de-ai noștri, uneori scriitori marcanți, care nu rareori s-au dovedit cerberi politici mai acerbi decât vechii activiști. Da, Ceaușescu și camaîrila sa se puteau bizui pe „frica noastră” ce era, trebuie s-o spunem, o cu totul altă „frică” decât cea din ’48-’58; nu frica de detenție, tortură și moarte, ci frica, mult mai trivială - mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un nazarinean, specialist în neonatologie, cu treizeci și șase de ani de practică la activ. Fiul lui, emigrat în Statele Unite, a decis să nu se mai întoarcă. El însuși, care n-a făcut niciodată politică, se consideră "tratat ca un activist" și se gândește la plecare. S-a săturat să se tot învârtă în colivie. Posesorii de diplome de studii superioare iau calea exilului, spitalul recrutează cu greu infirmieri competenți. Și totuși, un infirmier, îmi spune el, poate întreține până la optsprezece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
O prietenă egipteancă, totuși apropiată de ei, mă prevenise: pentru un Frate, un internațional este un translocal. "Ce se întâmplă în alte părți cu ai noștri?" Dacă jihadiștii sunt cumva fasciști, atunci locul lor ar fi printre conservatorii ireductibili. Acestor activiști religioși le repugnă violența stradală, ei sunt antiamericani în mod accidental și procapitaliști din înclinație. Clasele noastre conducătoare n-ar trebui să tragă storurile în fața avântului acestui islam de piață. Când vezi la Amman supermagazinul Mekkastore, un shopping mall la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Mediu. Explicația materialistă, goana după pradă de război și după pământuri, nu explică primul impuls al credinței care a pus pe drumurile Europei meșteșugari, țărani și mici funcționari, tot așa cum e clar că nu dorința de a deveni prefecți sau activiști de partid îi însuflețea pe voluntarii cubanezi, peruvieni sau argentinieni din anii 1960. Partizanii în zdrențe din păduri și desculții din Flandra, aceste două armate ale Spiritului, aceste două elanuri de viață culminând în instincte ale morții îi văd de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unii mari notabili palestinieni. Și atunci, reflexul de apărare îi împinge pe acești năpăstuiți ai soartei spre explozii de neputință, spre o fugă înainte; pe alții pe descurcăreți să ia discret calea exilului în țările Golfului sau în America; pe activiștii în vârstă să se retragă la pensie. Ar mai putea fi și umorul aristocratic. Aceasta a fost opțiunea lui Nusseibeh, președintele universității Al-Qods, fost profesor la Oxford. "Trucul" său: distanța interioară și parodia. Dacă m-aș lăsa copleșit, aș înnebuni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
când ești în ceață și, după o jumătate de secol de încercări și de erori, totul mă convinge că percepția limpede, conștiința realului exacerbează frica de a te repezi: aceasta se exorcizează mai bine cu fleacuri. Ar mai fi cineva "activist" fără un bob de inconștiență? Ce numim oare îndrăzneală, călire sau furia francese, dacă nu o anumită propensiune spre orbire? Cel care cântărește argumentele pentru și contra înainte de a acționa începe să aibă îndoieli, "iar victoria, spunea Lucie Aubrac, înclină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adică la circa doi ani de la evenimentele din decembrie 1989. Excluderea din Comitetul Central al P.C.R. a fost ca o lovitură puternică, mai ales că principala activitate a sa, nu era Hidrotehnica, pentru care studiase la Moscova, ci, aceea de activist. Nu dorea să lucreze nici la Ministerul Culturii, nici în altă ramură guvermantală, ci în Comitetul Central. Trimiterea lui Ion Iliescu la așa numita ”școală a vieții”, după 1 iulie 1971, a fost ca un vis rău pentru tânărul ambițios
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unui aparatcik care nu mai provenea din rândul acelor comuniști ce fuseseră "căliți în lupta crâncenă cu dușmanul de clasă", real sau născocit, al celor formați în spiritul dictatorial al lui Stalin, ci a unui tânăr, crescut și format ca activist de partid în condițiile dărâmării cultului personalității de către Nikita Hrușciov și în ambianța specifică etapei brejneviste. Acesta era Mihail Gorbaciov. Îl cunoșteam pe Gorbaciov, era o persoană carismatică, cu atitudini mult mai liberale comparativ cu oricare dintre predecesorii săi. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
imediat ce împlinise vârsta de pensionare, deși era un foarte activ intelectual. Din păcate, Cabinetul 2 decidea să scape de multe personalități ilustre care mai puteau contribui la activitatea Misterului Afacerilor Externe și a misiunilor diplomatice ale României și să promoveze activiști de partid, unii dintre ei intelectuali, care reușeau să se exprime cât de cât într-o limbă străină și să înțeleagă rigorile muncii diplomatice; alții nici măcar limba română nu o vorbeau corect. Am fost condus direct în biroul ambasadoarei, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
întrebat dacă aș accepta să plec pentru trei luni la Ambasada României din Peru. Înainte de a discuta pe fond, de a te sfătui cu soția, aș dori să-ți spun că, anul trecut, acolo a fost acreditat ca ambasador un activist de partid, fost prim-vicepreședinte la Bacău. Numele lui, Ardeleanu, s-ar putea să te influențeze pozitiv. El nu știe limba spaniolă și nici nu are dibăcia de a-și construi relații printre ceilalți șefi de misiune sau cu autoritățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
spațiu, unde lucra un coleg mai tânăr care reușise să își încheie onorabil misiunea la Lima, la câteva luni după sosirea la post a noului ambasador. Opiniile lui erau importante pentru mine. El reușise să-l cunoască destul de bine pe activistul de partid devenit ambasador. El îmi spusese mai multe trăsături negative ale viitorului meu șef, pe care îl caracterizase succint și fără ocolișuri, astfel: "Este un moldovean rău, ranchiunos, plin de sine și recalcitrant la orice sugestie. Evită să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de vorbit tot dumneata, că mi s-a spus că știi spaniola. De mâine voi începe demersurile pentru cele două activități aniversare și, paralel, voi încerca să mă familiarizez cu problemele consulare specifice Limei. Eu, tovarășe diplomat, sunt un vechi activist de partid, cu multă experiență care a fost apreciată de tovarășul și tovarășa și care a dus la numirea mea aici ca ambasador. Aștept de la dumneata să faci totul, că doar ești de meserie. Se ridică în picioare, semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
impresia ministrului că de fapt ambasadorul bate câmpii, în anul 1989, nu se mai vorbea de dezarmare generală și totală, iar frazeologia de politică internă despre omul nou și edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate făcea parte din limbajul și flibusterismul activiștilor de provincie. Ca să salvez situația, am început cu: Domnul ambasador face o incursiune istorică, evocând concepția președintelui Ceaușescu în legătură cu dezarmarea generală și totală, precum și a altor negocieri conexe aflate pe agenda organizației și în atenția guvernelor noastre... Făceam o echilibristică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
plan personal, nu aveam de ce mă teme, întrucât în minister toți cei care îl cunoșteau bine pe Ardeleanu, șeful misiunii, mă avertizaseră să încerc să îl ajut, să evit dezacordurile cu el, "întrucât acesta este răzbunător, are un caracter de activist limitat...". A doua zi, după ce se consultase, probabil, și cu soția, înainte de orele 8,00, șeful mă sună la telefon și îmi comunică sec că nu vor să mai fac meditații de limbă spaniolă. I-am răspuns, cu un ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]