3,955 matches
-
exclud: emisiune dintr-un emitent, fără diminuarea emitentului. Prin afirmarea ei conștientă, sinteza termenilor antinomici se va face într-o zonă postulată, translogică și transconcretă. Ne aflăm în fața unui mister, pe care această antinomie transfigurată are menirea de a-l adânci, potența, depășindu-ne în mod radical înțelegerea. Avem și aici, ca și în alte cazuri prezentate, o scindare de concepte care, în mod obișnuit, sunt solidare sau coordonate. Este vorba de totalitate și de plenitudine. Deși solidare din punct de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
părea să fie cea mai puternică, în științele fizice. Unul din primele semne a fost descoperirea dezordinii din universul fizic, consemnată în secolul al XIX-lea prin principiul al doilea al termodinamicii. La începutul secolului al XX-lea, criza se adâncește atunci când, în microfizică, se descoperă relația complexă observator lucrul observat și noțiunea complexă de particulă elementară, care se prezintă sub un aspect dual (corpuscular și ondulatoriu), dovedind că nu este o cărămidă primă, "ci o frontieră spre o complexitate poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
constituie ca trup de lumină al semnificabilului originar: inimaginabil, din perspectiva percepției sensibile sau a unei intenții explicite, care - în poem - ia trupul poetal al unei imagini, se configurează în forma inevidentă, dar iradiantă a transparenței care dă de văzut, adâncește vizibilul deschizându-i o perspectivă nebănuită. Perspectivă inversă, pentru că imaginea nu se proiectează pe ecranul lumii (sau al lumii unui text) ci, dimpotrivă, pe golul lumii ecranate, pusă în paranteza exteriorității aparente. Inversarea nu privește doar răsturnarea imaginii în oglinda
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare"7. Dezobiectivării lumii îi urmează sublimarea ei, purificarea "până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru"8. Figură infrareală, a unei imagini care nu abolește realul, ci îl lărgește și îl adâncește, dincolo de întruchipările sale imaginare, până în punctul de origine unde el abia mai e posibil, dar unde e reflex pur al spiritului liber, liber de a lumina începutul, lucrarea lucrurilor. O stare de limb care mijlocește între increat și creat, interfața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin spații redând nemărginirii fugarul ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,/ Prin sure și înalte pustiuri de eter" (Când va veni declinul). În rama imensă a acestui tablou deschis în infrarealitate, "sub îngânata lumină-abia născândă" (Gest), perspectiva se adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede epura posibilului, "somptuosul crin / Al formei" (Luntrea)15. Decreația vizibilului Poemul Driada reia aceste teme, circumscrise de data aceasta regresiei spre originar. Act inițiatic întrucât presupune succesive aboliri de văluri fenomenale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înainte de a fi, dar le arată ca și cum deja ar fi. Deschizând posibilul în lumina originară a ivirii sale poetale, imaginile trădează freamătul unei tensiuni, avântul încordat, căci perspectiva nu duce vederea până la ultima limită a unui orizont mereu mișcător, ci adâncește vizibilitatea. De altfel orizont nici nu e în sensul peisagistic ori plastic al cuvântului. "Visez la porumbeii cei albi de pe lagună" (Privincie, IV), "Și Viața, poate, iarăși va fi să vie mâne/.../ și universul iarăși vremelnic diafan" (Biblie)11 arată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea sa "înstelată" neînlesnind doar accesul vederii și al înțelegerii, ci adâncind deopotrivă perspectiva, potențându-i semnificativitatea. Am văzut că ceea ce e pus în depărtare își amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aduce la vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri, în cascadă, prin care adâncul se adâncește, își frânge rând pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa "albă" a luminii nevăzute. Lumină a începutului inaparent care face însă totul posibil, precum în sfera de cristal a unei cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tot ceea ce se reflectă în sticla paharului nu mai e lumea a cărei lumină trece prin fereastră pentru a se opri în oglinda care îi întoarce imaginea, ci parcursul oblic, imaginea secundă răsfrântă în refracția ce-i deviază apariția, o adâncește în stofa vizibilului până în pragul neobișnuit al inaparentului începător. Traseu ce înseamnă trecerea prin transparența posibilului spre netrecătorul clipei albe, acolo unde se văd "petale ce pururi palpită în vis". Trupul poetal al imaginii e "trup crescut din cleștar" sau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
operei. Ci, atâta timp cât făuritorul de artă își cugetă lucrarea, înaintea materiei ale cărei doruri le-a pătruns, al cărei dor îl pătrunde, atâta timp cât cugetul său e cuprins în acest sistem de influențe reciproce, cari, ca imaginile în oglinzi paralele, se adâncesc la infinit, el se dăruie acelui suflet, al operei, el întreg e în sufletul ei. S-ar spune că materia pe care o preface e propria-i parte de umbră, propriu-i corp"1. Avem concentrate în aceste rânduri câteva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care să mă torc,/ O stare fără trepte, mai sus ca fericirea,/ O luminare-n sine mai pură ca iubirea,/ Un loc fără loc, din care să nu vreau să mă-ntorc"45. În acest punct de răscruce, care adâncește și înalță cu supra-măsură, rodul cel mai de preț este cel al inimii iubitoare: "Cel mai mare, limpedele rod,/ Dăruie-l acelui ce se suie/ În a foilor cerească cetățuie/ Unde-ai prins azurul în năvod"46. Spre deosebire de trupul văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-un a fi imposibil, arată totuși ceva în chiar voalarea inaparentului.9 Altfel spus, imaginea se ascunde în pânza transparenței, stă în textura de voal neînchegată, firavă, dar ceea ce e văzut se dublează de întregul invizibil în care se adâncește: "Vede lumea ca înainte,/ spintecă unda la fel/ pe țărm femeia iubită îi face încă semne cu mâna/ doar cerul s-a îngreunat parcă/ și numai o pasăre/ care țipă scurt/ l-a văzut cum a căzut deodată în/ groapa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu paradoxul ființei care iese din chip, cu nevăzutul care nu e de față, nu apare în fața ochilor care nu au ce să vadă, pe fața neînfățișată a vizibilului. Depărtarea în care se retrage chipul divin deschide însă perspectiva, îi adâncește extensia, căci ea arată însuși chipul absenței, dar al unei absențe vii, care dă relief și pregnanță lucrurilor, "depărtarea însemnându-și chipul" în locul dezertat, dezafectat, al unei urme. Semnul acestei prezențe de absență desemnează prin omisiune, căci dacă "mereu depărtarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
esse est percipi. Dar din moment ce invizibilul este prin definiție nevăzutul, de ce trebuie acoperit, ascuns din vederea pentru care el oricum nu este, precum sufletul învăluit în legendă? Să spunem mai întâi că retragerea adaugă invizibilului o dimensiune în plus, îl adâncește, face invizibilul și mai invizibil. Dar - din perspectiva inversă - invizibilul care se retrage face vizibilul și mai vizibil, dându-i strălucirea manifestării esenței. Nu e prin urmare invizibilul ce califică lucrurile pe care nu le vedem pentru că sunt acoperite de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cerul e imaginea posibilului care semnifică înainte de a fi. Posibilul e abia vizibilul, inaparentul în care se oglindește ceea ce deja este în cele ce nu sunt, "mai ascuns decât viața-n semințe/ decât gândul sub pleoape/ dar asemenea unui cer adâncindu-se"35. Începutul e noua naștere, de data aceasta după chipul și asemănarea cerului, căci dacă "ne naștem// a doua oară// atât de aproape de cer", nu din lume ne desprindem pentru a fi36, ci din cerul pe care îl purtăm
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca lumina/ cea mai ascunsă/ privirii", "ca lumina/ ce doarme-n floare"44. Lumina acestui cer la puterea a doua, învăluită în chipul cerului vizibil, "e-n nevăzut cum e zăpada/ în mâna flăcării"45, face vizibilul și mai vizibil, adâncindu-l în perspectiva nevăzutului, a nemaivăzutului posibil. Prin reducția datelor sale obiectiv-sensibile, vizibilul e străluminat de invizibil, vederea se topește în prevedere, se lasă străvăzută, vede în lumina unei alte vederi. Vederea e acum retragere, în chiar deconstrucția semnelor vizibile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Imaginea e doar filtrul, ecranul transparent pe care se proiectează chipul invizibilului, nu un intermediar sensibil și vizibil, căci nu ea dă ceva de văzut, ci deschide drumul spre model, creează perspectiva unei puneri în abis în care vederea se adâncește pierzându-se, se lasă dăruită de semnul cu care este marcată 23. A vedea în icoană ceea ce se dă pe față străbătând imaginea pentru a ieși la supra-față înseamnă "a te solidariza cu începutul, a coborî la izvor"24, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a vederii, lumina pătrunzătoare, in-sensibilă a evlaviei. "Evlavia este un fel de lumină nevăzută, un fel de străvezime ce pătrundea"26, cunoașterea care sfârșește în bucuria recunoașterii, vederea care ajunge până la "chipul omului, zămislit din lumină"27. În mod paradoxal, adâncindu-se, vederea nu coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o extensie compensatorie a vederii; "ceea ce este în jur" de fapt nu este, nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu se dă pe față și totuși ceva e de față, în distanța care se adâncește nevăzută; "- doar că/ să-ți lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp". Lucrurile nu se răsfrâng în vedere din exteriorul care le
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unul care lucrează/ în noi devine/ noi, unul ce se topește ne scapă/ și unul care nu ne aparține"17. Realul acesta e supus nimicirii, irealizării, lucrarea lui fiind o continuă înaintare în ceea ce ne neagă. O atrofiere ce se adâncește pe măsură ce tot ce este e convins să spună nu, să se opună sieși. Ne scapă întrucât - deși e în noi - nu este noi, iese din raza conștiinței care l-ar ține în pază. Un inexistent real care aruncă ființa în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
slăvite? Totul cade în somnul unui alt timp, în trecerea abia văzută a netrecătorului: "ce voce așteaptă în ramuri/ lumina care se va stinge/ departe lângă durerea/ acestui râu// în curând o să crească/ flori negre din brațele tale/ și mereu adâncindu-te-n noapte/ vei asculta lumina mea pierdută". Ne aflăm în timpul suspendat al fulguranței prezentului, între trecutul trecut în neființă și viitorul în care lumina se va stinge. Lumina trece prin chiar intervalul derizoriu al trecerii, fiind în același timp
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
făcu nici el excepție: chipul imaterial al bărbosului Olandez zburător se întâmplă să cadă, ca o umbră aruncată prelung din lăuntrul insondabil al femeii, asupra lui Rică cel interceptat de mâna ei din meteorica-i trecere. Cum și el era adâncit în reveria la multașteptata smotoceală a Marietei - și cum, la urma urmei, contactul epitelial cu necunoscuta avea loc într-o regiune a trupului mult mai vag individualizată decât chipul - ceea ce urmă fu un eveniment conturat prin suprapunerea unor largi fronturi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din filogeneză, iar degetele se lăsau supte de un nou nascent. Derulă în minte tot filmul întâlnirii cu nomazii, a cărui coerență căzuse acum pradă suspiciunilor. Fiecare tăcere, oftat, gest, sau privire a lor recuperată de memorie devenise o potecă adâncindu-se într-un hățiș întunecat de sensuri. Numai că încrengătura în perpetuă legănare, readumbrire și metamorfoză părea să iasă în întâmpinarea minții parcă anume spre a-i curma pătrunderea după bunul plac. O scutea de căutări cu o găsire jubilată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mașină, purtat de trupu-i ca un nevăzător de câinele său, și-o porni la pas cu sacoul pe umăr după soarele ce scăpăta. O briză ușoară bătea dinspre depărtarea siamez de fraternă. Spre a nu percepe apropierea evenimentului comoțional, se adânci în gânduri până la nivelul mâlului tulbure adus de curenții matinali ai zilei. Oricum ar fi sucit povestea cu nomazii și oricare ar fi fost tâlcurile ei ascunse, reieșea clar încercarea lor de-a prelua controlul proiectului locativ printr-o manevră
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
încă neîntâlnit ca atare. După părerea sa - în care influența discuției cu Bart se făcea binișor simțită - întâmpinarea făcută umanismului comunitar în josul Dunării vădea un deficit regretabil de civism, iar o continuare forțată în direcția realizării bunelor intenții risca să adâncească lipsa, devenindu-i complice. Tacit, frauda îi silea pe cetățenii bine intenționați să se definească - fie ca victime de care s-ar fi putut, eventual, în continuare profita, fie ca adversari intransigenți ai fărădelegii, a căror larghețe condițională să impună
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]