6,508 matches
-
curând, aceeași conotație distructivă. Noe a salvat, zic eu, nu ființe, ci genomuri. O sugerează ideea de perechi din fiecare specie, adică depozitarul și, În același timp restauratorul elementar al unui genom - specific - oarecare; dar și imposibilitatea de a le adăposti pe toate Într’o arcă, oricât de mare ar fi fost. Arca părăsește acum fapticul pentru ideatic. Și a făcut-o doar cu animalele. Cam asta ar trebui să facem și noi, chiar dacă poluarea n’a ajuns Încă la apogeu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că și deșertul face valuri. E drept, de nisip: dunele, culmea, mișcătoare. Doar platul e moarte/inexistența vieții. Viața tinde spre Înalt, ca un turn Babel, chiar dacă nu-l atinge, dar nici nu se dărâmă... Între valul mării - aceea care adăpostește nu doar leagănul, dar și cea mai evidentă manifestare a vieții biologice - și duna deșertului există o singură diferență: lentoarea ultimei. Dar ambele Înseamnă negentropie - condiția vieții! -, entropia - condiția morții - fiind amintita platitudine nemișcată, fie chiar cu minimul de viteză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urechile. Mă bat peste botic, căci nu puteți așa ceva, dar n’ar strica să mă imitați, căutând, ca și mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului adică. Iată: Ca să nu-mi adaug Încă o corvoadă pentru „mașinăria“ adăpostită sub blăniță, biocâmpul hranei trebuie să fie ca și al meu. Care e excedentar. Paremi-se c’am mai mieunat-o. Păi garnitura fripturicii, papirusul, grâul, eventual chiar porumbul, asparagusul meu favorit, ca vârfuri ale evoluției vegetale, au biocâmpurile cele mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și auz. Mirosul e pe un plan secund, căci n’am ditamai botul care să adăpostească o suprafață olfactivă mare, precum dulăul. Dar, chiar așa, aproape o egalez pe-a voastră, deși sunt atât de mic. Dar vederea... E drept că nu prea disting detalii, precum boțiturile cămășii lui Cristi, și așa scapă el de reproșul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un gard, În vreun pod, departe de drumul ce râurește destine umane. Dar să vă spun un secret din cadrul dihotomiei Ea-El ce vă definește specia, nu și pe a mea. Ea e un fel de receptacol, această jumătate a speciei adăpostind extrema avidă de energie. Iar treaba se amplifică odată cu vârsta, mai ales dacă nu există compensarea unui El; și mai ales că, după feleșagul speciei voastre, El „dă colțul“ mai grăbit decât Ea. Și așa, excedentară energetic indiferent de sex
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
momentului. Vai de capul „hardului“ lui, cam anemic... Dar eu, care nu uit nimic, nici din ce-am Învățat de la mămica nici ciomăgelile Încasate nevinovat, doar pentru că’s negru? Au Încăput toate, și vor mai Încăpea În căpșorul meu, care adăpostește doar vreo 35 de grame de creier... Vă spun tot eu: Cristi e un leneș, taman acolo unde n’ar trebui, În gimnastica funcției lui definitorii - cel puțin În infatuarea lui -, rațiunea. Dovada? Nu eu, ci el „se uită ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bun, adică cotorul. Nu mă ajută dinții, Moti, căci eu nu’s iepure... Deși, după ce am mai citit câte ceva, Îți dau dreptate: În cotorul verzei, care reprezintă 10% din massa căpățânii, se află 3-5,6% zaharuri, adică o treime cât adăpostește sfecla de zahăr; bașca și ceea ce n’are cartoful anume fibrele, atât de necesare tranzitului intestinal, mai ales că le-am eliminat Încetul cu Încetul din toate celea, à propos, de pildă, de făina cernută de tărâțe... Nu ești iepure
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe se zice născutul În Bacău Alecsandri; vă las să numărați mai departe... I-or fi atras dealurile și pădurile Iașilor? Poate, căci ambele sunt elemente negentropice, generatoare de viață, În antiteză cu entropia vreunei văi plate, care nu poate adăposti decât vegetarea. Oricum, În Iași poți invoca spiritul luptător al lui Eminescu, nu pe al pesimistului Bacovia... Istoria a dat dreptate spiritului locului. În vremurile grele ale Războiului de Întregire, Iașii au devenit capitală deplină: Teatrul a devenit Parlament, Primăria
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
relațiile dintre vietăți, care sunt simbioza, neutralismul, concurența, parazitismul, prădătorismul - denumiri cât se poate de sugestive - și cam atât, deși oferă aparența unei rădăcini comune cu subiectul, În latina care le e originea etimologică: terra, respectiv terror. Și totuși, Terra adăpostește un model, pe care nu s’a gândit să-l aplice astfel, dar s’a gândit - un fel de a spune, căci a făcut-o inconștient - copilul ei răsfățat, Homo care dovedește astfel că numai sapiens nu este. Dar, orice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt litere greci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
voalul de mireasă, petrecerea se sparge în mod nefericit, dar de cele mai multe ori, tinerii găsesc curând un prilej de a dispărea împreună de acasă. Se spunea că tânărul și-a furat iubita. O perioadă de timp, cei doi îndrăgostiți erau adăpostiți prin sate vecine pe la ceva rubedenii, ca mai apoi părinții să-i caute, să-i aducă acasă, să accepte precedentul creat, să le dea binecuvântarea și să programeze, totuși nuntă în toată regula ca și când nimic rău nu s ar fi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sa în gura golului alpin al Bâlii, prin firea locuitorilor setoși de spațiu curat, de libertate totală și de dreptate socială, satul nostru a reprezentat întotdeauna un loc din care sau ridicat viteji, sau un loc în care au fost adăpostiți eroi bejeniți din zone în care asuprirea stăpânitorilor vremelnici, depășea limitele închipuirii. Așa s-a întâmplat că după prea binecunoscuta răscoală a celor trei martiri ai neamului Horia, Cloșca și Crișan, unii dintre ciracii acestora au căutat, și au găsit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cei din munți. Profesorul de filozofie, Remus Budac era recunoscut ca un pătimaș pescar în ape de munte. De aceea el urca cel puțin odată pe săptămână, învolburatele unde ale pâraielor ce-și duceau apele de pe crestele masivului ce-i adăposteau camarazii spre albia colectoare a vajnicului nostru Olt. Urca cu ranița încărcată cu toate cele necesare luptătorilor anticomuniști printre pinteni de stânci, prin tufe de jnepeni. Ducea cu el neobosit, haine de schimb călduroase, medicamente, alimente consistente ce se puteau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
așezămintelor de cultură, construcția bisericei, a școalei și a unui muzeu la Ipotești; tot aici se motiveză cheltuirea banilor strânși pe cale de donație: s-au epuizat [...] trebuind a suporta plăți urgente pentru lucrările de fondație ale bisericei, unde vor fi adăpostite deocamdată osemintele părinților și fraților poetului 74. Aprobarea vine prin adresa nr. 20951/august 1929 (înregistrată la Prefectură pe 22 august)75. S-a tipărit și un afiș cu: PROGRAMUL comemorării a 40 ani de la moartea marelui poet Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să subscriem fără rezerve exclamației-îndemn a lui Eugen Simion: "Iașul este, prin tradiția lui, o putere culturală. Sper din toată inima să rămână." * C âte odată, răul e și spre bine. Casa în care s-a născut Alecsandri și care adăpostea, la Iași, Muzeul Teatrului, a fost retrocedată. Îmi iau îngăduința să afirm că-i un gest profund anticultural, și chiar anti-românesc. Dacă, în Germania, cineva, înarmat cu orice soi de certificate de moștenitor, ar cuteza să ceară închiderea casei-muzeu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
independența României" (!) A preluat-o fiul, Dimitrie, care luptă eroic și este decorat la Cașin, în primul război mondial. În timpul pogromului de la Iași, uzând de autoritatea uniformei ofițerului de rezervă, a ținut piept hoardelor dezlănțuite, izbutind să ascundă și să adăpostească mai multe familii de evrei. Salvându-le viața. Acest Om a fost arestat în anii '50 și trimis la Canal! De ce? Cine cuteza să pună întrebări atunci? Când s-a întors acasă din detenție, a fost recunoscut doar de... câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cum flăcările mistuiseră și Curtea domnească, de voie, de nevoie, Sandu Sturza Voievod a ridicat-o la rang de reședință. Statul moldovean cumpără imobilul în 1834, hărăzindu-l să găzduiască Academia Mihăileană (între 1834-1860), precursoarea Universității "Al. Ioan Cuza". A adăpostit, apoi, internatul unui liceu și, după aceea, Pinacoteca ieșeană și sediul Filialei Academiei. Dan Bădărău o descrie astfel: "Având intrarea prin curte, prezintă pe fațada din spre stradă două vaste rotonde suprapuse, deasupra cărora se află o cupolă (...) În interior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
19 ani, s- au dus la țară, să se apere de bombardament, de vuietul înspăimântător al avioanelor, de camuflajul impus noapte de noapte, ca să-și găsească moartea acolo. De la bombele lăsate din avion le-a luat foc vila unde erau adăpostite și toate trei, odată cu casa, și-au găsit sfârșitul neașteptat. Cred cu adevărat că și destinul te urmărește. Crescut așa, fiul meu a făcut școala, dar starea de mai sus cred că l-a agasat, și poate și ceva din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ordini vechi, tradiționale, sacre, mirifice. Doamna Mariana simte nevoia să ne informeze: Acest palat regal a fost construit la 1697, pe locul unei vechi cetăți medievale "Trei Coroane" de către arhitectul Nicodemus cel Bătrân, în stil renascentist. Are 608 camere și adăpostește tapiserii elegante, gobelinuri scumpe, tablouri de epocă, bijuterii aparținând diferitor suverani, 12 coroane regale, armurării un veritabil muzeu al monarhiei constituționale suedeze. Dar încerc eu să intervin spuneți-ne când s-a început, în Suedia, reducerea prerogativelor regelui? Credem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mari Catedrale gotice, Domkyrkan. Are o înălțime de peste 120 m. Catedrala a devenit și una din cele mai importante necropole regale, care n-are pereche în întreaga peninsulă Scandinavia. În 1435 în încăperile boltite ale acestei imense construcții s-a adăpostit altarul regelui Erik Jedvarsson, care, după ce s-a convertit la creștinism, a fost sacralizat și considerat patronul Suediei. Tot aici se află și mormintele altor regi timpurii între care Gustav Vasa înalți prelați, generali, filosofi, oameni de știință, printre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
alți contemporani despre muzeu. Astfel, a aflat că în 1917 muzeul lui Vasile Ciurea a integrat la patrimoniul său și Muzeul Băii, iar în 1918 piesele din Muzeul Ocolului Silvic Mălini, sporindu-și astfel, necontenit, patrimoniul. După ce-a fost adăpostit temporar în două camere la Gimnaziul "Alecu Donici", devenit ulterior Liceul "Nicu Gane", în 1930 noua instituție s-a mutat, în sfârșit, într-o clădire proprie, frumoasă, corespunzătoare, schimbându-și și numele, din Muzeul Sucevei, în Muzeul Fălticenilor. Un mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
română, Vasile G. Popa. Bădia Eugen a avut un rol esențial în prelucrarea, fișarea și inventarierea științifică a Fondului Memorial-Documentar "Simeon Florea Marian". A și devenit unul din cercetătorii și cunoscătorii autorizați ai comorilor acestuia și în special a corespondenței adăpostită în casa fostului academician. În toți anii cât am lucrat aici, până la inaugurarea muzeului în forma sa nouă, la 17 iulie 1980 pentru reorganizarea, amplificarea și modernizarea sa, autoritățile locale și centrale au oferit cea mai potrivită clădire din Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sa nouă, la 17 iulie 1980 pentru reorganizarea, amplificarea și modernizarea sa, autoritățile locale și centrale au oferit cea mai potrivită clădire din Suceava, localul fostei Prefecturi, ridicată în 1904, în stil neoclasic, care a fost restaurată și a putut adăposti o expoziție permanentă în 33 de săli, precum și mare număr de colecții și documente în depozitele muzeului un lucrător de la securitate, maiorul Nicolae Lelescu, numismat și pasionat de istorie, om cult, respectat în oraș, însărcinat să răspundă "politic" de salariații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stat 3 zile în capela de sus, din cimitirul Pacea a fost înhumat, după datina romano-catolică și așezat în același cavou unde se odihnea și Corina, aproape de Cetatea de Scaun. Cimitirul acesta al Sucevei se întindea pe câteva hectare. Și adăpostea laolaltă oameni de etnie română, germană, ucraineană, poloneză, austriacă, armeană, lipoveni; și un mozaic religios ortodocși, romano-catolici, creștini pe stil vechi etc., din perioada stăpânirii habsburgice cimitirul fiind, astfel, el însuși o cronică a orașului, a oamenilor de-aici. Coana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]