70,486 matches
-
de făcut, mai ales că, dacă sînt adevărate sinteze și nu inutile compilații, au întotdeauna la bază o idee nouă, un nou mod de a vedea și de a ierarhiza fenomenele studiate. A apărut, recent, o carte care oferă un adevărat model de echilibru în concepție și în prezentare, reușind să combine rigoarea științifică și stilul accesibil, să asocieze spiritul de sinteză cu propunerea unei noi perspective. Volumul, intitulat De la latină la română (București, Univers Enciclopedic, 1998), îi aparține lui Marius
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
în anii războiului, spre sfîrșit, a girat un ziar, filiala a Curentului lui Pamfil Șeicaru, scriind acolo și editoriale"), răpus de un cancer, apucînd să-și vadă, cu două zile înainte de a închide ochii, volumul de versuri Oră fîntînilor. Sînt adevărate toate aceste tragedii. Dar întîrzierea apariției plachetei fundamentale de versuri și a celor două române (publicate postum) se datorește și delăsării scriitorului, care a tot întîrziat, vreo două decenii, să le publice atunci cînd le-a scris. Izbutit e și
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
acele cîteva locuri din centru unde Rohmer a turnat Mă nuit chez Maud... Văzînd cîtă lume "pontează" evenimentul - Clermont e, totuși, cel mai important festival de scurt-metraje din lume! -, nu poți să nu te-ntrebi cîți dintre aceștia sînt cinefili adevărați și cîți, ocupanți de scaune. Regulă de fier, care s-a calit timp de douăzeci de ani, mai spune că nu ai voie să te fîțîi cînd înăuntru, cînd înafara în timpul proiecțiilor, si clermontezii o respectă că pe Statul laic
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
dărîme regimul. Urmărea: șefii regimului comunist ridică la rangul de dogmă ori de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii și pezevenghii, ei sînt vătafii și vechilii regimului". Pentru exemplificări, Vasile Băncilă își fișase citate din "Scînteia" și "Timpuri noi". * La fel de libere și curajoase, paginile de jurnal din 1954-'60
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
oeil complice adresat cititorului, si in acelasi timp o ăîntoarceă, adică îi conferă o nouă funcționalitate. Aparent posedând toate caracteristicile convenției cu pricina, paragraful inițial din cartea lui Eduardo Mendoza se vădește, la o privire mai atentă, a fi un adevărat montaj de expectative frustrate în această privință. Prima frază a fragmentului: ain anul când Onofre Bouvila sosi la Barcelona orașul era în plină febră a renovăriiă (ed. rom., p.7), ne face să-i presupunem o funcție de cadru ăobiectivă în
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
el pe contraproductivele măsuri ale guvernului liberal împotriva apariției Gărzii de Fier. Dl prof. Fischer-Galati apreciază favorabil guvernul Federației, rezultat din alegerile din decembrie 1919, pînă în martie 1920, și consideră că demiterea lui silită a administrat o lovitură fatală adevăratului reformism. Iar venirea la putere, în 1922, a guvernului liberal Ion I.C. Brătianu a semnificat pe de o parte triumful naționalismului românesc dar și remarcabile realizări de ordin politic și economic (de pildă, încurajarea industrializării prin subsidii de la guvern și
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
P. Constantinescu ori Vladimir Streinu n-au gîndit altfel. Abia în 1939 o propoziție a lui G. Călinescu pune capăt acestei interpretări a lucrurilor: "În realitate, critică și istorie sînt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic." Din acest moment, conceptul de istorie literară își capătă plenitudinea. O dată proletcultismul apus, critică postbelică revine la Principiile călinesciene că
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
că a existat și o poezie trubaduresca scrisă de femei. Numai că în vreme ce lirica feminină era ușor naivă, daca nu chiar ridicolă, de un senzualism nedeghizat cu prea mult efort, cea masculină, aparținînd unei voci de bărbat, a fost considerată adevărată poezie a trubadurilor. Motivul: elementul esențial al acestei lirici trubadurești îl constituia, după cum aflăm la Marrou, condiția discreției și a tăcerii. Ea nu era impusă de situația de adulter a cuplului de îndrăgostiți (femeia era doamna, deci măritata), ci de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
de vase comunicante, permițându-i, în același timp, să guste deliciile unor "scene imaginare din viața literaturii". Afirmând că, în ceea ce-l privește pe Flaubert, "viața trece în opera, dar nu ca să moară, ci ca să trăiască (adaug: să fie, adică adevărată viața)", Călinescu operează la propriu o atare suprapunere, în așa fel încât viața scriitorului și opera să, formând un "continuum", dau naștere unor asemenea "scene închipuite" de o indicibila savoare: "Mi l-am închipuit o dată pe Flaubert mergând în vârful
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
acestui cuvînt, ci o întreagă concepție despre trup, persoana, identitate, destin, comunitate, lumea de dincolo. Însă odată cu această modificare de mentalitate se schimbă și peisajul intelectual al epocii, dinamica artelor, a disciplinelor filozofice ori științifice. Studiul lui Schmitt este o adevărată enciclopedie, în această privință, care reface pasionant schimbări de paradigmă mentală. Jean-Claude Schmitt - Rațiunea gesturilor, traducere de Doina Marian, prefață de Alexandru Duțu, Editura Meridiane, București, 1998, 403 pagini, preț nemenționat.
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
interioare, nu doar exterioare". Păstrîndu-și conștiința de "criptoservitoare", deci preluînd exclusiv corvezile îngrijirii familiei și casei, femeilor le rămîne puțin timp pentru autodezvoltare, ceea ce se resimte în plan profesional. E și vina lor. Că și Cristina Cărtărescu, Mihaela Miroiu identifica adevărată sursă a temerilor masculine: În România există destui bărbați simpatetici față de feminism. Puțini dintre ei și-l doresc însă în propria casă sau în propria instituție. Nu feminismul îi sperie, ci întrupările lui în femeile reale lîngă care își petrec
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
mai variate piese ale unei etnografii înțelese într-un sens foarte larg. Dacă mai punem la socoteală și faptul că nouăzeci la suta din titluri sînt cuvinte cu un conținut dens și cu o istorie bogată, în spatele cărora se ascund adevărate aventuri ale experienței, ale minții și ale sensibilității umane, chiar și numai prin simpla răsfoire a Dicționarului... se pot declanșa mecanismele unei receptări apropiate de experiență estetică. Și această experiență poate fi serios consolidată prin lectură atentă a articolelor, scrise
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
faci fără să știi, iar dacă o faci, e cît se poate de prozaica. Este o lecție pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a știut-o foarte bine: altfel nu ar fi putut scrie cel dintîi român adevărat. E de la sine înțeles ca-n poezie, distanța este stabilită, cu prioritate, între două tipuri de limbaj. Despre asta însă, poate altădată. Acum să ne întoarcem la romantici și la tipurile de român (și chiar de teatru, dar pentru a
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
în timpul somnului, care presupune diminuarea vigilentei cenzurii, în planul conștientului. Ceea ce visătorul reține în momentul trezirii - și este numit în psihanaliza ăcontinut manifestă - nu este decît o fațadă, acceptabilă din punct de vedere al normelor culturale, în spatele căreia se ascunde adevăratul conținut al visului - conținutul latent - sau dorințele inconștiente." Deși, în plan clinic, interpretarea viselor și-a pierdut azi din importantă, în planul psihanalizei aplicate la fenomenele culturii visul continuă să funcționeze ca o paradigmă: Asemeni visului, orice produs cultural are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Securitate - Mihai Botez, celebrul disident, a murit cu convingerea că agenții Securității l-au supus iradierilor, în lungile ore de așteptare în "camerele obscure" ale celebrei instituții), iar mai aproape de noi prin crearea, de către Ion Iliescu și acoliții săi, a adevăratelor "batalioane ale morții" minerești, aflate sub comanda lui Miron Cozma, istoria României de azi e marcată de persistentă tragică a râului. Am tresărit parcurgând paginile lui Rebreanu în care, evocând anul 1941, se vorbește de "echipele morții" și de listele
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de aur peste cel vechi?// Sporovăiau că adevărații atei și rîdeau de timp,/ numai eu, arhaicul, crestat de scoici, singur și disperat/ tăceam amintindu-mi că peste puțin voi fi un suflet fără trup/ tăceam amintindu-mi viața dinainte și după.// Latin, încercam să mă simt acasă printre
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
a dialogul. El simulează uneori (ironic) candoarea, parodiază stilul interlocutorului, face mărturisiri pentru a-l contamină pe partenerul de discuție de dorința de a se confesa. Rezultă secvențe ale unui teatru de bună calitate. Din acest punct de vedere, o adevărată capodoperă poate fi considerată convorbirea cu Eugeniu Stefănescu-Est, intervievat la vârsta de 96 de ani. Reproducerea cu simt artistic a replicilor lacunare și puerile rostite de bătrânul scriitor se constituie într-o comedie (neagră) a bătrâneții: "- ...Eu am fost poet
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
totul! Declarațiile incendiare ale acestuia, făcute publice cu o zi înainte de comunicarea sentinței, sugerează că ceea ce am văzut noi e doar vârful aisbergului. Dar un aisberg semănând al naibii cu o cioară vopsita. Dacă declarațiile unora dintre inculpați se dovedesc adevărate, există toate premisele că și sentințele din "Țigareta ÎI" să fie puternic influențate politic. Neadmiterea unor martori, trucarea probelor, reducerea întregii afaceri strict la perimetrul aeroportului Otopeni, ignorarea posibilelor grave complicități ale unor ofițeri superiori, precum și a unor personaje din
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
nu mi-am dat eu seama decît, după imprudenta comisă, de greșeala mea?... Da, în ochii zeilor, hazardul însuși trebuie ispășit, divinitatea nu te iartă de nici o greșeală, chiar dacă este făcută fără vrerea ta." Ovidiu s-a ferit să dezvăluie adevărată cauza a surghiunirii sale la Tomis, temîndu-se de urmări. De aceea stăruia doar asupra caracterului involuntar al faptei care i-a adus exilul. Ovidiu se explică mai departe, făcînd aluzie la două motive, unul mărturisit, celălalt tăinuit. "N-am făcut
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
fost înainte. Că și iubirea, nostalgia e nemotivata. Inutil erau nedumeriți medicii secolului trecut de fantasmele unor bolnavi proveniți din locuri modeste, sau chiar sordide, care și le aminteau cu toate acestea în cele mai frumoase culori posibile, ca pe adevărate palate. Nostalgia, ca și dragostea, e irațională, ea își construiește propriul obiect, nu și-l reamintește, sau îi e fidel dincolo de orice pricina logică ori rațională. La urma urmelor, Calypso e mult mai frumoasă decît Penelopa, iar insulele unde poposește
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
și "catolică", alte două noi, "evrolic" și "catreu" (în engleză "jewholic" și "cathjew"): "Eram amândouă și nici una; un anonim evrolic, o nulitate catreu, un ghiveci, o potaie corcita. Eram - care e cuvântul ce se folosește azi? - atomizat. Da, domnilor: un adevărat amestec din Bombay." (p. 104). Istoria complicată a familiei îl apasă, subliniind suprapunerile sociale, naționale și istorice ce ii corup identitatea. Deși da numeroase detalii cu privire la strămoșii săi, are îndoieli cu privire la adevărul povestirilor auzite în copilărie, considerându-le doar ficțiuni
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Platon sau confucianism. Maestrul rămâne Schopenhauer: "Abia-n urmă am citit singur celelalte scrieri ale lui Schopenhauer, discutăm mereu cu Eminescu, care nici atunci nici mai tarziu nu admitea vederile marelui filosof german decât în ceea ce privește principiile generale, că lumea cea adevărată nu e cum o vedem noi, că sufletul e o ființă neatârnătoare de trup și, ca fundamentul moralei e simțământul de compătimire, tot adevăruri vechi și de-a pururea nouă." * Intervine, deci, în istoria personală a lui Slavici un maestru
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
s-a postat că un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer a fost, crede Nietzsche, vânat de trei primejdii: cea a însingurării, cea a pierderii încrederii în adevăr și a treia, cea a resemnării: un adevărat om trebuie să năzuiască spre sfințenie sau genialitate, a rămâne doar la situația de "talentat" e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer ne amenință pe toți. fiecare poartă în sine o unicitate productivă, ca sâmbure al
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cu acest jurământ: "Mai pe urma iarăși înaintea Ta Doamne cad și zic: Tu, Doamne, știi că către scopul meu doresc să alerg; pe românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deștept (s.n.) și cu voie cătră ce-i adevărat, plăcut și bun să-i atrag..." Ca și alții, Șaguna vrea să-i trezească pe conaționalii săi din somn; să-i aducă la conștiința apartenenței. Trebuie să subliniem că toți scriitorii ardeleni ("ai energiilor naționale") afirmă un patos combatant ieșit
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
înțelepciunea, de bunăvoință, de înțelegerea împăraților. Marele Conducător, omul care a unit crucea cu sabia (diplomației), a fost mereu alături de Împărat. Memorandum-ul, schițat de Slavici, e un apel la Casa imperiala. Luptător pentru drepturile națiunii, scriitorul va parcurge un adevărat traseu inițiatic. Cărțile sale de învățătură, paginile de manual, nu sunt desfăcute de învățăturile unor maeștri spirituali. Dar nici în afara unei experiențe cvasi-initiatice. Temnița de la Vat trebuia să încununeze o luptă națională dusă fără cruțare de sine, cu conștiința datoriei
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]