3,685 matches
-
mi-a dat; / El l-a toți le-a dat cu carul / Numai mie cu paharul, / Nici acela n-o fost plin, / Jumătate cu venin."206 Relația de interdependență dintre ursită-soartă și firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale, / Că și eu mi-am răsădit / Ș-a mea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu umfla, / Nu bursuca! / Atunci umflă, / Atunci bursucă / Când a face / Laur-balaur / Cuib în crucea bradului / Și în vârfu molidului. / Atunci și nici atunci. Pfui, pfui, pfui. Descântecu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
folosește copilul atunci când învață să vorbească. Învățarea limbajului nu este aici explicație, ci instrucție.“ Inventarea și descrierea jocurilor de limbaj ne îngăduie „să vedem mai bine“ ce anume conferă semnificație expresiilor. Ne putem închipui un trib ai cărui membri răspund afirmativ la întrebări de tipul „Poți să urci pe muntele cutare?“ sau „Poți înota peste râul cutare?“ numai dacă ei au făcut deja acest lucru. Un conducător îi va selecționa pentru o anumită misiune tocmai pe baza acestui răspuns. Imaginarea acestei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cercetărilor, Russell nu-și ascunde nedumerirea că Wittgenstein a putut să nesocotească cea mai de seamă dintre înzestrările sale, talentul de logician. Pe Russell îl surprindea nu numai că nu a găsit nimic interesant în Cercetări (ceea ce se spune aici afirmativ i s-a părut banal, remarcile critice neîntemeiate), ci și interesul pe care l-a stârnit această lucrare în lumea filozofică de limbă engleză. Ceea ce nu l-a împiedicat să formuleze cea mai drastică judecată, aceea că filozofia târzie a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
perspectiva analizei noastre, acesta funcționează ca un context, pe care am putea să-l numim co(n)text oblic. Întrebarea este dacă o asemenea observație, ce aparține În mod evident domeniului logicii, este de ajutor În această cercetare. Răspunsul este afirmativ. Diferența de semnificație dintre Cre’ cî-i sonor și Îi sonor ne ajută să apreciem, cu mai multă acuratețe, așa cum vom vedea în subcap. 4.3., forța ipotezelor pe care le construiește/accesează interpretul, a căror pertinență este, aparent, comparabilă. Dacă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și după aia în carnete. (4) Este fraza (1) suficientă pentru ca receptorul vizat să construiască referința corectă (similară cu cea a emițătorului) a elementului lingvistic trecem? Înțelege receptorul că semnificația frazei este aceea de a schimba subiectul discuției? Un răspuns afirmativ este posibil. Într-adevăr, trecem, În conexiune cu expresia mai departe, ar putea Însemna a continua discuția pe o altă temă. Dar ce anume garantează această interpretare? Contextul lingvistic mai larg enunțurile anterioare nu-l ajută foarte mult pe receptor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
vor să ofenseze pe nimeni, nici măcar pe cei care sunt mânioși, pentru că vor să trăiască în bună înțelegere. Consideră că un refuz înseamnă a intra în conflict cu cei din jur. Pasivi, nonasertivi, evitanți, "serviabilii" nu spun "nu" nimănui. Răspund afirmativ la orice solicitare sau la orice rugăminte. Ei pun nevoile celorlalți pe primul loc, neglijându-se și suprasolicitându-se. Nu pot finaliza multe dintre cele promise. Sunt plini de resentimente, considerând că sunt niște victime. R. Brinkman și R. Kirschner consideră
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mobili sunt dependenți de acțiunea utilizatorilor umani pentru a se activa. Nici un virus, vierme sau cal troian nu a spart deocamdată mecanismele de securitate ale telefoanelor mobile fără acceptul utilizatorului. De cele mai multe ori, posesorul unui telefon mobil trebuie să răspundă afirmativ unui mesaj și să descarce o aplicație pentru ca software-ul malițios atașat să fie lansat. Mulți dintre virușii mobili sunt mai degrabă demonstrații ale faptului că sunt realizabili decât amenințări reale, cu grad de risc ridicat. Motivul pentru această situație
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
preferă să discute cu altcineva din situația de comunicare respectivă, neurmărindu-l pe locutor, se uită pe geam, se uită la ceas, caută diferite lucruri în geantă/servietă etc.; * pseudo-ascultătorul este cel care doar simulează ascultarea prin da, hmm, dat afirmativ din cap etc., în realitate nevizând receptarea și decodarea mesajului transmis de către locutor; * ascultătorul selectiv este cel care "vânează" doar anumite componente ale mesajului fie pe cele de la care își poate construi propria intervenție, fie pe cele care sunt în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Îmi sună foarte cunoscut/Asta îmi amintește de.../ Chiar mă gândeam că... Interlocutorul raportează mesajul locutorului la experiențe proprii eventual, comune cu locutorul. etc. Tabelul nr. 12. Manifestări nonverbale 66 ale comportamentului interlocutorului și "traducerea" acestora Manifestări nonverbale "Traducere" mișcare afirmativă a capului, zâmbet încurajator/de confirmare, coborârea pleoapelor Interlocutorul confirmă mesajul locutorului, își exprimă acordul 67 cu acesta. privire atentă către locutor, zâmbet, poziție relaxată pe scaun Interlocutorul își manifestă interesul față de actul comunicativ al locutorului și față de persoana acestuia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
neavând intenția de a interveni în actul comunicativ: zâmbet, înclinarea capului, semnul ok, sintagme verbale de tipul Perfect de acord. /Corect./ Firește. etc. (pentru "întreruperile suportive", vezi Dascălu Jinga, 2006, p. 136); * mărci ale evitării intervenirii în actul comunicativ: mișcare afirmativă din cap, zâmbet scurt, brațe încrucișate, evitarea privirii locutorului (care l-ar putea invita astfel pe interlocutor să preia cuvântul), degetul la buze, mâna la gură, manifestări verbale lapidare de tipul hmm, da etc. (Collett, 2005, pp. 88-107) etc. * * * Ca
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
diferențieze; să învețe mult mai mult despre modul cum și unde își pot exterioriza sentimentele; să-și dezvolte empatia [...]; să citească limbajul trupurilor și alte aspecte nonverbale, pentru a înțelege comunicarea; să învețe să asculte; să învețe să fie constructivi (afirmativi)" (Roco, 2004, p. 155). 22 Pentru accepțiunile competenței de comunicare, vezi Șerbănescu, 2007, pp. 62-63; Sălăvăstru, 2004, pp. 226-227 etc. 23 Relevantă este, în acest sens, și problematica tranzacțiilor pe care le implică orice relaționare/comunicare interumană, în condițiile în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
1960 G.G. Ursu notează în „Jurna l literar” : 329 „Am adus săptămâna trecută o cerere a studenților Institutului pedagogic de la Bârlad de a se da numele poetului George Tutoveanu cercului literar... Azi am avut satisfacția de a primi un răspuns afirmativ: Beniuc a aprobat cererea”. Adresa de răspuns purta numărul 853 din 9 februarie 1960. Nu știu dacă cenaclul a luat numele dorit, dar fie acesta, fie revista de față merita să poarte numele cel ui din casa căruia, din apropierea Școlii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
că viața ei nu are un sens, că a irosit timpul, fapt ce o determină să-și reconsidere atitudinea, să se implice în viața celor două nepoate și să plece la țară. În general, inculpata este o persoană rigidă, egocentrică, afirmativă, sigură pe ea, manifestând un spirit de independență, o tendință la duritate, agresivitate, autoritarism, nerecunoscând autoritatea altuia. Aceste trăsături ale inculpatei apar în modul în care ea structurează relația cu soacra, soțul și, mai târziu, cu victima. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de depresie; - nivel înalt de traumă; - nivel mediu de coping; - nivel ridicat de negativism; - resentimente la un nivel ridicat; - ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - agresiune fizică - nivel ridicat; - suspiciune, iritabilitate, instabilitate, ostilitate verbală - nivel ridicat; - intelect elementar, operativitate scăzută; - afirmativă, sigură pe ea, independentă, tendință la duritate, agresivitate, autoritarism - nu recunoaște autoritatea altuia; - egocentrică, rigidă, interesată de viața lăuntrică; - oscilează între a fi practică, a nu face nimic la întâmplare, preocupată de detalii, a avea sânge rece în fața pericolului, boemă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
au obținut scoruri totale din ce în ce mai apropiate de valoarea maximă scad progresiv (acest aspect se poate observa și din figura 1). De asemenea, 90,7% dintre cazuri au obținut un scor total egal sau mai mic cu 15, adică au răspuns afirmativ la cel mult jumătate dintre întrebările testului. Tabelul 2 indică proporția cazurilor care au obținut un scor total mai mic, respectiv mai mare decât 6 (cutt-point-ul acreditat pentru test). Procentul cazurilor care au obținut un scor total critic este mare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de valori dat: -asocierile și structurările între valori, create pentru a forma sistemul; -gradul de coeziune sau de contradicție; -punctele comune între sisteme (care formează consensul social); -divergențele și conflictele; -tipizarea, pornind de la criterii semnificative (de exemplu, orientarea lor: pozitivă, afirmativă sau negativă, contestatară; configurația lor: postmodernă, modernă, tradițională). Un anumit tip poate fi desemnat printr-o formulă-mamă (ca "revoluționarul profesionist", "șaizecișioptistul", "tânărul cadru dinamic"), care desemnează valori ce formează un ansamblu specific, caracteristic unui actor, unui grup sau unui public
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a adresat ziariștilor... Analiza se termină cu enunțarea structurării discursului, adică a sistemului format de valorile descoperite, modul în care acestea se îmbină, modul lor de organizare (vorbind, actorul se opune valorilor sau le subliniază complementaritatea? Este el mai degrabă afirmativ sau negativ?). Să punem în practică ceea ce am enunțat, aplicând metoda noastră unui articol intitulat ""Marines", [ofițeri de marină n. tr. ] soldați fără emoții", trimis ziarului Monde (6 noiembrie 1983) de către corespondentul său de atunci la Washington, Henri Pierre. Vrem
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și în același timp să încercăm să-i explicăm cauza și natura. Este vorba de un anumit tip de determinism, specific organizării și dinamicii proceselor psihice, atât a celor normale, cât și a celor patologice? Răspunsul la această problemă este afirmativ. Da, atât starea de normalitate cât și starea de anormalitate își au, în mod paradoxal, același determinism comun în „dispozițiile latente” ale sistemului personalității, a direcțiilor de manifestare pe care le pot lua acestea, așa cum se va vedea în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după E. Minkowski, se caracterizează prin următoarele aspecte: a) ruperea dialogului uman; b) ruperea contactului vital cu realitatea; c) aspectul dramatic al suferinței psihice; d) ruptura existenței cu schimbarea cursului vieții și a sensului destinului persoanei bolnavului; e) infirmarea caracterului afirmativ al vieții; f) schimbarea naturii umane, în sensul că „a fi bolnav” înseamnă „a fi diferit”; g) modificarea calitativă a personalității prin prezența fenomenelor psihice morbide în componența acesteia. Din cele expuse mai sus se poate vedea că în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu acesta. În prezența suferinței, omul este pus față în față cu problemele propriei sale existențe, fiind în felul acesta obligat să le cunoască, să le înțeleagă și să acționeze. Astfel considerată, ca act de conștiință, suferința reprezintă un aspect afirmativ al vieții, al existenței, printr-o luare la cunoștință a omului despre el însuși (K. Jaspers). Prezența suferinței inaugurează „aspectul pathic” al existenței care nu are, în mod necesar, semnificația de „patologic”. Aspectul „pathic” al vieții este cadrul larg în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
degeaba. Fericit publicul de astăzi!“ 1.5. Caragiale regizor Caragiale este, totodată, și un bun regizor. Este primul nostru autor care acordă atenție jocului de scenă. În textele tipărite ale pieselor sale, actorii găsesc indicații regizorale care sugerează tonul verbal: „afirmativ“, variația tonului: „schimbând tonul“, unele de natură psihologică: „curioasă“, „satisfăcută“, „cu ironie“, altele, în sfârșit, de orientare pe scenă. El nu lasă în grija directorului de scenă nici simpla orientare a mișcărilor pe planul întâi sau al doilea. Astfel, scriitorul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de civilizație capabilă să satisfacă mai bine decît modernizarea nevoile umane considerate fundamentale (ceea ce el numește libertate, egalitate, prosperitate economică, democrație). Suntem condamnați noi, toți oamenii de pe planetă să ne dorim tot timpul să fim și mai moderni? A răspunde afirmativ înseamnă a hotărî că nu suntem liberi. Imposibil să nu vrem să fim moderni înseamnă imposibil să fim liberi. PENTRU A SCHIMBA LUMEA AVEM NEVOIE DE UN PROIECT? Pentru omul modern lumea înseamnă schimbare. În același timp este imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
000 au spus „da”, după care se înregistrează mici îmbunătățiri, iar voi lăsați să se vadă că ați observat și ați apreciat acest lucru. La sfârșitul următoarei zile de lucru puneți aceeași întrebare. Vi se va răspunde probabil din nou afirmativ. Câte zile va trebui să procedați astfel până când performanța companiei se va îmbunătăți spectaculos? Trei săptămâni? O lună? Cu siguranță nu mai mult, pentru că veți aduna 1 000 de îmbunătățiri în fiecare zi. Gândiți-vă la cât mai multe îmbunătățiri
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]