6,798 matches
-
nu e, nimic nu ar putea să se ivească. Într-un fel, ea „definitivează” existența, „ratifică” onticul, Îl aureolează. Iubirea e un semn al Întâlnirii cu prezentul, poate singura posibilitate de a-l simți. Nu e iubire cea care se agață de trecut și care resimte frisoanele viitorului. E o formă de asumare a prezentului, de așezare liniștită aici și acum, o atingere calmă a momentului unic, ce nu mai este legat nici de ceea ce a fost, nici de ceea ce va
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
odată. E un zbucium de factură aproape cosmică, la care suntem cu toții copărtași. Stau și privesc ce se Întâmplă pe lângă casă. E aproape amiază, e destul de cald, iar câteva muște, anemice și dezorientate, Își iau zborul spre pereții calzi. Se agață tâmp de coșcoveala de peste iarnă și rămân aproape nemișcate când le iau În palmă. Mai Încolo, câteva curajoase „maica domnului”, ce-și poartă mândre punctulețele roșii pe spate („să nu cumva să le omori, că e păcat”, mă atenționa săraca
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În acel amfiteatru. Nu am fost deloc eroi, ne-am văzut de studii. Realizam cu toții, studenți și profesori, că trebuia plătit un anumit tribut pentru a accede la valorile care ne interesau. Citatele din documentele de partid sau din Ceaușescu, agățate destul de forțat În prefețele cărților sau ale cursurilor, nu le luam deloc În seamă, nici profesorii nu ne obligau să le dăm vreo importanță. Gândirea critică nu era lăsată să exerseze În zona politicului, ideologicului și, În general, a socialului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
multora dintre noi, ziaristul de la De Telegraaf a fost cel mai cuminte. El a fost singurul care a descris pe larg un gest cavaleresc al lui Ceaușescu. La coborârea pe scara avionului, un colț de la rochia reginei Iuliana s-a agățat de ceva. Ceaușescu a sărit imediat în ajutor. În afară de trimiterea echipei de ziariși, mai aveam o singură sarcină importantă, legată de vizită. Trebuia să fiu prezent pe aeroportul militar, de unde regina Iuliana și prințul Bernhard urmau să place spre România
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
despre un partid: așa se face că ești de partea cruciaților, a protestanților, a ducilor de Guise, a Ligii, a lui Henric al IV-lea sau a Frondei. Porți cumva o bonetă verde? Ești un om lipsit de onoare. Ai agățat pe haină, ca o decorație, un cerc galben? Du-te, ești un paria pentru creștini!... Evreule, intră-n vizuină când se lasă seara, altfel vei fi pedepsit. Ah! fetițo, porți inele de aur, coliere de vis și cercei care lucesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de o sută de ludovici, care stau Într-o mansardă și vor să se Îmbrace după ultimul răcnet, nu ezită să poarte pietre prețioase pe cămașa pe care o Îmbracă dimineața, să Își prindă pantalonii cu nasturi auriți, să Își agațe splendidul lornion cu un lănțișor și să ia cina la Tabar!... Câți asemenea Tantali parizieni ignoră, poate cu bună știință, următoarea axiomă: XLV Toaleta nu trebuie niciodată să fie un lux. Multe sunt persoanele care, chiar dintre cele cărora nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
implicate în sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA). De când s-a descoperit că există o genă deschisă în virusul HIV, se crede că acesta, intrând în organism, caută să se lege de codul genetic al seleno-cisteinei (UGA). Dacă îl găsește, el se agață de acesta și rămâne inactiv, dacă nu începe să se multiplice, iar boala să se dezvolte. Acest lucru ar explica nivelurile reduse de seleniu în primele stadii ale bolii și, probabil, și de ce unii indivizi infestați cu HIV care au
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
În colibă și să asiste la sacrificiul inițiaților. În cea de-a cincea zi, inițiații sunt, pe rând, suspendați, cu ajutorul unor funii trecute prin inelele prinse de pieptul și umerii lor, de tavanul colibei. De inelele prinse de coapse sunt agățate patru cranii de bivol și un scut de război. Corpul lor este rotit de mai multe ori până când pielea se rupe și inițiații cad la pământ. Privitorii strigă: „Morți! Morți!”. Pe măsură ce Își revin, inițiații se Îndreaptă către unul dintre craniile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
păscut sau la târg. Biciuirea lui nu era numai o pedeapsă corporală, ci și o formă de umilire, deoarece pedeapsa era aplicată de cele care, În ordinea normală a lumii, nu aveau dreptul să ridice mâna Împotriva soțului lor. Sfoara agățată de testicule putea sugera oprirea fertilității, deoarece copilul născut din adulter este un bastard și creează o problemă de filiație și succesiune generatoare de conflicte sociale. Sarcinile (aproape) imposibile - prinderea unei găini pe străzile orașului sau fabricarea de obiecte din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
haine de epocă și purtând gulerele de Orania, se adună În Orange Halls pentru a pregăti evenimentele zilei. Pancartele lojilor de Orania, care reprezintă locuri, oameni și evenimente semnificative pentru acea lojă, precum și numele și numărul ei, sunt desfășurate și agățate pe stâlpi, gata pentru defilarea de pe străzi. Membrii se aliniază În coloane, În stil militar și sunt precedați de o fanfară. Cântăreții sunt Îmbrăcați În haine colorate, care imită uniformele militare de epocă și poartă numele fanfarei sau alte Însemne
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
afișați un grafic asupra căruia nu au nici un control sau doar prea puțin. Îmi aduc aminte de un incident care a avut loc în hala de producție a unei fabrici de mobilă. Managerul întreprinderii a arătat spre un grafic uriaș agățat pe un perete și a spus: „Iată graficul nostru de feedback”. M-am uitat la el și, observând că nu existau tendințe vizibile, am întrebat: „Cum vă descurcați?”. Mi-a replicat „Bine!”. Am arătat spre cel mai înalt punct de pe
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
o spun alții), iubește muzica și teatrul, nu trage chiulul și încearcă să iasă din combinație. Adică să fugă din sistem. Până să izbutească, Securitatea arădeană îl vânează și, amenințându-l, șantajându-l, supunându-l unei presiuni bine regizate, îl agață. Scena cedării (capitolul Pactul cu diavolul) este realmente dramatică. După zece ore de anchetă, tânărului intelectual i se pun în față alternativele: să intre în pușcărie (și să dispară) sau să colaboreze cu Securitatea. Acceptă, la capătul puterilor, a doua
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
durerilor din oase.” Versurile din volumul Arhipelag dezvăluie aceeași conștiință neliniștită și gravă, iar postura contestatară își asociază acum elemente fantastice în elaborarea unei genealogii clamată ca o provocare: „Tatăl meu era un lunatic:/ noaptea ieșea din baltă și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână.// [...] Până când m-am umplut de jivine,/ de dogme și mâluri. Atunci m-am ascuns în pământ./ Oamenii știu că aici e un munte, îl caută noaptea
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
adultul se trădează, lasă să i se vadă slăbiciunea, simțindu-se ca un rege gol în ochii atenți ai copilului. Asemenea unui dansator pe sârmă care tocmai a făcut un pas greșit și, timp de câteva clipe de dezechilibru, se agață doar de privirea spectatorului stânjenit el însuși de această putere neașteptată... Bunica a închis „poșeta de pe Pont-Neuf”, a dus-o în camera ei, apoi ne-a chemat la masă. După un moment de tăcere, a început să vorbescă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe trepte fusese precedată de o luptă lungă și dureroasă, întretăiată de mai multe recidive. Ca lupta bărbatului ce se zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră, monedă... Da, străina asta șmecheră ar fi putut foarte bine să vină în zori și să-și agațe broboada în timp ce toată lumea dormea. Nu, trebuia ales un obiect unic... A doua zi dimineața, o întreagă delegație găsise atârnată pe o cruce, în colțul cel mai umbros al cimitirului - „poșetuța de pe Pont-Neuf:”... Imaginându-mi geanta aceea de femeie printre cruci
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet. Fiul ei s-a cățărat, a apucat cufărul. Sora lui a trebuit deja să grăbească pasul ca să se agațe de mâna pe care i-o întindea băiatul. Charlotte a prins copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat. Trebuia acum să alerge, încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dacă el ar fi deschis ușa și ar fi intrat, așa cum făceau toți soldații când se întorceau de la război, în viață sau în filme, atunci ar fi scos probabil un strigăt, s-ar fi aruncat spre el, s-ar fi agățat de centironul lui, ar fi plâns... Dar el a apărut foarte departe, îngăduind să fie recunoscut puțin câte puțin, lăsându-i soției lui timp să se obișnuiască cu strada aceea devenită de nerecunoscut datorită siluetei unui bărbat căruia îi remarca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de rău. Dar, până atunci, să împărtășești durerea care îi macină. Să te urăști pentru fiecare slăbiciune. Să împingi acest angajament până la delir, până la leșin. Să trăiești absolut zi de zi pe marginea prăpastiei. Da, asta e Rusia. Așa mă agățam, în deruta mea juvenilă, de noua mea identitate. Aceasta devenea pentru mine însăși viața, cea care, credeam eu, avea să șteargă pentru totdeauna iluzia mea franceză. Viața aceasta și-a manifestat repede principala ei însușire (pe care rutina zilelor ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau un debarcader părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care ne fugeau suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel care mergea de-a lungul bordului, m-am lipit de hubloul din stânga. Cel din mijloc rămânea neocupat. Ceea ce am văzut prin crăpătură era în același timp banal și extraordinar. O femeie, căreia nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zâmbet vag, părând să se adreseze altcuiva decât mie. M-a luat de braț. Am coborât de pe Munte. Mai întâi a vorbit fără întrerupere. Vocea ei tânără, de om beat, nu reușea să rămână egală. Șoptea, apoi aproape că striga. Agățându-se de brațul meu, se poticnea din când în când și scăpa atunci o înjurătură, lovindu-se cu o grabă hazlie cu palma peste gură. Sau, dintr-o dată, se smulgea de lângă mine, cu un aer jugnit, pentru a se lipi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lungă, foarte groasă și foarte caldă, mai ales în mijlocul nisipurilor din deșertul care îl înconjura. Ochii oblici, ca două lame de brici, broznul arămiu al feței lui rotunde, lucind de sudoare. E tânăr. Cu gesturi febrile, încearcă să apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]