78,666 matches
-
poezii /p. 30 Proza scurtă /p. 31 Geraldine Ghineț /p. 31 Eliza Roha /p. 33 Mihaela Pop Rașcu, Târgu-Mureș /p. 35 Incursiune în poezia română contemporană /p. 39 Georgia Miculescu, Caransebeș /p. 39 Petruț Cămui, Șerbia /p. 46 Marcel Visa, Albă Iulia /p. 40 Daiana Cristina Miculescu, Caransebeș/p.47 Gina Zaharia, București /p. 41 Mircea Trifu, Arezzo, Italia /p. 47 Mihai Katidas, București / p. 42 Agafia Dragan, Alexandria /p. 49 Mihaela Oancea /p. 43 Dobroslaw Marcinek /p. 49 Constantin Lămureanu
DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378192_a_379521]
-
e câmp de bătălie. Eroii anonimi sunt tot soldații, Ei apără castelul vechi, cu turnul Unde regina-și pierde-ncet din grații, Cu regele cel aprig, taciturnul. Și-n liniștea căzută-ncet în spații, Plânge bufonul, râde, el, nebunul. PIONUL ALB Să ducă tot o viață efemeră, Prea monotonă și însingurată, Ca un umil soldat într-o armată, Când viața lui, cea simplă, o oferă. E cel dintâi ce-n luptă se arată Și, cu onoare, moartea o preferă, Rușinii lașe
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
patimă și foc, Chiar dacă vine din Septentrion. Curajul sacrificiului curat Îl pune pe știutul piedestal, Pe care toți eroii s-au urcat. Când jocul se grăbește spre final Și-n raniță, ca orișice soldat, Păstrează un baston de mareșal. CALUL ALB Toți știm că-i libertatea o ispită, E rațiunea lui de-a fi și scop, Când merge-n trap, la pas sau la galop, Se joacă vântu-n coama-i răzvrătită. Chiar de-i udat de ploaie strop cu strop, Aleargă
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
cad robite-n fața ei. Chiar negru, nu-i cărbune, nici grafit, Iar pasul său prin lume-i elegant Și chipul său, de stele-mpodobit, E mândru, luminos și impozant. Cu focul din priviri, de neoprit, Ne-nvăluie-n luciri de diamant. NEBUNUL ALB Prin viață merge-așa, cam într-o parte, Iar drumul său nicicând nu-l părăsește, Pe regii din castel i-nveselește, Când este viu, dar chiar și după moarte. Orice copil, cu clovnul vesel crește Și de bufonul bun nu
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
prea multă lipsă. Și în sutana neagră, din amvon, Episcopul vestește noi necazuri, Chiar dac-a fost și el cândva bufon, Acum se-ntunecă și face nazuri. Iar marea vine, neagră, la ponton Și freamătă și plânge în talazuri. TURNUL ALB Cu metereze dure și înalte Și cu luciri furate de la soare, E, pentru rege, zid de apărare, Pentru regină cât de cât, încalte. Dar când iubirea se aprinde, mare Și sufletul începe să tresalte, Ea se ascunde-n straiele învoalte
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să se facă mai frumoasă, În turnul ei cel negru, nalt și mare. REGINA ALBĂ În mantii lucitoare de hermine, Frumoasă cum nicicând nu s-a văzut, Chiar regele, vrăjit, rămâne mut În fața ei, regină-ntre regine. Puterea ei e mare, cum a vrut, Regatu-i alb, lumini diamantine, Iubirea multă zi de zi o ține
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Puterea ei e mare, cum a vrut, Regatu-i alb, lumini diamantine, Iubirea multă zi de zi o ține Doar într-o-mbrățișare și-un sărut. Iar dragostea, pentru regina dalbă, Devine obicei, se face lege, Pentru supușii toți din țara albă Și chiar pentru bătrânul mare rege, Senine zile și le prinde-n salbă, Astfel, cu fericirea se alege. REGINA NEAGRĂ Pe coridoarele din negrul său palat Își poartă iar regina trupul său frumos, Ce parc-a fost cioplit în lemn
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
că tot ce-i negru-nseamnă rău, Ce n-ar putea domnia-i să susțină, Iar fericirea toată s-o arunce-n hău. Dar ea nu este nicidecum meschină Și stăpânește înțelept regatul său, Cu maiestate blândă de regină. REGELE ALB Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână, Iar sufletu-i, tot tânăr și tot verde, El, în tristețe, nicidecum nu-l pierde Și fericirea-i singura stăpână. Dispus mereu să facă un transfer de Sentimente, trăiri, să îi rămână, Cât
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
-i negru-nseamnă rău, Ce n-ar putea domnia-i să susțină, Iar fericirea toată s-o arunce-n hău. Dar ea nu este nicidecum meschină Și stăpânește înțelept regatul său, Cu maiestate blândă de regină. REGELE ALB Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână, Iar sufletu-i, tot tânăr și tot verde, El, în tristețe, nicidecum nu-l pierde Și fericirea-i singura stăpână. Dispus mereu să facă un transfer de Sentimente, trăiri, să îi rămână, Cât ține dragostea, adică
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
singură, într-o noapte caldă de sfârșit de iarnă. Povestea cu gâdilici de primăvară va fi rescrisă pentru viitoarele amintiri, pentru armonia toamnelor târzii. * Mă uit în oglindă și mă văd fără vârstă, fără rețineri, fără ezitări și prin lumina albă se zăresc două linii paralele, dincolo de mândre iele, într-o fugă, sărutare, într-un geamăt, îngânare; se transformă-n punct albastru, apoi într-un mic pilastru, într-o mare de trăire... eu mireasa și el mire. Referință Bibliografică: Rhea / Elena
RHEA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378257_a_379586]
-
înaltă?... Dar asta, de la banca mare, din față, cine-o fi? Că este frumoasă, ca o zână! Însă nu are rochie lungă. Are o fustă albastră, plisată (am mai văzut eu la fetele mari de la horă). Are și bluză. Ce albă e! Iar la gât are ceva...ca o fundă mare, mare. Și e mov...ca florile din liliacul nostru de la poartă. Uite că s-a apropiat și zâmbește la mine! Mmm! Ce frumos miroase! Exact ca liliacul nostru primăvara, când
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
e inteligent. Are un umor ...și pentru orice chestie câte o replică. Ferească Cel de Sus, dacă îl provoci, nu ai nici o șansă. Afară soarele e vesel, copacii își desfac mugurii, lalelele se deschid în culorile curcubeului, narcisele îmbrăcă rochița albă, iarba e de un verde sălbatic. Ce mai, frumusețe de frumusețe! Știe cucul de ce cântă. Vrea să atragă atenția oamenilor, să se bucure de aceste minunății . Unii spun că el e unul din frații preschimbați de Dumnezeu în păsări care
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
Articolele Autorului Mi se desface sufletul în rouă Și carnea se desface-n stele, roi în vene curge zvon de Lună nouă, trei pași mă duc, Iubire, înapoi; Cu primul, să te-ating încă o dată (pe chipul tău din zori, albi trandafiri!) cu-al doilea, să dezleg din viața toată ce-a fost al tău în mine, ce respiri ori ce al meu în tine somn își face -nu vezi că toate-s împărțiri la trei?!- doi ochi ai tăi cu
DAR MERG... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378266_a_379595]
-
ÎNCĂ UN AN... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Încă un an... Mă mângâie iarna cu raze de soare și-mi mai pune un an în spinare, mă cheamă printre fulgii albi și pufoși mă minte că toți am rămas frumoși și timpul care-n goană trece nu-și pune pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor fără culoare lăsat de timpul
ÎNCĂ UN AN... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378275_a_379604]
-
cuțit în scoarță unor brazi, sub luna plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarba și ... Citește mai mult Mi-a mai rămas un cântec necântatși sângele pe care încă suie,a răstignire, dragostea prin cuie,ca iedera,pe locul neumblat.Chiar dacă nu-i al meu, si nu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Aproape te-am iubit că un cuțitîn scoarță unor brazi, sub luna plinăți-am picurat apoi, ți-am fost luminași ți-am fost vreascîn focul nerostit.Fă-mă iubire, eu mai știu să cântcu acest sânge, cântec despre toate.Mestecenii cad albi, pe neîntâmplatepovești cu foc,cu iarba și ... XI. MAMA, IARBĂ MULTĂ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015. Spune, mama, roua ta, spune mama, roua rece cum se urcă peste mâini, cum se usca și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un album. Îngenuncheat galop și ape limpezi, caii prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământând cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri, prelung adulmecând căderi de noapte, și-oboarele cu alb miros de lapte, când se-adunau, din iarbă grasă, turme. Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia, mlădițe de ferigi de la zenituri, și-n părul blond, atâtea asfințituri din stupii grei, și-a lor prelinsa miere. Mi se lipeau de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
rămas într-un album.Îngenuncheat galop și ape limpezi, caiiprin abur tălmăcind cărări pe vale.Bunica, frământând cu mâini domoalepe prispa casei, un aluat rotund.Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri,prelung adulmecând căderi de noapte,și-oboarele cu alb miros de lapte,cănd se-adunau, din iarbă grasă, turme.Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia,mlădițe de ferigi de la zenituri,și-n părul blond, atâtea asfințituridin stupii grei, și-a lor prelinsa miere.Mi se lipeau de talpă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură că o mană la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace a oboseală, trudește-a tăcere De ce nu ești viu măcar cât spaimele mele Tata, părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-au ajuns, firave și palide... tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că eu voi înțelege mai mult din toată povară cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de crin.Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tata, ... Citește mai mult Se coace grâul pe sub amintiri,se face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-atâta dor e-n ziduri, că te miricum mai e loc în aer să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând frumos, ca rană îi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
el duce capul pe spate până ce atige reazemul și se liniștesc. Glasul roților de tren, într-o succesiune simetrica și periodica și cu o tonalitate molcoma, te trece în lumea viselor fără a mai apela la număratul oilor negre sau albe, care riscă să se împreune , să te enerveze și să-ți alunge somnul. Citește mai mult RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUIEp. 3În compartimentul cu mortul așezat pe bancheta intra un băiat și o fată, bucuroși că au găsit un compartiment cu o persoană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
el duce capul pe spate până ce atige reazemul și se liniștesc.Glasul roților de tren, într-o succesiune simetrica și periodica și cu o tonalitate molcoma, te trece în lumea viselor fără a mai apela la număratul oilor negre sau albe, care riscă să se împreune , să te enerveze și să-ți alunge somnul.... XXIII. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 2 - Eu nu înțeleg de ce nu și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
în fân, totul parcă se desfășura în altă lume, ne mișcam încet, după alte legi, și-am făcut dragoste și-am speriat un stol de porumbei din preajma noastră care dormeau într-un nuc și-au zburat pe deasupra noastră, erau porumbei albi; după ploaia aceea galbenă, s-a făcut o dungă albă pe cer ca un ștergar azvârlit peste albastrul acela, cale spre care au zburat acei porumbei și unde s-au pierdut. După care m-am trezit cu bătăi de inimă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]