6,259 matches
-
finanțeze, în numele logicii proiectului global, domenii care nu erau de competența lor până atunci. Dar cel mai adesea era un artificiu de negociere destinat să profite de derogări financiare instituite prin normele rigide ale finanțării publice în procedurile contractuale. Pentru aleșii "descurajați de regimul complex al atribuirii subvențiilor și de competiția în care circuitele indirecte luau adesea locul căii oficiale"294, accesul direct la serviciile centrale reprezenta o oportunitate de a se degaja de presiunile administrațiilor locale și de a scăpa
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apare în momentul în care trecerea de la societatea industrială la societatea comunicării și informației, a înaltelor tehnologii și serviciilor a antrenat o puternică recompunere spațială a activităților economice 307. La începutul anilor 1980, în societatea rețelelor 308 pe cale de apariție, aleșii aveau o percepție neclară asupra factorilor care pot determina forța și atracția orașului lor. Contrar epocii industriale, acum nu mai era de ajuns să ai în orașe întreprinderi, o forță de muncă abundentă și ieftină, un mare număr de consumatori
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întreprinderi, o forță de muncă abundentă și ieftină, un mare număr de consumatori plini de bani și facilități de aprovizionare cu materii prime. Această recompunere economică se petrecea concomitent cu competiția între orașe. Pentru a seduce întreprinderile și populațiile dezirabile, aleșii locali investesc mult în marketing, miza fiind vinderea cât mai profitabilă a teritoriului. Analogia între întreprinderi și orașe trebuie însă limitată. Dacă întreprinderile au concediat adesea masiv pentru a câștiga în competitivitate, populația "supranumerică"309 devine o problemă nevralgică pentru
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
regulile de funcționare a sistemului notabililor le-au întreținut, de asemenea, mai mult sau mai puțin. Chiar dacă ele nu reprezentau în medie, la mijlocul anilor 1970, decât o treime din resursele locale, beneficiile provenite din fiscalitate au fost mult râvnite de aleșii locali. În ciuda reglementărilor naționale, aceștia au avut întotdeauna impresia că ei sunt cei care le controlează folosirea. Suplețea folosirii lor, prin bugetul comunal, se distingea total de împrumuturile și transferurile de la stat, care generau multe și mari obligații. La începutul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
peisaj comunal fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se spera datorită concursului statului), resursele fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de mult timp competiție între orașe pentru a atrage resurse fiscale, adică întreprinderi și oameni bogați. Competiția a putut fi temperată atunci când
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
temperată atunci când anumitor grupuri dominante le era teamă că-și vor pierde din putere prin dezvoltarea economică a orașului. Astfel, în unele orașe, unii industriași se puteau teme că-și vor pierde monopolul asupra ocupării mâinii de lucru, iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.), astfel încât bătălia economică nu-i mobiliza prea mult. Evoluția repartiției resurselor locale (în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât în cazul constatării unei clare carențe a inițiativei private și sub rezerva că interesul general comunal o justifica. Conținutul acestui interes trimitea rapid la considerații sociale: se acompania social o dezvoltare economică ce era percepută ca fiind în afara controlului aleșilor. Progresiv și în ritmuri diverse, primarii au luat la cunoștință că dezvoltarea serviciilor colective avea influență asupra activității economice. Insuficiența locuințelor și a echipamentelor putea fi cauza pentru care întreprinderile plecau sau nu veneau în orașul respectiv. Dezvoltarea urbană nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezindustrializării și ale șomajului. Primul lor reflex a fost acela de a protesta public împotriva închiderii fabricilor și uzinelor, de a deveni purtătorii de cuvânt ai celor amenințați cu concedierea reacție zadarnică în cele mai multe cazuri. Discret însă, înainte de anunțarea oficială, aleșii mai bine înfipți în rețelele economice ajungeau să schimbe, să amâne sau chiar să respingă decizii economice dureroase pentru întreprinderile de pe teritoriul orașelor lor, chiar dacă în acest fel își încălcau convingerile liberale. Criza a incitat multe municipalități să încalce normele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
era din ce în ce mai mult o petiție de principiu*. În ciuda avertismentelor DATAR privind riscurile unor asemenea practici, cu toate intervențiile Ministerului de Interne (circulara Poniatowski din 1976 fiind cea mai des citată), aceste operații se generalizau. De altfel, cum ar fi putut aleșii să rămână pasivi în fața unor evenimente care puneau în pericol echilibrele economice, sociale și politice ale orașului lor? Acest șir de ilegalități ale muncipalităților de-a lungul anilor 1970 a fost însă tolerat de puterea publică. Faptul se înscria în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în 1982, comunele dispuneau de o autonomie bugetară care le obliga să obțină ele însele resursele pe care statul le dădea cu din ce în ce mai mare zgârcenie. Tributari fiscalității pe seama activității economice fiscalitate care forma fundamentul avuției comunale, sursa principală de autofinanțare -, aleșii locali se angajau din plin în bătălia economică. Sigur, ar trebui să notăm că, de la sfârșitul anilor 1990, relaxarea fiscalității locale și angajamentele luate de către stat pentru "compensarea" diminuării produsului rezultat din aceasta au inversat tendința: statul devenea primul contribuabil
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
marchează instalarea unor primari care, de dreapta sau de stânga, jură să facă din orașul lor un model de dezvoltare economică și de echilibru social. Ei înțeleg să conducă orașul astfel încât să câștige în competiția europeană. Niciodată până în această epocă aleșii locali nu au părut așa de preocupați să se apropie de lumea economică. Totuși, putem reține că strategiile economice ale întreprinderilor le rămâneau ascunse, continuau să rămână obscure pentru ei. Această situație a exacerbat concurența dintre orașe pentru a seduce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și de programul "Orașe mijlocii", politică simptomatică de abandonare de către stat a unei concepții globale și voluntariste de amenajare a teritoriului, restrânsă la câteva operațiuni de mare anvergură (Fos, Dunkerque). Începând cu anii 1980, munca asupra imaginii desfășurată de către cei aleși nu mai poate fi disociată de practicile lor concrete, și nici considerată secundară, reziduală. Așa cum spunea Jean-Louis Marie în studiul său asupra aleșilor din orașele mijlocii între 1977 și 1983: munca simbolică a primarilor pe tema schimbării permitea investirea unui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
câteva operațiuni de mare anvergură (Fos, Dunkerque). Începând cu anii 1980, munca asupra imaginii desfășurată de către cei aleși nu mai poate fi disociată de practicile lor concrete, și nici considerată secundară, reziduală. Așa cum spunea Jean-Louis Marie în studiul său asupra aleșilor din orașele mijlocii între 1977 și 1983: munca simbolică a primarilor pe tema schimbării permitea investirea unui sens în activitățile concrete, în echipamentele realizate 321. Descentralizarea a diminuat importanța acesteia. În locul unor reglări discrete operate altădată de prefect sau de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
problema ocupării forței de muncă pe plan local. Christian Le Bart subliniază: "Discursul asupra descentralizării este un discurs de imputare"322. Marketingul urban începe să se confunde cu marketingul politic 323. Această tendință este cu atât mai vizibilă cu cât aleșii locali, reconfortați de temenelile înșelătoare și care nu costă bani ale antreprenorilor, supraestimează ei înșiși impactul intervențiilor lor. Studiul acțiunilor economice din trei orașe mijlocii din vestul interior demonstrează că factorii decisivi ai implantării unei între-prinderi nu sunt cei pe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și care nu costă bani ale antreprenorilor, supraestimează ei înșiși impactul intervențiilor lor. Studiul acțiunilor economice din trei orașe mijlocii din vestul interior demonstrează că factorii decisivi ai implantării unei între-prinderi nu sunt cei pe care cred că-i stăpânesc aleșii locali. Poziționarea pe mari axe feroviare sau rutiere, dinamismul demografic și mediul concurențial cântăresc mult mai greu decât ajutoarele financiare propuse de municipalitate (mai ales atunci când se fac diferențe între propunerile unui oraș sau altul). Dacă mi se dă o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sau la Nantes mărturisește un industriaș canadian refuz, fiindcă piața este deja suprasaturată în aceste orașe"324. În sfârșit, o dificultate suplimentară este aceea că variabilele preferate de industriași diferă după sectorul de activitate al întreprinderii. Acestea nu împiedică însă aleșii să prezinte acțiunile lor ca motor al dezvoltării economice locale: "Întreprinderea recent instalată a fost sedusă de "activitatea politică de amenajare a comunei", se spunea, fără a preciza că tocmai întreprinderea impusese aleșilor să transforme în zonă industrială terenul care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
activitate al întreprinderii. Acestea nu împiedică însă aleșii să prezinte acțiunile lor ca motor al dezvoltării economice locale: "Întreprinderea recent instalată a fost sedusă de "activitatea politică de amenajare a comunei", se spunea, fără a preciza că tocmai întreprinderea impusese aleșilor să transforme în zonă industrială terenul care o interesa 325". Astfel, aleșii teritoriali ajung să considere comunicarea o dimensiune fundamentală a acțiunii lor. Sfătuiți de către cei care fac publicitate și de către profesioniștii comunicării, acești aleși tind să se detașeze de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca motor al dezvoltării economice locale: "Întreprinderea recent instalată a fost sedusă de "activitatea politică de amenajare a comunei", se spunea, fără a preciza că tocmai întreprinderea impusese aleșilor să transforme în zonă industrială terenul care o interesa 325". Astfel, aleșii teritoriali ajung să considere comunicarea o dimensiune fundamentală a acțiunii lor. Sfătuiți de către cei care fac publicitate și de către profesioniștii comunicării, acești aleși tind să se detașeze de formele ancestrale de publicitate politică personalizată și orientată exclusiv spre campanii electorale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
preciza că tocmai întreprinderea impusese aleșilor să transforme în zonă industrială terenul care o interesa 325". Astfel, aleșii teritoriali ajung să considere comunicarea o dimensiune fundamentală a acțiunii lor. Sfătuiți de către cei care fac publicitate și de către profesioniștii comunicării, acești aleși tind să se detașeze de formele ancestrale de publicitate politică personalizată și orientată exclusiv spre campanii electorale. Promovarea omului este înlocuită de promovarea teritoriului, care valorează mai mult în ochii alegătorilor. "Montpellier supradotatul", "Angers-ul calității" orașele învață să se vândă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de imagine pe plan internațional, despre care nici ele nu știau bine ce ar trebui să cuprindă. Astfel, toate metropolele de echilibru ale anilor 1960 deveniseră "eurocetăți". În sfârșit, aceste campanii de comunicare, adesea foarte costisitoare, nu au adus niciodată aleșilor beneficiile așteptate. Temele ușoare și banalitatea flagrantă a mesajelor nu au produs distincțiile scontate. Urmând moda, orașele au ajuns la uniformitate. Jean-Pierre Sueur, primarul din Orléans și secretarul de stat al colectivităților locale la începutul anilor 1990, nu-și ascundea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spun: "Trebuie să comunicăm", dar nu pentru a spune: "Sunt la pământ, am mulți șomeri, orașul meu este în criză". Chiar dacă e adevărat. Nu, toate sunt "Tehnopolis", "Intersecție europeană". La ce servește cheltuirea banilor pentru așa ceva?"329. Oricare erau îndoielile aleșilor privind eficacitatea marketingului, orașele au ajuns să creadă că trebuie să procedeze astfel, că nu trebuie să dea impresia că neglijează nimic din ceea ce ar putea contribui la construcția imaginii lor, fiindcă altfel s-ar expune reproșurilor și ar compromite
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
procedeze astfel, că nu trebuie să dea impresia că neglijează nimic din ceea ce ar putea contribui la construcția imaginii lor, fiindcă altfel s-ar expune reproșurilor și ar compromite viitorul. Christian Le Bart a demonstrat interesul pe care îl au aleșii de a crede în astfel de politici de comunicare. Retorica deja invocată a imputării 330 întreține ideea existenței unui teritoriu pe care alesul își pune amprenta. "Stăpânirea imaginii teritoriului devine azi forma pretenției de a stăpâni teritoriul"331. Competiția între
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ar expune reproșurilor și ar compromite viitorul. Christian Le Bart a demonstrat interesul pe care îl au aleșii de a crede în astfel de politici de comunicare. Retorica deja invocată a imputării 330 întreține ideea existenței unui teritoriu pe care alesul își pune amprenta. "Stăpânirea imaginii teritoriului devine azi forma pretenției de a stăpâni teritoriul"331. Competiția între orașe prin imagini așează primarul în rolul de principal apărător al cetății. Acesta nu se mai mulțumește să reacționeze la evenimentele pe care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aplicarea lor, chiar să le schimbe după propria voință. Flexibilitatea documentelor de urbanism este un simptom a ceea ce Jean-Paul Lacaze 338 numea "o tendință generală de "deplanificare"3". Să precizăm că acest fenomen este mai pregnant în comunele mici, unde alesul este mai expus presiunii proprietarilor-alegători, în marile orașe el temându-se de delict în cazul încălcării planificării urbane. Dincolo de eventuala tendință a aleșilor de a se comporta arbitrar, planificarea apare ca un corolar al falimentului gândirii funcționaliste în urbanism. Această
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tendință generală de "deplanificare"3". Să precizăm că acest fenomen este mai pregnant în comunele mici, unde alesul este mai expus presiunii proprietarilor-alegători, în marile orașe el temându-se de delict în cazul încălcării planificării urbane. Dincolo de eventuala tendință a aleșilor de a se comporta arbitrar, planificarea apare ca un corolar al falimentului gândirii funcționaliste în urbanism. Această flexibilitate a regulilor de urbanism putea fi oare evitată, de vreme ce documentele de planificare se bazau pe o filosofie a zonării perimată? Descentralizarea competențelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]