7,971 matches
-
Brusc, îmi veni o idee. - În ce semn zodiacal ești născută ? - Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi printre mișcări spasmodice. * * * Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. O cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli majore
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
de vizită din carton argintiu. Jenat de atingerea mâinii sale înmănușate, nici nu putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit în acea amiază fierbinte, când orașul părea că plutea ridicat pe aburii degajați de asfaltul trotuarului. Cum eram în preajma fântânii arteziene de la Universitate, mă așezasem pe o bancă, să derulez
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în coapsele lui. Spălându-i șamponul de pe păr și ștergându-i ochii
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PATIMA Autor: Marius Nanu Publicat în: Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se sparge unda lacului albastră Alunecă o lebădă plângând, O ciută urmărește vânătorul când obsedant mi-apare chipul tău în gând... Și stânca brută se transformă-n Sfinx sub dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
întrecere Mesteacănul duios... În țara-n care se aud Sunete pe văi din clinchet de ape Cântec revărsat din ramurile moi Când păsări cu ciocul de aur Ne sunt oaspeți și adierea aproape... Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare mii În preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
recunoscu. Da, era aceeași corabie cu care plecaseră Hans și ai lui spre Lumea Nouă. Ce bucurie în sufletul ei! Alergă într-o suflare spre cheiurile portului unde ajunse încă înaintea corabiei. Iat-o, semeață, cu velele cele mari strânse, aluneca ușor spre țărm. La un moment dat, vâslașii struniră corabia, care se opri doar la câțiva pași de chei, iar mateloții aruncară ancora fixând-o lângă țărm, apoi punți mari se întinseră înspre mal, și lumea începu să coboare. Iar
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
sale care părea să știe unde trebuie să ajungă și intră prin valul de oameni care așteptau sfârșitul slujbei și împărțirea pomenilor. Îngheță în prag. Abia reuși să-l recunoască pe Uncheșu în trupul întins în sicriul deschis. Privirea îi alunecă de pe gura deschisă, de-a lungul sacoului ponosit și îi ajunse la picioarele încălțate în niște sandale scâlciate prin care se vedeau ciorapii negrii, departe de a fi noi. Un val nebun de lacrimi îi năvăli în ochi, arzându-l
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cântau colindătoriisă aibă mult succesîn toatecă și el s-a dusi'm sorrya plecat din lumea asta... XXXII. ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN, de George Safir , publicat în Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014. am pironit timpul să nu alunece pe autostrada soarelui dar el nebunul a țâșnit ca o rachetă lepădând una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânz abia fătat pe-un braț de paie amirosind a pelincuțe cu julfă și a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
au amendat putea să dea foc la lume la lumea asta nenorocită?! au venit preoții și l-au binecuvântat cel ce crede în noi va birui moartea au venit politicienii și marii dregători ... Citește mai mult am pironit timpulsă nu alunece pe autostrada soareluidar el nebunul a țâșnit ca o rachetălepădând una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânzabia fătat pe-un braț de paieamirosind a pelincuțe cu julfăși a balegă călduță căruțașul înjura de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Refac din amintiri Drumul către inima ta, Visele de iubire Ce s-au risipit că fumul în vânt Sau poate că rătăcesc departe de mine, Și nu pot nicicând să le-ajung. E noapte... și-atâta tăcere! Un sentiment nostalgic Alunecă-n timp, Răsare atât de sfios, Și-apoi năvălește că un talaz, Care m-acoperă cu dorul de tine. Citește mai mult Noaptea, cănd liniștea crește,Gândul hoinarCe n-are astâmpărîmi mângâie tâmplele; Apoi mă îndeamnă să străbatCărări doar de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
un moment dat, o fetiță, care părea copilul cel mai mare, strigă la el, făcând semn cu mâna: - Vino la vale, la noi ! De ce stai acolo singur ? Fără să-și dea seama, cumva foarte firesc, pașii lui Ionuț începură să alunece la vale, încetul cu încetul, tot mai aproape de casa celor trei copii. Se opri la câțiva pași de gardul de deasupra casei vecinilor. Tocmai atunci se porni să latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
de zile-muncă! În timpul ăsta tu te ocupi doar de casă, de orătăniile din curte și de copii. Vezi, ai grijă să nu se lase pe tânjală ăl mare! Să pună burta pe carte... În schimb, viața lui Gabriel parcă a alunecat pe alt făgaș. Nu mai era el persoana cea mai importantă din casă. Nu se mai jucau părinții cu el decât foarte rar, ca din întâmplare, iar bunicii nu mai aveau timp să-i spună basme și tot felul de
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
întâmplare, nu și speriat! Să nu fi priceput primejdia ori să fi fost de-atunci bărbătos cum își dorea bună-ta? Zău așa, nu râde, copile! Te-ndemnam cu glasul să le slobozești la adăpost, când galenții mă-nșelară de alunecai cât de lată, ducându-mă la vale în goană, frământând geaba din mâini, amuțită în credința mea c-aveam să-mi găsesc culcuș taman în scalda Oltețului înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
mă hăituiesc.și zbor peste urâtele necunoscutului,pentru tine mă vând,la târgul cuvintelor ce zboară.la fiecare pas cadențat,eu sunt interjecția adâncului,ce iți seamănă!suficient să te pot prinde,într-o lume ce plânge!... XVII. UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens, voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens, turna-vom
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
și plin, cifrează spaime, ascunde minciună multă, te voi iubi în continuare cu fracul închiriat din basme, ce poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme, e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă- alunecând în timp, un domn ce rătăcește ... Citește mai mult Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens,voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens,turna-vom lacrimi în pahare, și vom
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
clipă și, fără să-i încuie de tot, îi trage de limbă, îi incită să-și pună capul la contribuție, să analizeze, să afirme, să concluzioneze... Nu e ușor lucru! Nu lasă pe nimeni în pace să inventeze piste, să alunece până la capăt și ireversibil în ipoteze, îi prinde pe toți la timp și-l trage pe fiecare de mână să spună adevărul, cel puțin acel adevăr din discernământul său. În această plăsmuire de reflecții se însuflețesc polemici extrem de antrenante, cele mai multe
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
zise indicându-i locul prin așternerea păturii. Iar tu, copile, fă-ți de lucru nițeluș până aranjez cortul... Dar n-apucă să-și termine îndemnul, că cel mic se și îndepărtase destul, chemat de răcoarea umbroasă. În vremea asta mama alunecă în smoala gândurilor. Cu chiu, cu vai, mai putea să-și ascundă suferința în fața bărbatului... Mulțumea Cerului că arheologul ei pleca pe șantier și-n vremea verii! Cel mic o surprinsese de câteva ori gemând ori încruntându-se... Cu el
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
Articolele Autorului Noaptea, ca un șarpe negru cu limbi de foc, vine și mi se așează pe glezne. Apoi urcă-ncet spre tâmplă, singurul loc unde mai sălășluiești în mine. Cu răbdarea șarpelui înfometat mă înghite, iar trupul meu nemișcat alunecă în tunelul de smoală. Am obosit să visez într-un cub de gheață. Mâine, îmbrăcată cu pielea șarpelui mohorât, voi ieși la drumul mare în asfințit să-mi culc pe pământ visul orb. (Pictură: Vincent Van Gogh -Starry Night) Referință
NOAPTEA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381971_a_383300]
-
fii trezire. Să mă răsfeți în versuri cântând acorduri line Poftă să-i dai naturii de-o nouă înflorire Iar palma ta măiastră fiori să nască-n mine Pe trupul de vioară vibrând a nemurire. Să simt că universul mi-alunecă prin vine Iar visele mi-s note în sfânta lui rostire Căci tu trezești dorințe doar când privești spre mine Iar versul tău picteaz-o poveste de iubire. Aș vrea să uit de toate s-adorm în gând cu tine... de
AȘ VREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382036_a_383365]
-
pur, Încât Văd Cerul Cum Ne respiră”. (Tandrețe) Sau: „Din ziarele Duse de vânt, Ne ajung Cimitire Fără de cruci. Și chipuri Ale nimănui, Încercănate De panică”. (Pan) Și încă: „Soarele Își strecoară Prin mine Culoarea. Înveșmntată În frunze, Presimt Pământul. Alunec”. (Pastel) (Din păcate, nu am putut reproduce tectonica specială a textelor, așezarea în trepte a stihurilor acestora, atât de fin caligrafiate). Doamna Doina Bogdan-Dascălu scrie o poezie de factură existențială, de aparență minimalistă, generată de ceea ce am numit cândva șocul
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
se depărtau de Dariana când ultimul colț de stâncă îi limita drumul spre glorie. Atunci ea se lipea de fața netedă a muntelui și își înălța mâinile spre hotarul lui, dar acestea nu găseau nicio mângâiere. Picioarele păreau să-i alunece de pe rocile a căror misiune s-a finalizat și care i-au fost cu o clipă în urmă reazem. Abisul o striga vesel. Cu ultima fărâmă de energie încerca să pătrundă fața pietrificată a veșniciei, dar de această dată, nu
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
infinitul, ci pentru a scăpa de moartea ce o pândea din adâncul prăpastiei. Stânca visurilor ce se oglindea în noapte părea să n-o mai înțeleagă, să n-o mai ajute atunci când încerca să-i cunoască nectarul. O lăsa să alunece. Golul adânc îi aștepta căderea cu brațele deschise. Nu mai avea putere. Pietrele de care-și ancorase picioarele deveneau din ce în ce mai alunecoase. Mâinile ei nu mai găseau susținere. Simțea că se prăbușește. Deasupra muntelui stâncos albastrul norilor scălda firicele de iarbă
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
sine însăși printre miile de fețe ce au zburat pe lângă ea ca niște păsări gonite de toamnă. Și era multă umezeală în acea dimineață de aprilie. Ploaia bătea în geamul de la camera Darianei cu niște mâini reci a căror degete alunecau pe oglinda transparentă încercând să-și contureze o formă de-o clipă. Umezeala naturii se reflecta în ființa Darianei prin izvorul ochilor ce au început să picure. Amintiri vechi se încolăceau prin prezentul ce frământa viitorul. Stânca vieții Darianei a
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
desprinde pentru a înflori din nou. Cu cât era mai ascuțită roca de care-mi agățam sinele, cu atât mai mult mă adânceam în neputință. Cărarea din înălțimi era netedă și eu doream să presar peste ea poveri. Hârtiile acestea alunecă pe luciul mesei ca mine pe culme. Ar fi trebuit să transform stânca în apă vie și să înot spre piscul înverzit, să plutesc pe unde ocolind obstacolele ce se iveau în cale-mi asemenea rechinilor ce se pregăteu să
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de lumină și culoare, un tunel al iubirii, o sală de dans pentru vrăbiuțele gonite de amurg să se adăpostească. - Dansezi? - Da. Cei doi tineri au început să danseze acompaniați de cântecul vrăbiuțelor minute bune. Se priveau în ochi și alunecau pe sub podul fantastic al arborilor. - Ești fermecătoare! - Probabil frumusețea naturii a contribuit la farmecul ce mi-l găsești acum. - Fără tine întreaga natură era posomorâtă. Era asemeni unui om singuratic căruia nu-i trece nimeni pragul. - Eu sunt o singuratică
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]