6,661 matches
-
luat parte activă ca toată generația mea, adevărată generație de sacrificiu. Plecat după interese curente, pe zebra din centrul orașului mă întâlnesc cu doamnele Novac și Arsene, cu o mare bucurie a revederii și un schimb amical de impresii. După amiază, recitesc versuri și proză de Dimitrie Anghel, din care apare pregnant nostalgia realității de atunci. Unele observații se potrivesc celor de astăzi, cu toate că a trecut o sută de ani de la apariția celor scrise. La televizor s-au făcut transmisiuni privind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în care am citit cu spor. Când și ultima rază de soare s-a ascuns dincolo de creasta dealului, am pornit spre chilie, cu răcoarea serii pe umeri... Lumina slobozită printre frunzele liliacului de sub fereastra chiliei mele îmi dovedea că sunt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe care le afli unde și când nu gândești. Mereu mă întâlnesc cu lucruri neînțelese... Unele la vedere, altele între nălucire și realitate. Numai astăzi. Coșul plin cu tot ce le trebuie unor oameni care au sfârșit treaba!... Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele nucului din grădină răzbăteau șuvițe de lumină. “Asta înseamnă că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
neputințele lui îi dau o stare de jenă.... Când am ajuns la chilie, s-a oprit și, cu respirație grea, a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază îi face ce crezi tu de cuviință. Eu am să încerc să mă hodinesc, fiindcă îmi simt ciolanele cam ostenite... Poftă bună, dragule. Ne vom vedea mâine dimineață. Nu știu cum s-a întâmplat, dar după ce am mâncat, întinzându-mă în crivat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe dată. Asta poate la gândul că bătrânul mi-a lăsat libertatea să îmi orânduiesc singur treburile. Cât oi fi dormit nu știu dar, când am deschis ochii afară se înserase deja... “Asta înseamnă că am dormit dus o după amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că mi se vedea întrebarea pe chip, încât călugărul a remarcat: --Te văd nedumerit. Ai vreo întrebare? --Păi, drum la deal înțeleg, dar drum la vale?... --Aveam un gând, fiule. --Aștept să-l spui, sfințite. --Te-aș ruga ca astăzi după amiază să mă ajuți să sap grădina din poiană, că poate la primăvară oi mai semăna ceva... --Mai încape vorbă părinte?... Am pornit spre chilii. De această dată, mi s-a părut că pașii bătrânului sunt făcuți cu mai mulă nevoință
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui, m-am întors împrospătat la chilie... Din nou - pentru a câta oară - micul dejun mă aștepta pe masă. Cine și când l-a adus, bănuiam doar... Am mâncat cu mare poftă. Asta ca urmare a muncii de ieri după amiază la săpatul grădinii. Privirea mi-o vânturam în toate părțile, doar-doar oi vedea-o... Nici un semn însă. După scurtă vreme, l-am auzit pe bătrân venind. Am ieșit în prag, să-l întâmpin. Pășea moale și anevoie, cu răsuflare grea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele a toate răbdător își varsă lumina amiezii cu o față liniștită și zâmbitoare. Încet-încet, ne apropiem de mănăstirea Barnovschi, așezată - nu se putea altfel - în Târgul lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe neașteptate, se întoarce către mine și mă întreabă: Știi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
domnească, iar pe lângă noi trece un rădvan în trapul cailor, urmat de doi călăreți. Oare ce se ascunde în spatele perdelelor rădvanului, părinte? Trebuie să fie vreo boieroaică din suita doamnei lui vodă, pentru că altcineva nu se plimbă pe aici în amiaza mare... Nu ne depărtăm de mănăstirea Barnovschi. Bătrânul îmi arată niște dughene prizărâte. Cele două dughene pitite sub nucul acela de colo au fost ale mănăstirii Dragomirna. Cum au ajuns în stăpânirea mănăstirii nu se prea știe, dar că egumenul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care povestea, nu era un pârlit oarecare, ci un profesor de chimie cu facultate, care a fost obligat în prizonierat, să lucreze ca salahor la construirea unei fabrici de avioane, pe undeva, prin Armenia. Povestea el, că la patru după amiază, suna clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români, se uitau cu jind peste gardul despărțitor, la prizonierii nemți, care aveau barăci cu apă caldă și cu tot dichisul, pe când
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire se oglindesc în mine, în liniștea amiezii. Sunt pe ulița satului și-mi îndrept pașii spre școală. Am câștigat statutul de înțelept al acestor ținuturi alături de preotul satului (un călugăr de aceeași vârstă cu mine și asistenta medicală, o fată mignonă, adeptă a sectei Martorii Lui Iehova
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să mișune prin curtea noastră. În amiezile fierbinți își aduceau rogojinile la umbră și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit pe canapeaua noastră din sufragerie. Îmi zâmbi. ― Evident. Sunt de-al casei! N-am răspuns. Mi-am abandonat geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
eu nu m-oi pune de-a curmezișul și de la început aș spune că biserica din piatră, așa cum o vedem astăzi, este ctitoria voievodului Gheorghe Duca. Apoi faptul este adeverit și de cele ce se pot citi pe zidul dinspre amiază: „Această sfântă mănăstire s-au făcut de Io Duca Voievod cu Doamna sa Anastasia, cu fiul seu iubit Io Constantin Voievod, cu Maria; care este hramul Sfântul Ioan Zlataust. Vlet 1683. Și s-au zidit în 30 zile”. Strașnic de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dizolvă în ploi... Odrasla alintata a zeiței Pămînt și-a zeului Apă, De Cer, cari mi-e doica, la piept alăptat; Mă strecor prin porii țărmului și-ai mării; Mă transform, dar nu mor niciodat'. Cînd ploaia-ncetează, tîrziu la amiază, Si cerul înalt se limpezește, Iar vîntul din soare ia raze convexe strălucitoare Și domul albastru de aer îl făurește, Eu rîd iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fiindcă se grăbea să fugă, a căzut și a rămas olog; numele lui era Mefiboșet. 5. Și fiii lui Rimon din Beerot, Recab și Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iș-Boșet, care își făcea somnul de amiază. 6. Au pătruns pînă în mijlocul casei, dîndu-se drept negustori de grîu, și l-au lovit în pîntece; apoi Recab și Baana, fratele său, au scăpat. 7. Au intrat în casă, pe cînd el era culcat pe pat în odaia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
În anul următor, pe vremea cînd porneau împărații la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și pe cînd se plimba pe acoperișul casei împărățești, a zărit de acolo o femeie care se scaldă și care era foarte frumoasă la chip. 3. David a întrebat cine este femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ceea ce vreau eu să vă spun este că bărbatul acesta, Wilt, a fost aici duminica trecută și... — Cum a intrat în fabrică? — A folosit o scară pe care a rezemat-o de peretele din spate, în parcarea fabricii. — Ziua în amiaza mare? Ar fi fost văzut de cineva! — La ora două noaptea, domnule Riniky! — Rinky, domnule inspector. Rinky! — Uitați ce e, domnule Rinky! Dacă aveți un asemenea nume și lucrați într-un loc ca ăsta, v-o căutați cu lumânarea! Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă știe mai multe decât spune. De fiecare dată, fecioara Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează ca un excitant, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întrebând, somnambulul Tolea. — Carol, bineînțeles. Din cauza lui am întrerupt portretul Papei, ți-am spus. Carol Quintul m-a chemat la Roma. L-am lăsat baltă pe Papa, mă chemase Carol. Carol, Împăratul, Quintul. Voiau toți portrete, să fie nemuritori. Soarele amiezii îl toropise cu totul. Își adunasemâinile osoase și roșii pe piept, în dreptul colanului. Dar pacientul Tolea insista și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți. O variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în dormitor, în fața oglinzii de la șifonier, făcându-mi nodul la cravată; Edith era jos, în bucătărie, pregătind curcanul pentru cuptor și ocupându-se de ultimele detalii; iar Rachel, în vârstă de șaisprezece sau șaptesprezece ani, care își petrecuse dimineața și amiaza scriind un raport despre lucrările de laborator la fizică, era în baie, pregătindu-se în grabă pentru sosirea musafirilor. Tocmai terminase de făcut duș în cabina cea nouă și acum stătea în fața vasului nou de toaletă, cu o talpă proptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
siluete greu de distins, bărbați sau femei, cu pași rari de oameni fără țintă, urmăriți sau urmărite de frunze. Când mai sună telefonul, se aude ca printr-o pernă groasă, din somnul intermitent în care Tudor cade și ziua-n amiaza mare - dar dacă sună aici, în casă, de ce Dumnezeu nu răspunde?... bombăne nervos. Până să se prindă că terminase cu Antonia, de asta se apucase să bea, de asta se îmbolnăvise, de-și simte acum capul cât o butie, dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
coborât la micul dejun, ea și tata se uitau pe un anunț din Sunday Times cu proprietăți de vânzare în Florida, lucru la care ambii au susținut că se gândeau de multă vreme. Când am plecat de la ei în după‑amiaza acea, se certau vehement dacă DisneyWorld din Florida e mai frumos decât cel din California, deși știu din întâmplare că nici unul din ei n‑a pus în viața lui piciorul în nici într‑o parte, nici într‑alta. — Becky, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]