5,855 matches
-
să mă implic degeaba. Nu-s prieteni ăia care te îndeamnă la rele. Prieteni, adică cineva cu care te poți înțelege, te poți ajuta. Deci să fie un respect, să fie înțelegere. Dacă are nevoie de mine, indiferent de orice... Amicii mei poate să fie cei din cameră, poate să fie și alții - și dacă consider că sunt prieteni și sunt prieteni adevărați. Eu am cunoscut oameni în toate colțurile lumii. Pentru că, până să primesc această pedeapsă, eram repartizat în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
știu că părerile de rău sunt tardive. alte lucruri despre prietenie Ca să cunoști pe cineva îți trebuie mult timp. Ca să îți faci un prieten îți trebuie și mult timp. Nu am avut noroc de prea mulți prieteni adevărați. Tovarăși sau amici îți poți găsi, cu ei poți avea o conversație banală sau poți să-ți petreci o vreme în compania lor. Însă ca să poți spune despre cineva că-ți este prieten adevărat îți trebuie ori curaj ori să-l cunoști. Întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tzara, considerat de mulți dintre cei care l-au cunoscut drept un aventurier ambițios și dornic de publicitate... Dorință de compensare a unui „complex periferic”? Foarte probabil. Ambiția „inaugurală” pare să-l fi stăpînit și pe el, ca și pe amicul său Vinea: s-a spus că, după aproape cinci decenii, Tzara s-a opus editării la Gallimard a lui Urmuz de către Eugéne Ionesco. Motivul prezumat - teama de a nu îi fi contestată prioritatea în materie... De fapt, adevăratul inițiator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de conflictele cu poliția generate de Tzara, „idealistul”, „metafizicul” Ball se va retrage din mișcare și, urmare a unei crize spirituale, devine călugăr catolic în cantonul Tessin (mai tîrziu va publica și un tratat de teologie, foarte apreciat de amicul său Hermann Hesse). Amănunt revelator - în seara de pomină de la Zünfthaus zür Waag, mentorul Hugo era îmbrăcat într-un costum de episcop, special creat pentru el de către Marcel Iancu... Un amănunt mult discutat de către actorii și exegeții mișcării în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Iancu și Tristan Tzara datînd, probabil, din iulie 1916 (cf. comunicării oferite de Henri Béhar, în Manuscriptum 2/1981, p. 160), la puțină vreme după explozia mișcării. Vinea primise, deja, numărul unic al revistei-almanah Cabaret Voltaire și le împărtășea „amicilor” de departe opiniile sale. Scrisoarea începe teribilist, cu o încercare de a concura spiritul „fumisteriilor”: „Amici, de azi-dimineață mă doare burta. Probabil și geniul meu suferă. Ca să mă vindec, a trebuit să beau două pahare de apă rece, ceea ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Manuscriptum 2/1981, p. 160), la puțină vreme după explozia mișcării. Vinea primise, deja, numărul unic al revistei-almanah Cabaret Voltaire și le împărtășea „amicilor” de departe opiniile sale. Scrisoarea începe teribilist, cu o încercare de a concura spiritul „fumisteriilor”: „Amici, de azi-dimineață mă doare burta. Probabil și geniul meu suferă. Ca să mă vindec, a trebuit să beau două pahare de apă rece, ceea ce m-a plictisit pentru că am lăsat o vreme apa să curgă. Pînă s-a răcit am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucidității și talentul sînt — așadar — condițiile de valabilitate pe care Vinea le pune, discret, „fumisteriilor” Dada. Aflat la distanță față de centrul insurgenței - în „provincia” românească părăsită de Tzara -, structural incapabil de sfidări dadaiste, însă dornic de solidarizare, el le cere „amicilor” să-i întindă o mînă: „...Am un avînt furios să scriu, să colaborăm, chiar peste kilometri, la poeme nec plus ultra. Dați-mi o themă, dați-mi o temă...” În aceeași perioadă, Vinea scrie un poem („Subiect“, devenit, peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui maestru din umbră. De sus și de la... distanță. În continuare, aflăm că numărul unic din Cabaret Voltaire — cu o copertă-afiș realizată de M. Iancu — îi fusese arătat și lui Arghezi, iar acesta evitase — prudent — să se pronunțe despre elevul amicului său Iser: „Arghezi mi-a spus, critical, că nu se poate constata după un singur desen dacă ai talent”. Ceva mai jos, amicii din Zürich sînt ținuți la curent cu „ultimele știri” din țară: „Rahat. Iser pregătește o nouă expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
M. Iancu — îi fusese arătat și lui Arghezi, iar acesta evitase — prudent — să se pronunțe despre elevul amicului său Iser: „Arghezi mi-a spus, critical, că nu se poate constata după un singur desen dacă ai talent”. Ceva mai jos, amicii din Zürich sînt ținuți la curent cu „ultimele știri” din țară: „Rahat. Iser pregătește o nouă expoziție. Eu public un volum/ 12,250 p. Papagalul sfînt (nuvele). Trimiteți-mi încă două plachete și Dada. Fac reclamă inutilă. Vă sărut”. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dada, Henri Béhar) vor rămîne zadarnice. Iancu și Tzara se vor ignora (sau ironiza) reciproc toată viața: ultimul va elimina toate dedicațiile către cel dintîi în poemele sale și, în vizitele întreprinse la București, va face abstracție de existența fostului amic. Nici Iancu nu se va lăsa mai prejos, atît în România, cît și după emigrarea definitivă în Israel. Un bun „dosar” documentar al acestui contencios oferă studiul lui Geo Șerban Vasses communicantes într-un număr al revistei Euresis... dedicat avangardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mistică”, făcînd „jocurile burgheziei decadente și profasciste”. Același tip de argumente la adresa suprarealismului vor fi vehiculate, de altfel, și în perioada dictaturii preletariatului... În numărul 47 (septembrie 1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi amici, așteptînd marea plăcere de a vă vedea la București, lansăm o mie de urări fervente, oțel, vitessă, originalitate, lumină întinsă, eleganță spirituală, splendoare plastică muzicală și verslibristă. Vouă, Nouă, marea victorie decisivă împotriva tuturor passeismelor. F.T. MARINETTI, E. PRAMPOLINI”. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar dovedi un talent demn de o soartă mai bună, adică indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ”. Cu gîndul la Orașul Lumină, Costin se agață de vechiul amic din adolescența antebelică precum o rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul, m-ai putea construi în limba franceză din nou (...) numele tău m-ar recomanda (...). Depinde totul (...) de timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contimporane din Occident asupra Bucureștiului. Corespondența asiduă, schimbul de ziare, de idei, de informații, relațiile și autoritatea pe cari unii dintre noi le au în centrele unde arta modernă e în plină ascensiune au determinat într-o mare măsură curiozitatea amicilor noștri din străinătate. Mulți dintre ei sînt chiar convinși - ne scriu - că în scurt timp elita intelectuală a metropolei noastre nu numai se va pune la curent cu caracterul secolului în care trăim, mișcare-viteză-forță, ci va intra în rîndurile creatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuvînt. Am luat cu mine diverse filme și fracții de filme, pe care le-am proiectat după conferințe: Entr’acte de R. Clair, Un chien andalou de Buñuel, La coquille et le Clergyman de Germaine Dulac, Le cabaret épyleptique de amicul meu, compatriotul nostru Henri Gad. Pentru întîia oară, în Buenos Aires, cineva aducea cu el ceva din spiritul revoluționar european în cinema, în artă, în filozofie. Praf de dinamită și tot e ceva”. În afară de film, Fondane a mai conferențiat studenților despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abia atunci cînd editorii bucureșteni îi vor tipări volumele neapărute: Imagini și scriitori români, Caietele unui inactual, Probleme vesele, Ferestre spre Europa, Dialoguri, un studiu despre esteticianul Walter Pater (cel care i-a inspirat lui Fondane ideea „artei religioase” a amicului Brâncuși...) și volumul de poeme Priveliști. Doar ultimul va vedea lumina tiparului în România interbelică... Tot în 1930, după întoarcerea din Argentina, îi va scrie lui Liviu Rebreanu - pe atunci, președinte al Societății Scriitorilor Români - spre a i se plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de un procedeu „urmuzian” — plasarea unor texte „bizare”, bulversante, în interiorul unei gazete politice „onorabile”, serioase și grave — un „virus” anarhic infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din „Algazy & Grümmer”, „Pîlnia și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tzara și acoliții săi pentru ca traducerea să nu apară. Motivul ar fi fost... prefața lui Ionesco însuși, care atrăgea atenția că „urmuzianismul exista înainte de dadaism” și că „la Cabaret Voltaire din Zürich, Tzara și Iancu au pus în practică ceea ce amicul Mitică inventase”. Urmarea? În ciuda avizului entuziast al lui Raymond Queneau și Jean Paulhan, care recomandaseră publicarea textelor în colecția „Metamorphoses”, manuscrisul lui Ionesco a fost respins ca „insuficient de comercial”. Obsesia precursoratului absolut apare astfel — deconcertant, să recunoaștem — și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se îndrăgostească și cu atât mai puțin credea că se va căsători vreodată cu un om ca Ōkuma. Se pare că el o plăcea, dar ea nu avea de gând să-i permită vreo intimitate. Voia să fie doar buni amici. Dacă el avea chef s-o ducă la un film sau la un concert, ar fi fost proastă să refuze, gândi ea, atâta vreme cât tot n-avea altceva mai bun de făcut în seara respectivă. — Ai mai auzit ceva de francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Trish mîine, zic eu, Încruntîndu-mă dintr-odată. Dar Lisa și Andy? Nu-i putem invita pe Trish și Gregory fără să-i poftim și pe ei. Dan dă din umeri. — Tu ai o problemă cu Andy. Nu mi-e amic, dar nu mă deranjează cu nimic, așa că, dacă vrei să vină și ei, eu n-am nimic Împotrivă. — Și maică-ta? A pomenit doar de Încă un cuplu. Crezi că o să se supere dacă mai vine unul? — Nu, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un handicapat sau un invalid. Lucru care, Într-o oarecare măsură, ar putea fi adevărat, căci nici un loc de muncă, nici măcar cel pe care l-ai visat Întreaga viață, nu se poate compara cu Kevin și Valentina. Când un vechi amic Îi propusese să plece În turneu Împreună cu o trupă destul de cunoscută, de jazz, ea renunțase, căci turneul ar fi purtat-o prea departe. Își căutase un loc de muncă pe timpul zilei și part time. Acumulase un număr mare de refuzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pădurea admiram. Când un copac înalt am zărit Pentru-o clipă am poposit Și lângă el am stat cuminți Așteptându-i pe părinți. Când seara s-a lăsat Am privit uimiți Cum soarele s-a lăsat După dealurile fierbinți. Doi amici Doi amici, Așa, mai mici, Stăteau la soare, La taclale: Iepurilă, ce mai faci? Bine, uite, culeg maci. Dar tu, cu ce vânt pe-aici, Bătrâne și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Când un copac înalt am zărit Pentru-o clipă am poposit Și lângă el am stat cuminți Așteptându-i pe părinți. Când seara s-a lăsat Am privit uimiți Cum soarele s-a lăsat După dealurile fierbinți. Doi amici Doi amici, Așa, mai mici, Stăteau la soare, La taclale: Iepurilă, ce mai faci? Bine, uite, culeg maci. Dar tu, cu ce vânt pe-aici, Bătrâne și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
arcan. Era frumos și cald era, Dar nouă nici că ne păsa, Căci jocul ce ne însoțea, Mereu prieteni ne-aducea! Acum aș vrea să fiu iar mic, Și să nu-mi pese de nimic! Să am doar jocul bun amic, Și să mă bucur din nimic! Copilăria Copilărie, n-ai să treci, Așa cum vrei, în grabă mare! Mă joc când vreau cu tine, dară, Dar numai doar până spre seară! Un joc de-a viața să jucăm! Să văd, mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrei ceva ușor Poți să fii un dansator Și dacă ești îndrăzneț Te poți face cântăreț. Copii, sunteți talentați ! Și de ce să n-arătați Că puteți face orice C-un pic de pricepere?! Copilăria-i ca o stea Cu toți amicii m-adunam Și table, rummy, cărți jucam Doar împreună ne distram, Ca amintire o s-o am. Copilăria-i ca o stea Și ne va fi mult dor de ea. Cu toții știm că va pleca Și ne va părăsi cândva. Însă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului, Se adună animale, La izvorul cristalin, Care curge foarte lin! Satul meu În acest sat m-am născut, Tot aici am și crescut, Aici îmi stau bunicii, Și părinții și amicii! Aici nu bat vânturi grele, Dar n-auzi nici de durere, Doar de dorul de copii, Pe care îl duc părinții! Sunt culturi pline cu plante, Toate-s verzi, nu sunt uscate, Nu știm cât vor mai trăi, Să cultive
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]