5,016 matches
-
vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngînă Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
la fântână Te îngînă Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
gălbui, foarte palidetalând undeva, în adâncimi de suflet, câteva reflexe terne și false... și ce comoară vede el acolo, dincolo de foietajul incolor, inodor și insipid al aparențelor... dar frumosul nu ține loc de foame și soarele se retrage repede-n amurg să-și ia cina... cerșetoarea nu și-a luat încă micul dejun... poate că mâine... ... voi înțelege care este totuși nuanța care desparte ridurile înțelepte ale bunicii lor fără nepoți de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
tăcere. Ea i-o strânse violent. Era pentru amândoi o declarație ireversibilă, ieșind într-un final la iveală dintr-o eternitate de tăinuiri. — N-aș putea suporta să te pierd, spuse ea. Vultur-în-Zbor ridică privirea înspre muntele Calf, luminat în amurg. Se înălța abrupt prin păduri pierdute, amenințătoare, verzi, care se opreau undeva sus, pentru a face loc orașului K. Muntele Calf: tot atât de străin pentru el ca și pentru lumea pe care o cunoscuse. Și totuși exista o asemănare: o asemănare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
O cerere ridicol de inutilă în condițiile date. Vocea subțirică, dar pătrunzătoare, a domnului Moonshy se făcu auzită la ușă. — Libertate! țipa el. Libertatea însăși este în lanțuri! — Bună seara, rosti vocea lui Aleksandr Cerkasov. — Este ajunul eliberării, spuse Moonshy. Amurgul celor puternici. Chiar și numai pentru asta și tot e o seară bună. Doriți un pahar cu vin? întrebă contele. — Mulțumesc, spuse Moonshy pe un ton normal și apoi izbucni: Prea mulți martiri au vărsat sânge, prea mult sânge! Cotropitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
modest ca toți ceilalți. Dar dacă m-au forțat să mă retrag, mi-am făcut de cap fără rușine. Isteț din partea ta să-ți amintești de frasinul Yggdrasil, spuse Grimus la cafea. Hai să-ți povestesc ceva legat de asta. Amurgul Zeilor, așa cum e el cunoscut. Să știi că termenul este complet eronat. Cuvântul ragnarok, amurg, apare doar o singură dată în întreaga Edda Poetică și este cu siguranță o greșeală de tipar a cuvântului ragnarak, cel folosit peste tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de cap fără rușine. Isteț din partea ta să-ți amintești de frasinul Yggdrasil, spuse Grimus la cafea. Hai să-ți povestesc ceva legat de asta. Amurgul Zeilor, așa cum e el cunoscut. Să știi că termenul este complet eronat. Cuvântul ragnarok, amurg, apare doar o singură dată în întreaga Edda Poetică și este cu siguranță o greșeală de tipar a cuvântului ragnarak, cel folosit peste tot în cântece. Diferența este crucială. Vezi tu, Ragnarak, înseamnă cădere. Distrugere totală. Un lucru mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o singură dată în întreaga Edda Poetică și este cu siguranță o greșeală de tipar a cuvântului ragnarak, cel folosit peste tot în cântece. Diferența este crucială. Vezi tu, Ragnarak, înseamnă cădere. Distrugere totală. Un lucru mult mai teribil decât amurgul. Vezi cum o singură literă poate denatura o mitologie? — Cum faceți rost de cafea aici? întrebă Media. Grimus se încruntă la auzul întrebării fără rost. — Gândesc, deci există, rosti el. Lui Vultur-în-Zbor i se păru că Grimus era încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Fusesem la Bibliotecă mai toată după-amiaza cu Lia. Era în primele zile de după începerea anului universitar. Cred că pe la sfârșitul lui octombrie. Am ieșit să fumez o țigară și să mă las toropit de mierea înserării bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl desfată, să-i schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi s-a părut că o zăresc. Un voal negru îi acoperea fața. Am simțit însă că era ea. Așa cum, câteodată, prin suflet îți trec umbre fără chip, fără trup. Doar le simți cum trec cu mers știut, cunoscut, de amurg pogorându-se nepăsător. 9tc "9" M-au atras (și încă mă mai atrag!) ferestrele. Chenarul lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să o lași În plata Domnului. L-am privit fără să pricep. Pe cine să las În plata Domnului? — Pe o anumită Penélope. Mi-am Închipuit că trebuie să fie iubita ta. Palacios Își coborî privirea și se topi În amurg. Am rămas deconcertat, privind luminile mașinii cum se pierdeau În tenebrele albastre și stacojii. În scurt timp, am apucat-o Înapoi spre promenada Colón, repetînd acele ultime cuvinte ale Nuriei Monfort, fără să le găsesc vreun sens. CÎnd am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-am spus lui Julián că, dacă voia să-și vadă tatăl În viață, ar fi fost mai bine să se grăbească. S-a dovedit că Julián continuase să-și viziteze și el tatăl, fără știrea mea. De departe, la amurg, din capătul opus al vreunei piețe, văzîndu-l cum Îmbătrînea. Julián a replicat că prefera ca bătrînul să rămînă cu amintirea fiului pe care și-l făurise În mintea lui În toți acei ani, și nu cu realitatea În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
este transcendent prin raportare la om și cu atât mai puțin prin referința la specia umană.” Ortega y Gasset arată că “renunțarea cinică la rațiune” este un fenomen caracteristic tuturor marilor crize din istoria culturii (de la sfârșitul lumii antice, din “amurgul” evului mediu, ca și cea actuală). În astfel de perioade critice apare un om fără convingeri ori principii, fără apartenență la o “lume”, dezorientat, și pentru care ideile tradiționale și-au pierdut consistența sau au devenit insuficiente. În aceste condiții
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
continuat prin colindul de-a lungul și de-a latul țării cu autocarele onetiste, Împănat cu date aduse de Gelu, Zare, Stamatescu și Ana, ajuns Între timp și În punctul G.-Ilfov) trebuia să aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie spre deal, dinspre gară spre sat și spre mănăstire. Ceață și frig. Case răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țigările pe ascuns să nu fie văzuți de profesorul-antrenor. Cineva spune că aici nu mai sunt necesare duble, se va face totul la montaj, s-au luat destule planuri apropiate. Aparatul se mai plimbă o vreme pe deasupra satului Înecat În amurgul de noiembrie, Întâlnește pădurea și, de parcă aceasta Îl respinge, se Întoarce În curtea pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vadă camarazii. spre seară am primit tutun de pipă, miere și țigări. Serile de iarnă Într-un sat ca acela În care mă aflu În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și un tratament al acesteia Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și un tratament al acesteia Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii din spatele casei, prin curte, pe prispă, prin tindă spre polatra cu tavanul jos, cu pereții și podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi se instalează Un strop...de dulce-amărăciune... Sunt fapte din al vieții drum În fața cărora mă-nclin, Pe toate le revăd acum, Într-un superb, amurg divin...
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]
-
de rău, Să pui lâng-al meu chip, o floare Și să mă chemi în gândul tău... De n-am să vin și-ți va fi dor, În vadul unde ape curg Acolo jos, lângă izvor, Te-aștept pe seară, în amurg... Să mai admir figura-ți blândă, Mergând agale pe cărare, Să-ți sărut mâna tremurândă Ce-mi va aprinde-o lumânare...
DE N-AM S? VIN... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83774_a_85099]
-
DECEPȚIE Mi-ai fost alături la bine și la râu, Mi-ai luminat bancă pe care așteptăm timid clipele împlinirii... M-ai ajutat sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și uneori, adormeam căutându-te, printre hoardele de nori care se năpusteau asupra ta... Luna, Cum ai acceptat să fii mângâiata de mână
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
mandoline Ce-mi umple visul de culori... Eu nu-s mai bun decât oricare Și nici mai rău nu pot să fiu, Am certitudini, ori îmi pare, Mă cheamă...cerul siniliu... Mă cheamă într-o zi cu soare Sau în amurg, sub clar de lună, Prin două rânduri pe-o scrisoare, Nu știu, ce are să îmi spună!...
IMPREVIZIBIL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83807_a_85132]
-
povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]