3,631 matches
-
le pretinde, că sunt posesoarele unei Întregi tehnici erotice, mult prea departe de ceea ce un prost de bărbat, Încă roman tic, pu tuse gândi și simți În fața lor; aplicate fiind toate a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară pe băț, dacă nu chiar ceva mai contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pasajele intime, unele de o mare valoare literară. Scrisoarea din 28 iulie 1922, redactată În tren, adresată lui C. Beldie, ca toate de altfel, Începe astfel: „Cățelușule drag, Ți-am pus acum numele «Bubico». Nu știu ce mi-l sugerează, dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
insistă să i se știe părerea despre cei murdăriți, despre românii „care și-au vândut conștiința regimului“. La petreceri, lumea zice vrute și nevrute. Contează momentul și tonul cu care rostești o nerozie. Unul care o face pe deșteptul poate să și amuze, dacă lasă loc de întors. Fostul redactor de editură - sau de televiziune, ce-o fi fost el - își continuă însă judecățile, ca un inchizitor care nu se îndoiește nici de adevărul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
m-a întrebat. „Cum faceți cu bărbații ăștia chipeși și selectați?“ Dac-aș fi fost un bărbat de 1,90 m, probabil că mi-ar fi sancționat prompt obrăznicia. La cei 1,70 m cât măsor, frustratul meu cinism o amuza. „Când o să mai crești - mi-a răspuns -, o să înțelegi.“ Ascultă aici! Logic, un infirm la colțul străzii e un cerșetor. Dacă omului îi lipsesc picioarele, te gândești că o năpastă mai mare nu există. La un colț de stradă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Rendez-vous cu Atti și cu Vally. Ne-am dus la cafeneaua de la Ambasador. Atti, al cărui frate e bolnav, a plecat la ora zece. Discuție lungă cu Vally, care, fără a fi definitivă, nu întârzie a ne împăca. Ne-am amuzat pe socoteala colierului pe care amicul meu tocmai îl cumpărase pentru logodnica lui. Afară, lapoviță și ninsoare, iar pe deasupra - un frig îngrozitor. 6 noiembrie 1949 După ce m-am trezit am avut tot timpul impresia că ar trebui să merg undeva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
liniștită. Dintr-un exces de forțe neîntrebuințate și din exces de timp, m-am hotărât să mă ocup puțin de gospodărie. Am început să lucrez la o piesă, Borgia, pastișată în întregime după Jean Richepin. Este o bagatelă, dar mă amuză și e un lucru destul de folositor din punct de vedere al exercițiului. Dintre prietenii mei nu i-am revăzut decât pe Giglio și pe Monsenior. Astă-seară am trecut pe la Maria Pavlovna, să mă înțeleg cu dânsa în privința lecțiilor. Bunul, bătrânul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe când ale lui îmi provocau doar suferință... În concluzie, nu era nici o bucurie, nici de o parte, nici de cealaltă. Pe doctorul din Ploiești îl cunoscusem pe la începutul anului 1953. Omul era plăcut și foarte politicos, iar pe mine mă amuza ideea unor escapade în provincie, menite să mai atenueze monotonia existenței. În total am fost de vreo trei-patru ori la dânsul. De obicei, trimiteam o telegramă: „Sosesc joi, așteaptă-mă. Pierre.“ și de fiecare dată lucrurile decurgeau cam așa: soseam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la care eu eram exclus). Mi-era foarte neplăcut și buna dispoziție cu care începusem seara respectivă se mistuise dintr odată. Dar ceea ce era mai rău veni după asta. Tu te-ai apucat în modul cel mai firesc să te amuzi din toată inima alături de ceilalți, mai cu seamă cu celălalt - și acest amuzament dură, fără nici o explicație, cel puțin zece minute bune. Nici o preocupare față de faptul că eram de față, față de faptul că toate acestea puteau să mă supere foarte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
flatat... și, în sfârșit, această a doua ediție manuscrisă a acelor Contes de la forêt enchantée, pe care am scris-o acum câțiva ani pentru prietenii mei de la Liceul Francez. Desenele pentru această ediție au fost singurul lucru care m-a amuzat cu adevărat în aceste zile din urmă și, de aceea, m-am supus acestei ocupații într-un mod deosebit de susținut, ceea ce a avut darul de a-l cam enerva pe Mihai... 23 iunie 1953 Ieri am fost să l văd
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ordinea impecabilă din casă, încât după patru zile am început să mă simt depășit... Prin urmare, risipirea treptată a oaspeților mei am primit-o cu o oarecare ușurare. și totuși, trebuie să mărturisesc că această stare de lucruri m-a amuzat destul de mult. Agitația odată depășită, abia am avut timpul să mă reapuc de treburile mele obișnuite, când, deodată, am fost apucat de o veritabilă criză de creativitate literară. De data aceasta însă, obosit de a fi mereu propriul meu erou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eram îmbrăcați cam fistichiu pentru acele vremuri și apoi vorbirea noastră într-o limbă străină, harta topografică a muntelui și a regiunii - totul pleda împotriva noastră, inclusiv ranchiuna tovarășului nostru de drum, care fără doar și poate simțise că ne amuzaserăm pe socoteala lui... Legătura cu secțiile de miliție din București, pentru a verifica dacă într-adevăr aveam domiciliile indicate pe buletin, a durat peste o jumătate de oră. În acest răstimp ni se mai punea din când în când câte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a trecut, din toamnă până în toamnă, a fost un an de criză și de chin. Bine că a trecut! Dragă Florino, nestăvilită e dorința noastră de a te revedea! Pierre a devenit de o majestuoasă austeritate, în timp ce noi ne mai amuzăm din când în când pe la Maxim’s, bineînțeles cu insuccesele obișnuite. Salutări frățești, Vally 1 septembrie 1954 Din nou la București, gata să încep o viață nouă. Nouă ca fond... Toamna, ca de-obicei - fermecătoare... Multe lucruri de făcut și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap că forma ei sferică va fi, desigur, în ton cu ziua. Când chelnerița sosește cu înghețata, iată că și cupa în care mi-o aduce e rotundă, la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
limbajului de cartier utilizat de elevii mei. Inscripție găsită pe un chibrit abandonat de către unul dintre ei în laboratorul de fizică. Chibritul reproduce o ilustrație cu titlul "Kremlinul Moscovei", un veritabil loc comun al imaginarului mondial despre Moscova. M-a amuzat foarte mult această descoperire. Ce înseamnă oare un "stereotip" pentru un copil de 12-13 ani? Dar un conflict de reprezentări naționale? Războiul din Kosovo (1999) a adus la Geneva un mare număr de refugiați din provincia ex-iugoslavă, dar și de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de mucava, așa cum poartă clownii. În rest, erau îmbrăcați cu haine de firmă uzate cu gust. Europa va imploda într-o bună zi, ca un ecran de televizor uitat pe un maidan, pe care un grup de mici vagabonzi se amuză să-l spargă cu pietre... 3 iunie 2005 Două imagini canadiene care se încăpățânează să rămână lipite pe retină. Un tată își duce fiul la antrenamentul de fotbal american într-o imensă mașină 4X4. Fiul, de 10-12 ani, este costumat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sau nefastă? E stupidă și comună întrebarea, dar insist cu nesăbuință: ați fi preferat să vă nașteți altcândva? Sau în altă țară? A.R. Nu cred în stele și nu cred în zodiac, deși îmi citesc zilnic horoscopul, ca să mă amuz de cât de fals e. Dar nu mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de la o etapă la alta. Mă plimbați de la prela post-. De fapt, îmi place că ați fracturat linia cronologică. Și iată din nou o întrebare care presupune trei patru răspunsuri. O să-ncep cu ul tima parte a întrebării, pentru că mă amuză. Nu am prietenii bazate pe salvări de la înec sau de la jaf. Oi fi eu o femeie eroică și clocotind de curaj, dar nici chiar așa. Nu am salvat niciodată viața nimănui - nici măcar pe a mea, dacă e vorba de mântuire
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Îl vedeam pe tata cum se pierdea și eram disperați. Și într-o dimineață vine ofițerul hitlerist, SS sau nu, îi dă mamei niște pastiluțe albe și-o învață cum trebuie luate. Mi a fost frică: dacă hitleristul arian se amuza ucigând încă un evreu? Totuși, tata a luat pastilele, foarte curând febra mare i-a scăzut și în scurt timp s-a însănătoșit. Am aflat apoi că pastilele acelea se numeau penicilină. Nimeni nu auzise până atunci de ele. Da
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective, a unei așteptări. Jumă tatea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
interpretare pe care să te poți bizui? Pe de altă parte, nu cred că „intelectualizez“ atât de mult. Mai curând stilizez experiența de viață, iar aceasta se poate confunda cu ceea ce numiți „intelectualizare“. Uneori caut pur și simplu să mă amuz. În Herzog, de pildă, s-ar putea crede că „intelectualizez“, dar nu fac decât să-i ridiculizez pe intelectuali și depozitele lor de idei inutilizabile, care, în momentele de criză, nu servesc la nimic. A.R. În romanul Darul lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
desparte de Apollo 10, în care rămâne Young. (În timpul convorbirii, modulul se va numi Snoopy). La Guayamas (Mexic), filmând pentru Catch 22, operatorul John Jordon cade de la înălțimea de 1.300 metri. Pe șantierul unui apeduct din Franța, ca să se amuze, câțiva muncitori îl umflă cu un compresor pe Jean-Louis Decret, 19 ani. Explozie a unui țesut intestinal. SNOOPY: Adios... Ne vom vedea peste 6 ore... Îți văd cilindrii scuipând foc. YOUNG: N-aveți idee ce spațiu am aici de când ați
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sub inițiativa domnului învățător organizau serbări populare, unde se manifestau grupurile de dansuri folclorice, corurile vestite ale liceenilor și studenților veniți în vacanțele de vară, ansamblurile de fluierași, recitatorii de poezii patriotice și membrii echipei de teatru de amatori care amuzau cel mai mult mulțimea nelipsită de la spectacolele lor. Era vremea în care nunțile se făceau cu călărași spre fericirea mireselor ce ieșeau cu părinții și frații mai mici în pridvar ca niște prințese, ca niște invoalte flori albe ca să fie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu mînie spre Iepoca de tristă (dar și, oarecum, sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și familiară, grație căreia rămâneau, pentru cei de jos, aproape invizibili. Din cauza aceasta, persoane de bună condițiune, doamne și domnișoare din societate, veneau în grupuri la galerie, ca la o partidă de plăcere, ca într-o escapadă, pentru a se amuza liber, pentru a râde mai bine și pentru a vedea fără a fi văzute. (Ce timpuri, doamne!). Astfel la "hulubărie" domnea o atmosferă, cum n-am cunoscut alta în nici o sală de teatru din câte am mai văzut pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mâna peste gură, ca nu cumva să spun vreo prostie. Dar Doina a râs și mi-a spus să stau liniștit, că acuma nu se înregistrează nimica. Oricum am tras o sperietură strașnică, pe seama la care Doina Berchină s-a amuzat teribil, cred c-o făcuse dinadins. Pe perioada cât am stat la București ca să-mi veghez lucrările și ca să mai prind vreun eventual client, au mai trecut prin sala de expoziție tot felul de personalități, printre care Răzvan Theodorescu, care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]