7,050 matches
-
marca “fuzzy”, destinul fiindu-i opinabilul. În actul convingerii, chiar dacă se are în vedere un rezultat, accentul cade pe legitimitatea modului în care e justificat acel rezultat. Persuadarea ca act argumentativ aruncă în lupta discursivă, mai degrabă, argumente bazate pe analogie și operații retorico-estetice sau stilistice (de ordonare, de “ornare” și altele), mecanisme ce țin, mai curând, de sensibilitatea subiectivă decât de raționalitate, vizând în special dimensiunea emoțională a interlocutorului. Argumentele și operațiile vehiculate de persuadare sunt seducătoare și sugestive nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Încearcă să descrie limba de lemn, arătând care-i sunt caracteristicile definitorii, prezintă modul în care funționează aceasta, rolul ei și “omul nou” pe care intenționează să-l creeze. În căutarea semnelor incipiente ale limbii de lemn, autoarea regăsește unele analogii cu limba de lemn în discursurile cuceritorilor din timpul războiului peloponesiac: “ei au schimbat, după bunul lor plac, și sensul obișnuit al cuvintelor”. (Thom, 1993:175). Găsește “analogii remarcabile” în discursul revoluționarilor francezi, care prezintă, însă, “o mare diferență față de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
creeze. În căutarea semnelor incipiente ale limbii de lemn, autoarea regăsește unele analogii cu limba de lemn în discursurile cuceritorilor din timpul războiului peloponesiac: “ei au schimbat, după bunul lor plac, și sensul obișnuit al cuvintelor”. (Thom, 1993:175). Găsește “analogii remarcabile” în discursul revoluționarilor francezi, care prezintă, însă, “o mare diferență față de limba de lemn”, neantrenând nici o mutație în sânul limbajului, chiar dacă l-au folosit cu un scop ipocrit și mincinos, brutalitatea revoluționară nu a fost suficientă pentru a distruge
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că autoarea nu îl face, în acest mod, responsabil de acest fenomen pe Hegel; găsim aici o analogie cu situația lui Nietzsche care nu poate fi făcut responsabil de mișcarea nazistă. Responsabili sunt cei care i-au răstălmăcit, spărgând sistemul în fragmente, care iau alte semnificații în afara întregului, astfel rezultând conținuturi, forme, metode, scopuri, disparate din care fiecare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
anionului are terminația -it sau -at, atunci se adaugă sufixul -o acesteia. Denumirile unor liganzi anionici anorganici sunt precizate în tab. 2.1. În cazul liganzilor anionici anorganici care conțin în numele lor afixe multiplicative simple (de exemplu trifosfato) sau pentru analogii tioselenoși teluroai anionilor oxigenați conținând mai mult decât un atom (de exemplu tiosulfato), pentru denumire se folosesc afixele multiplicative pentru liganzii organici; în acest caz, denumirea anionului este trecută între paranteze rotunde, ca la folosirea afixelor multiplicative pentru derivați organici
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a societăților democratice și liberale de astăzi și, sub forme diferite, a teoriilor relațiilor internaționale. Așa cum subliniază însă multe autoare feministe, este o analogie artificială, distorsionată, dintre existența și coabitarea ființelor umane, fie și într-o etapă istorică primitivă, și existența și coabitarea statelor în relațiile internaționale. În starea de natură nu există relații de afectivitate, de grijă, nu există ființe dependente unele de
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
-l include, printre alții, și pe Hans Morgenthau pentru care nașterea idealismului în perioada interbelică este marcată de [proiectulț combinării raționalismului și liberalismului din domeniul politicii interne în arena politicii externe. Suganami descria în 1989 același proces ca fiind rodul analogiei domestice prin care autorii liberali din perioada interbelică înțeleg explicarea fenomenelor politice și economice internaționale prin extrapolarea experiențelor politice și economice interne. Acestea toate confirmă faptul că fundamentele internaționalismului liberal contemporan s-au cristalizat în secolele al XVIII-lea și
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
proces de înțelegere și interpretare, ca proces de: „amplificare a unei iluminări” care ar trebui să încarce golul/the void lăsat probabil nu numai poeților. Prin referirea la acest gol, la acest „spațiu interstițial” al Imaginației Active,Bloom riscă o „analogie estetică”. El consideră că ar fi mai pragmatic: „să discernem realitatea Imaginației Active în Shakespeare decât în Ibn’Arabi sau Suhrawardi”. Fără a-l de-ezotericiza pe Corbin și fără a-l: “transforma pe Shakespeare într-un Sufi sau pe Corbin
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
prelua o idee dintr-un context și de a-l utilize în altul, a prelua o soluție de la o problemă similară, a vedea o conexiune între o situație și alta producând noi combinații, noi perspective teoretice etc.; în modelul CPS analogiile sunt utilizate în stadiul de identificare a ideilor. * gândirea regresivă / ludică constă în abilitatea de a gândi “copilărește”, adică liber, fără prejudecăți, făcând abstracție de cunoașterea de adult, care conștientizează restricții, limite și impune perspective; este abilitatea de a se
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
acumulate în prealabil.Volumul experienței are o mare influență asupra posibilităților de creație. Contează nu numai volumul de cunoștințe însușit, ci și varietatea lor. Întradevăr, se cunosc multe cazuri când soluționarea unor probleme într-un domeniu s-a realizat prin analogie cu fapte constatate în altă disciplină. Acesta este unul din argumentele pe care se sprijină pedagogia, când acordă o mare pondere culturii generale în învățământul preuniversitar. Se disting două feluri de experiențe: 1. una directă, acumulată prin observarea fenomenelor sau
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
explicație complet diferită - ceea ce percepem noi ca fiind doi fotoni este doar o iluzie - în realitate ei alcătuind o singură entitate la un anumit nivel fizic, iar Universul, așa cum îl percepem noi, este de natură holografică. David Bohm folosea următoarea analogie pentru a explica acest lucru: să presupunem că avem un acvariu cu pești și două camere video, una situată în fața acvariului, iar cealaltă în lateral. Dacă proiectăm acum imaginea unui pește luată de cele două camere video pe două ecrane
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
un timp de studiu intensiv acesta va trage concluzia logică că sunt doi pești care se mișcă sincronizat unul față de altul, de vreme ce mișcările celui de al doilea pește le reflectă pe cele ale primului pește. Astfel Bohm sugerează prin această analogie că există un nivel mai profund al realității în care cei doi fotoni nu sunt separați, propunând o ordine implicită a Universului și o unificare la un nivel profund a existenței. Alte fapte aveau să bulverseze și mai mult mințile
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
sau „cointeresare” a femeilor, dominantă inclusiv în reevaluările feministe (Brightman 1996), are ea însăși efectul nedorit de a perpetua o realitate exagerat conflictuală, deseori lipsită de substanță în contextul complementarității depline și foarte practice recunoscute de vânătorii-culegătorii înșiși. 4. Limitele analogiilor etnografice Nu ne propunem, în continuare, să contestăm importanța decisivă a contextelor ecologice pentru existența și dinamica tuturor societăților de vânători-culegători, inclusiv a celor preistorice, și cu atât mai puțin relevanța exploratorie a indiciilor etnografice, dimpotrivă: ca și virtuțile cumulative
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
anumitor circumstanțe structurale - context ecologic, nivel tehnologic, dimensiuni demografice - este direct responsabilă, în opinia noastră, de perpetuarea, reinventarea, sau abandonarea, în favoarea unor formule socio-economice mai complexe, a modului de viață prădător; tot ea impune și recrutarea, de către arheologia preistorică, a analogiilor din sânul acelor societăți în care aceste condiționări structurale se manifestă cel mai limpede, cele ale vânătorilor-culegătorilor actuali și subactuali. Însă, arheologia paleoliticului trebuie să țină seama de variabile neglijabile pentru etnografia vânătorilor și culegătorilor actuali: existența unor forme de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ciclice la economia de timp prădător (Kusimba 2005; Sassaman 2004; Stiles 1992). Nu este greu de remarcat că „modelul mediu” de societate paleolitică nu ia în calcul decât în parte eterogenitatea sugerată mai sus, și că tinde să ignore limitele analogiilor etnografice. Corupt de prezența mitică a vânătorului culegătorului „etern” și încurajat de slaba rezoluția documentară, el apare inevitabil tentat să amalgameze societățile paleolitice la umbra „modului de producție” prădător. Aceasta în ciuda faptului că societățile epocii au cunoscut o diversitate uriașă
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
imediată a unor potențiali competitori și o abilitate de transmitere a stărilor mentale și intenționalității (Burkart et al. 2009) fără echivalent în lumea altor primate. Trăsăturile antropologice și capacitatea cerebrală documentată a primelor hominide lămuresc ușor preferința majorității paleoantropologilor către analogii extrase din primatologie, pentru imaginarea primelor societăți umane (Clark 1997; Foley & Lee 1996). Semnificativ, această opțiune amenință să sustragă din raza de acțiune a modelului etnografic un uriaș interval de timp, în fapt, în cea mai conservatoare accepțiune, aproximativ de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
voința de a îndepărta adevărurile dogmatice dacă se folosește numai lumina naturală? IV.2. Tradițional și modern în principiul Cogito-ului Filiația augustiniană a gîndirii lui Descartes, a constituit o problemă importantă, viu dezbătută și apoi combătută, încă de la publicarea Meditațiilor. Analogiile de exprimare și de conținut ale gîndirii lui Augustin și Descartes au fost semnalate încă din secolul XVII și au continuat apoi trei secole, în care polemicile pro și contra originii augustiniene a Meditațiilor, au fost extrem de vii și acerbe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îngustată, denaturează tabloul real al mișcării gîndirii filosofice în spațiul european, ceea ce constituie un motiv suficient și necesar pentru refacerea drumului de la gîndirea cartesiană spre cea medievală. Punctul asupra căruia analiștii au stăruit mai mult, stabilind o suită întreagă de analogii este cogito ul, dar există similitudini și chiar identități și în ceea ce privește conceptul de “lumină naturală”, imaterialitatea gîndirii, realitatea ideilor minții independentă de valoarea lor de adevăr, exemplul peceții și al sigiliului, autoînșelarea și inclusiv rațiunile îndoielii . Toate sunt legate de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
înșelătoriei divine din Meditația I-a. S-ar putea totuși obiecta că textul lui Suarez poate foarte bine să fie plasat alături de altele ca o sugestie literară, într-un plan îndepărtat în raport cu Meditațiile, și că ar fi exagerat să considerăm analogiile dintre cele două texte ca un ghid pentru interpretarea naturii îndoielii din Meditația I-a. În cazul lui Suarez, așa cum am văzut, înșelătoria divină se exercită prin crearea în spirit a unei aparențe de evidență: “Ipsa evidentia interdum est apparens
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Sau, dacă preferăm, ea poate fi înțeleasă într-o trecere la limită și ea nu aparține propriu-zis decât lui Dumnezeu, chiar dacă autonomia implicată de noțiunea de substanță va fi într-o oarecare măsură trecută în mine: ) Descartes nu folosește cuvîntul analogie decât atunci cînd vorbește despre cauza de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la limită și ea nu aparține propriu-zis decât lui Dumnezeu, chiar dacă autonomia implicată de noțiunea de substanță va fi într-o oarecare măsură trecută în mine: ) Descartes nu folosește cuvîntul analogie decât atunci cînd vorbește despre cauza de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aparține propriu-zis decât lui Dumnezeu, chiar dacă autonomia implicată de noțiunea de substanță va fi într-o oarecare măsură trecută în mine: ) Descartes nu folosește cuvîntul analogie decât atunci cînd vorbește despre cauza de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează pe fondul ideii de infinit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
chiar dacă autonomia implicată de noțiunea de substanță va fi într-o oarecare măsură trecută în mine: ) Descartes nu folosește cuvîntul analogie decât atunci cînd vorbește despre cauza de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează pe fondul ideii de infinit, tot așa cum dovada existenței lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
într-o oarecare măsură trecută în mine: ) Descartes nu folosește cuvîntul analogie decât atunci cînd vorbește despre cauza de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează pe fondul ideii de infinit, tot așa cum dovada existenței lui Dumnezeu plecînd de la contingența eului gînditor, presupune pentru a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes nu folosește cuvîntul analogie decât atunci cînd vorbește despre cauza de sine: . ) Această analogie este mai curînd o analogie a infinitului decât o analogie a ființei și perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează pe fondul ideii de infinit, tot așa cum dovada existenței lui Dumnezeu plecînd de la contingența eului gînditor, presupune pentru a se efectua, ideea de infinit ca fiind
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]