12,966 matches
-
te/cnh) prin opoziție cu artele subalterne se pare că am ajuns la capătul drumului. Platon elimină cu ușurință din definiția omului politic pe slujitori și pe preoți (atitudinea față de preoți e în concordanță cu poziția sa față de religia Greciei antice). Rămân deci acei indivizi care dețin funcție și știință politică. Aceștia sunt împărțiți după numărul lor, numai că aici intervine un element suplimentar: referința la o constituție model și la un regim politic ideal. Clasificarea constituțiilor se face după un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
intermediar între idealismul utopic din Republica și realismul politic (atât cât e posibil la Platon) din Legile. Faptul că gândirea lui Platon urmează un drum evolutiv de la dialogurile de tinerețe până la cele de bătrânețe a fost demonstrat suficient. Dacă filosoful antic nu își critică propriile teorii concurente, trebuie, credem, să acceptăm și un paralelism între ele. Varianta propusă aici pentru coexistența celor trei teorii este deosebirea lor metodologică, iar metoda de abordare trebuie să fie una comparativă. În concluzie, pentru a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prilejul de intrare în lume a unei imagini naturale este tolerat în cetate. Arta nu vine, în acest sens decât ca formulă de potențare a frumosului din lumea naturală, menită să instituie repere civice. Principalii producători de imagine în Lumea Antică sunt poetul și artistul. Artistul și arta lui reprezintă de aceea pentru legiuitor un prilej permanent de îngrijorare. „Într-o cetate bine ordonată, arta este supravegheată și legiuitorul trebuie să aibă grijă să îndepărteze noutățile. Arta răscolește adânc pasiunile: ea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
directoare ale unei științe politice, unde geometria și politica sunt indisociabile. Această nouă perspectivă rămâne, așa cum observă și Henri Joly, o tentativă care își propune în mod expres să smulgă exercițiul puterii de sub aura suveranității regale și sacerdotale. B. Principii antice pentru noi ideologii Dominând câmpul semnificațiilor prin intermediul cultivării insistente a propriilor imagini-reper puterea își legitimează trecutul, prezentul și viitorul. „Regele e cu adevărat rege, deci monarh, în imagini. Ele sunt prezența sa reală... ș... ț Reprezentarea, al cărei efect e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atât de mult adevărul, cât persuasiunea. Există o polimorfie a falselor evidențe care „îngroapă” cu regularitate adevărul. „Așadar oratorul nu învață tribunalele și celelalte adunări despre lucrurile drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este gata oricând să împingă sclavii clipei spre acele prăpăstii de beznă care de la Platon încoace îngroapă neobosit destine. Apare acum evident faptul că unul dintre gânditorii care au înțeles corect raportul dintre ideologic și social-politic a fost, în lumea antică, Platon. El intuia faptul că doar practicarea filosofiei poate duce la înțelegerea justă a raportului dintre cetate și individ (așa cum îl concepe el însuși), a nevoilor statului și a cetățenilor. Propunând o cetate condusă de filosofi, Platon ar putea apărea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decodificărilor valorice prin promovarea unor modele compatibile cu ideologiile „oficiale” ale puterii. Arta (nonconformismul artei) este periculoasă prin potențialul ei de subminare a acestor tipare de decodificare. Configurația actului educațional (cel care preformează mentalități) rămâne, la fel precum în lumea antică, un instrument la dispoziția puterii. El este un produs și totodată o matrice ideologică. Nevoia de a evalua uniform-centralizator realul impune oricărui sistem de guvernare condiția unui pact cultural tacit cu formatorii de opinie, negustorii de imagini semnificante. În acest
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a 517b 521d Legile 684d-e 709d 713b-714b Anton ADĂMUȚ, profesor la Catedra de Istorie a Filosofiei și Hermeneutică, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Coordonator al colecției Seminar. Filosofie la Editura Polirom. Alexander BAUMGARTEN, conferențiar la Catedra de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Coordonator al colecției Biblioteca medievală la Editura Polirom. Andrei BERESCHI, lector la Departamentul de Filosofie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Facultatea de teologie greco-catolică din Oradea, doctorand al aceleiași universități cu o temă legată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Cluj, Facultatea de teologie greco-catolică din Oradea, doctorand al aceleiași universități cu o temă legată de mitologia politică a filosofiei platoniciene. Sorin Borza, lector la Catedra de Filosofie a Universității din „Oradea”. Adela CÎMPEAN, doctorandă a Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică platoniciană. Andrei CORNEA, cercetător științific principal I la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al. George” din București. Anca CRIVĂȚ, studii de filologie clasică, lector la Catedra de Spaniolă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Mihai MACI, lector al Universității din Oradea, Departamentul de Filosofie, doctorand al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind ontologia lui Martin Heidegger. Mihai MAGA, doctorand al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică a lui Marsilio din Padova. Vasile MUSCĂ, profesor al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Centrului de Studii Antice și Medievale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
temă privind ontologia lui Martin Heidegger. Mihai MAGA, doctorand al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică a lui Marsilio din Padova. Vasile MUSCĂ, profesor al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Centrului de Studii Antice și Medievale al aceleiași universități. Cătălin PARTENIE, Professeur Associé la Université du Québec à Montréal și conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Școala Națională de Studii Politice și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică a lui Marsilio din Padova. Vasile MUSCĂ, profesor al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Centrului de Studii Antice și Medievale al aceleiași universități. Cătălin PARTENIE, Professeur Associé la Université du Québec à Montréal și conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București. Elena POPESCU, lector la Catedra de Filologie Clasică a Universității
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Platon, între cele două există o legătură profundă. Aristotel, Politica, II, 1264a, traducerea lui Alexander Baumgarten, în Aristotel, Politica, București, 2001. Cf. Legi, 709d. Pasajele din Legile sunt traduse de Anca Crivăț. Andrei Cornea, Scriere și oralitate în cultura antică, București, 1988, p. 72. V. pentru raportul cronologic dintre Republica pe de-o parte și Timaios și Critias pe de altă parte, Cătălin Partenie, „Lămuriri preliminare la Timaios și Critias” în volumul Platon, Opere, VII, București, 1993. Mi se pare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Ed. Teora, București, 1998, p. 429. De fapt, traducerea lui oikos prin „familie” nu este una chiar potrivită pentru că în mentalitatea noastră cuvântul familie are conotațiile pe care le are din prisma distincției public-privat, distincție care nu exista în cultura antică. Oikos-ul grecesc provine dtntr-un univers ideologic diferit aparținând în primul rând unui complex economic care cuprindea sclavii la fel ca și părinții, fiii, dar și proprietățile deținute, moștenite sau câștigate. În al doilea rând, oikos-ul era o unitate religioasă aparținând
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
foarte posibil ca modalitatea normală de obținere a plăcerii (contactul orgasmic intercrural) să fi fost cenzurată de codul dominant în epocă (orgasmul cuplului dominant) - cf. Gregory Vlastos, op.cit., p. 301. Amănunte sunt de aflat în Claude Calame, Eros în Grecia Antică, Ed. Symposion, 2004, pp. 68 (nota 4), 70-77, 83-84, 103-116, 144-151, 179-181, 194-196, 206-207. Cf. Phaidros, 245b-c: theia mania. Cf. ibidem, 249d. Cf. Léon Robin, Platon, p. 74. Foarte bun textul lui Cristian Bădiliță, „Cunoașterea «erotică»”, în Platonopolis sau Împăcarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adevărul suprem, impun o analogie între două tipuri de extaz: acela despre care știm că răsplătește cu adevăratul eros perseverența filosofică, și extazul fiziologic (genital), răsplată a perseverenței în contactul sexual (ibidem, p. 147). Cf. Pierre Hadot, Ce este filosofia antică?, Ed. Polirom, Iași, 1997, nota 1, p. 51. Iată ce spune Rousseau: „Când Platon zugrăvește pe omul drept închipuit de el (în cartea primă a Republicii - n.m.), acoperit de toată rușinea crimei și vrednic de toată răsplata pentru virtute, zugrăvește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Milano, 2004, p. 169-170 (în orig. History of Western Philosophy, by G. Allen & Unwin LTD. London 1946). cf. Milhaud, Gaston, Les philosophes géomètres de la Grèce. Platon et ses prédécesseurs, Ed. Vrin, Paris, 1931, p. 269. Cf. Ath. Joja, Istoria gândirii antice, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 224. Gilbert Durand, op.cit., p. 146. Cf. Cratylos, 440a. Ath Joja, op.cit., p. 237. v. L. Brunschvicg, Les étapes de la philosophie mathématique, PUF, Paris, 1947, p. 43. H. Joly, op.cit., p. 362. Cf. HYPERLINK
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
comerț, cu o burghezie care este puternică și care luptă să fie acceptată de aristocrație, sunt, de obicei, favorabile lucrurilor noi. Atunci când autoritatea centrală tinde spre absolutism, sunt mai puține șanse ca experimentele să fie încurajate (Therivel, 1995). Societatea chineză antică este un bun exemplu de autoritate centrală sprijinită de un aparat birocratic puternic, care a reușit să împiedice timp de secole întregi răspândirea ideilor noi. În ciuda uriașelor progrese culturale timpurii și a numărului mare de persoane creative, societatea chineză considera
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și celor care-l servesc statutul de factor distinct în procesele schimbării sociale. Procesul istoric este constituit dintr-o confruntare a intereselor de clasă, comportând în fiecare epocă o clasă oprimată sau cel puțin dominată: sclavii în modul de producție antic, iobagii în cel feudal, salariații în cel capitalist, propriu societății burgheze. De fiecare dată când contradicțiile proprii unui mod de producție specific au ajuns într-o situație de criză, a urmat o schimbare de natură revoluționară. Dar, după cum amintește Raymond
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-și dea seama ce Înseamnă să Înșeli Încrederea altora. * „Glorie celor Învinși.” (expresie latină) SÎnt multe exemple care demonstrează faptul că Înțelesul condiției de „a fi Învins” nu este Întotdeauna cel de umilință. Se cunoaște În istoria umanității cazul Greciei antice, care, cucerită fiind de romani, a avut puterea de a-i cuceri, la rîndul ei, pe romani prin superioritatea culturii ei. * „Ignoranța nu este o dovadă, un argument.” (B. Spinoza) Pentru că „ignoranța” nu este, de obicei, o incapacitate, ci expresia
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
creștini au alte griji, mai importante decât salvarea acestor volume sub versiune. Platonismul și stoicismul, revendicate uneori de Părinții Bisericii ca înțelepciuni propedeutice, pregătitoare, pentru creștinism, beneficiază de un avantaj asupra concepțiilor realmente ostile idealului ascetic catolic. Și apoi, cartea antică servește ca exercițiu mnemotehnic accesoriu, într-o epocă în care primează oralitatea și transmiterea verbală. Discursul evanescent, neconsemnat de scribi ori de copiști, este pierdut pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat și cu învățăturile orale ale lui Platon probabil foarte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Iar moda e acum creștină... Când, prin secolul al IX-lea, sosește din China hârtia, inovația impune noi transcrieri, așadar noi ajustări. Religia lui Pavel din Tarsus este deja triumfătoare de mai mult de patru sute de ani. Păgânismul și filosofia antică sunt de multă vreme niște amintiri. Noii stăpâni, cei pentru care alții copiază, recopiază, utilizează, difuzează, citesc, comentează, cei pentru care trudesc călugării în mănăstiri, sunt Părinții Bisericii: Tertulian crede pentru că acest lucru e absurd, Origene cere să fie castrat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
veșminte somptuoase, trăind în îndestulare și practicând o sexualitate ludică fără culpabilități. O asociație contractuală hedonistă care ne face să ne gândim la cea a epicurienilor din Cercul din Campania... Dacă gnosticii înșiși nu se reclamă niciodată de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred ca și platonicienii în existența sufletelor imateriale capabile de transmigrație, dar insolența asocială și imorală
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un mare număr de gnostici oficiază în forum. Să ne imaginăm - datele o permit - o întâlnire cu Epictet, sclav în casa lui Epaphroditos, eliberat din sclavie de Nero, și cu alți filosofi stoici, depozitari ai virtuții romane și ai tradiției antice, atât de precară și atât de amenințată în acea vreme de credințele venite din deșerturile orientale. Stilul său îl împinge către registrul intelectual. I se datorează crearea și dezvoltarea unui număr considerabil de noțiuni care constituie corpusul gnozei sale. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
supuși gânditorii păgâni, interzicerea școlilor filosofice, dominația radicală a creștinismului pe teren mental, spiritual și ideologic, toate acestea împiedică apariția oricărui alt mod de gândire. Și atunci cum să-ți imaginezi că ar putea subzista niște învățături alternative ale înțelepciunilor antice? Un Cynesargion sau o Grădină, în plină creștinătate medievală? O nebunie... Nici vorbă ca abderitanii, cinicii, cirenaicii ori măcar epicurienii să poată supraviețui, fie și în mod discret. Marele Sistem al lumii al lui Democrit sau cartea lui Despre bunăstare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]