8,708 matches
-
Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură majoră în psihologia privirii, orice-ar spune teologii: în ambele cazuri, ființa divină se revelează în direct și în persoană prin imaginea ei. Antichitatea târzie și creștinătatea veche au, de altfel, în comun faptul că admit oficial imaginea miraculoasă sau "acheiropoietă" (nefăcută de mâna omului). În Antichitate, ea cădea din cer. În creștinism, vine dinspre origini. Este Sfântul Chip de la Laon, Sfânta Mahramă de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spune teologii: în ambele cazuri, ființa divină se revelează în direct și în persoană prin imaginea ei. Antichitatea târzie și creștinătatea veche au, de altfel, în comun faptul că admit oficial imaginea miraculoasă sau "acheiropoietă" (nefăcută de mâna omului). În Antichitate, ea cădea din cer. În creștinism, vine dinspre origini. Este Sfântul Chip de la Laon, Sfânta Mahramă de la Edessa, iar mai târziu Giulgiul de la Torino. Punct comun: amprenta vie a lui Dumnezeu viu, în afara oricărei lucrări artistice. Astfel este Sfântul Chip
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
societăți de umaniști laici, la marginea tutelei clericale. Această laicizare a avut două efecte benefice pentru istoria artei: constituirea unui câmp estetic independent de teologie, prin intermediul unei istorii profane a artiștilor și stilurilor (Ghiberti, Alberti etc.); și constituirea colecțiilor de antichități profane (medalii, manuscrise, monede, statui) în afara locurilor de cult. Arta și umanismul sunt contemporane fiindcă sunt solidare în postulatele lor. Nu vom relua dezbaterea legată de întrebarea dacă deschiderea capitală marchează atingerea, după o lentă aproximare, a unei realități obiective
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spunem că, în erele antice, sacru era zeul în sanctuarul lui; în era clasică, regele în palatul lui; în era modernă, reprezentantul poporului în parlamentul lui; în era postmodernă, pe care o putem numi Modernitate târzie, cum a existat o Antichitate târzie, sacră este opera de artă în muzeul ei. Scurtare tot mai accentuată a ciclurilor cultuale, dilatare a colectivelor necesare. Erele se scurtează, ariile se lărgesc. "Religiile" au fost, pe rând, de clan, tribale, civice, naționale, continentale. Religia artei se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
obsesia comemorativă, nebunia inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea organelor de simț). Între Far, Muzeu și uriașa Bibliotecă, a înflorit un cult "anticar" al artei, sau magazinul de antichități în plină Antichitate. Sfârșitul politeismului antic nu este lipsit de o înrudire fizionomică, deși pe o scară cu totul diferită, cu sfârșitul mileniului nostru creștin. Gigantismul orașelor; inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul histrionilor și al gladiatorilor; fuziunea universurilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea organelor de simț). Între Far, Muzeu și uriașa Bibliotecă, a înflorit un cult "anticar" al artei, sau magazinul de antichități în plină Antichitate. Sfârșitul politeismului antic nu este lipsit de o înrudire fizionomică, deși pe o scară cu totul diferită, cu sfârșitul mileniului nostru creștin. Gigantismul orașelor; inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul histrionilor și al gladiatorilor; fuziunea universurilor masculin și feminin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
noastră de a stăpâni, fie și prin inteligență, însăși această stăpânire. Arheologia audiovizualului ar putea să înceapă foarte bine cu focul și umbrele de pe pereții peșterilor, iar critica de cinema cu Platon. Camera obscură, sub numele de stenopă, vine din Antichitate. Dar, din punct de vedere mecanic, după cum a arătat Jacques Perriault, proiecția luminoasă fixă începe în secolul al XVII-lea cu lanterna magică, ea însăși apendice al camerei obscure. Imaginea animată apare în secolul al XVIII-lea odată cu inventarea, sub
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Eu sunt artizan". A te defini modest drept căutător-producător, când ești un mare inventator, îți ia din strălucirea blazonului, dar întreține flacăra. Ca și cum instinctul de conservare al creatorului ar trece prin refuzul conservării în mediu închis. Să ne amintim că Antichitatea a început să depoziteze statuile în locuri publice (pinacoteca fiind un loc privat, la început un simplu vestibul în atrium) când a încetat să mai creadă în ele. Frumoase cuvinte de înțelepciune: "Cuvântul artă îmi dă fiori pe spate, întotdeuna
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o calitate prin care se impune superioritatea celor trei religii abrahamice (iudaism, creștinism, islam) în defavoarea „celorlalte“ religii, considerate „politeiste“ ori, pur și simplu, „păgâne“. „Prevalența monoteismului astăzi dă seamă de una din cele mai mari diferențe dintre lumea modernă și Antichitatea clasică. Tocmai din acest motiv, diferențele dintre politeismul greco ro man și monoteismele iudaic, creștin sau islamic, care au dominat experiența noastră religioasă și culturală de la sfârșitul Antichi tății, reprezintă o provocare serioasă în privința modului în care înțelegem trecutul. Noi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și culturale: „Hierofaniile - adică manifestările sacrului exprimate în simboluri, mituri, ființe supranaturale etc. - sunt percepute ca structuri și constituie un limbaj prereflexiv cerând o hermeneutică specială. Acest tip de demers nu are nimic de-a face cu activitatea cercetătorului de antichități, deși el poate utiliza documente provenind de la culturi de mult dispărute și de la etnii foarte îndepărtate. Recurgând la o hermeneutică adecvată, istoria religiilor încetează de a fi un muzeu de fosile, ruine și de mirabilia învechite, pentru a deveni ceea ce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înțeleagă și să acționeze asupra ei. Societățile dezvoltate au așezat sănătatea pe primul loc între valori și au creat și dispozitivul necesar ca fiecare membru al societății să aibă dreptul la îngrijire. Desigur că nu a fost mereu astfel. În antichitate, boala era legată de ... destin. În timpul marilor epidemii, oamenii se simțeau total neputincioși în fața bolii (religia le explica oamenilor că Dumnezeu trimite bolile deoarece sunt păcătoși...). Fatalismul nu a fost însă niciodată total. Mijloacele de luptă contra bolii au fost
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
magice, divinații, rugăciuni, sacrificii, exorcizări pentru ... expulzarea demonilor din corpul celui bolnav. În societățile tradiționale, în societățile tradiției cum spune G. Balandier reprezentările bolii erau și sunt legate de concepții mai largi privind universul, zeii, familia, înrudirea. Hipocrate spusese în antichitate (460 î. Hr.) că boala poate fi observată, că ea are cauze naturale 341 deși în sistemul său de gândire, zeitatea avea rol principal (bolile, în special epidemiile, erau rezultatul voinței zeilor ...). Crearea universităților (care, mult timp, au analizat în spirit
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
oamenii de știință înșiși pot spune foarte puține lucruri. De aceea, Feyerabend apreciază că "una dintre cele mai teribile probleme ale discuțiilor recente din istoria și filosofia științei este realizarea faptului că evenimentele și dezvoltările cunoașterii, precum invenția atomismului în Antichitate, revoluția coperniciană, apariția atomismului modern (teoria kinetică, teoria dispersiei, stereochimia, teoria cuantică), au apărut doar întrucât unii gânditori fie că au decis să nu fie limitați de anumite reguli metodologice evidente, fie că le-au depășit"166. Or, aceasta înseamnă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
modernității o conferă ideii de individ decurge o nouă semnificație acordată conceptului de libertate umană, care nu mai este unul ce implică exclusiv spațiul public, retrăgându-se, dimpotrivă, în "noul templu" al spațiului privat. Spre exemplu, dacă filosofia politică a Antichității, situată într-o "paradigmă etico-politică", concentra problema libertății la nivelul posibilității cetățenilor de a participa la viața publică 289, teoria politică a modernității, orientată pregnant asupra problemei individului, o va transfera în zona privată. Din acest motiv, atunci când punem problema
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
introducea materialul. Formarea și fixarea colorantului se realiza la soare în prezența aerului. Pentru a obține 1 gram de purpură erau necesare circa 10000 de scoici. Din punct de vedere chimic purpura este 6,6’-dibrom indigoul. Indigoul, cunoscut din antichitate în Egipt și India și introdus în secolul al XVI-lea în Europa, este unul din cei mai vechi coloranți naturali utilizați în scopuri textile. Plantele folosite pentru obținerea indigoului fac parte din familia Indigofera (din 1000 kg plante se
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
orice element arhitectonic trebuie să fie util; în decorațiunea interioară și mobilier s-a impus prin simplitate, soliditate și forme armonioase stilul Biedermeier; Percier și Fontaine - „Arcul de triumf Carrousel”Paris; Giuseppe Valadier - „Piazza del Popolo”Roma; Schinkel „Muzeul de Antichități”Berlin. o Art Nouveau a apărut în jurul anului 1900; propunea îmbinarea frumosului cu utilul; imita formele naturale; predomină liniile curbe, elegante; folosea fierul forjat; a avut ca reprezentanți: John Paxton -„Crystal Palace” - Londra; Gustave Eiffel - „Turnul Eiffel” - Franța. Antonio Gaudi
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
permanent și de regulă nu erau cunoscute de populație dinainte”27. 27 Corduneanu C., Sistemul fiscal În știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998, p. 66 34 Din perspectivă istorică, În această fază a gândirii economice și politice preclasice, care cuprinde antichitatea și evul mediu, concepțiile dominante reprezentau o emanație a curentelor ce se conturau În timp, iar În cadrul acestora un rol important revenea celor despre stat, promovate atât de gânditori antici (Xenofon, Platon, Aristotel), cât și de cei ai Evului Mediu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
politică aflată la guvernare, iar modul În care poate fi reglementată aplicarea impozitelor a avut la bază mai multe teorii despre stat, cum erau teoria organică, teoria sociologică și teoria contractului social, ale căror idei sau și aplicat În perioada antichității și a evului mediu. Prin prisma teoriei organice, statul s-a născut din Însăși natura omenească, iar dreptul de impunere este obiectiv-necesar În procesul dezvoltării istorice. În aceste condiții, dreptul de a institui impozite apare justificat deoarece toate popoarele trăiesc
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
foarte lucios (wet look). La fel, gențile de damă, cordoanele și hainele de piele. Nu se poate vorbi despre modă fără a aminti un important accesoriu, mai ales feminin, anume parfumurile. Parfumurile, ca și fardurile, au fost dintotdeauna, începînd din Antichitatea egipteană, continuînd cu romanii și lumea islamicㆆ††††, apanajul femeilor elegante, deși de-a lungul istoriei au existat și epoci în care aceste accesorii ale frumuseții erau folosite și de bărbați. În vremurile moderne, alegerea unui parfum sau a altuia depinde
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
submarine germane de sub comanda amiralului Karl Dönitz; acestea aplicau tactica atacului "în haită" (Wolfsrudel, wolf packs). Uniforme militare. Nu putem încheia subsecțiunea privind armele și armamentele din acest ultim volum fără să menționăm, fie și în treacăt, uniformele militare. În Antichitate și în Evul Mediu cu greu se poate vorbi despre uniforme în sensul actual al termenului, adică un ansamblu costumier identic. Desigur, au existat unele detalii de îmbrăcăminte care marcau unele distincții specifice, absolut necesare pe cîmpul de luptă. De
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a castelului Windsor, care, așa cum se știe, este capela regală a Ordinului Jartierei. "Des-germanizarea" onomastică a avut loc și în Rusia: Sankt Petersburg a devenit Petrograd (mai tîrziu, Leningrad), iar Ekaterinburg și-a schimbat numele în Sverdlovsk. 53. Cunoscut din antichitate, orașul (modern) Megiddo se află în Palestina (azi Israel), la 30 km sud-est de Haifa. În anul 1469 î.Hr., aici s-a dat o mare bătălie între trupele egiptene ale faraonului Tuthmosis III (dinastia XVIII) și o coaliție canaanită a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
două războaie. Pe de altă parte, pentru a cita doar un singur exemplu contrar, timp de peste două milenii în care Roma și Cartagina nu s-au războit nu a existat un tratat de pace între cele două puteri rivale din Antichitate în Mediterana. De abia în 1985, primarul Romei, Ugo Vetere, s-a deplasat la Cartagina în Tunis pentru a semna la 3 februarie cu autoritățile locale un tratat oficial de pace de jure, deși de facto exista o stare de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lume știe că există o legătură semantică între "baston" și ... "imbecil". Cuvîntul "baston" (și variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele membrilor Adunării Înțelepților (Areopagul) din
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în tranzacțiile comerciale cineva putea să câștige reputațiaunui om de bună credință. După cum sublinia și Eschil, nu vorbeleși cuvintele sunt o garanție a caracterului omului, ci mai degrabăomul însuși poate fi o garanție a cuvintelor sale. Nu de puține oriîn antichitate se obișnuia ca la contractarea unui împrumut să i seceară cuiva un gaj, adică o garanție, mai cu seamă când nu existaualte bunuri de valoare, să-și dea propriul cuvânt sub forma prestării unui jurământ depus în numele zeilor. După istoricul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
atracție că nu poate avea alt nucleu decât experiența religioasă: pentru că, indiferent cât de diverse i-ar fi formele, aproape toate implică fie unirea cu Dumnezeu, fie, cel puțin, căutarea Sa. Unul dintre cei mai mari studenți în mistică ai Antichității își încheia capodopera de patru volume cu cuvintele: „Istoricul știe numai ceea ce i se spune. El nu pătrunde în secretul inimilor”<footnote A. J. Festugière, La Révélation d’Hermès Trismégiste: Le Dieu inconnu et la gnose, IV, Paris: Gabalda, 1954
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]