8,321 matches
-
E fals ca artă. Personajul substanțial nu reprezintă pe nimeni, este el. Este un tip semnificativ - nu reprezentativ.” Transpunând dihotomia tradiție/inovație în forma antinomiei dintre ordinea reprezentării și ordinea semnificației, P. răstoarnă logica metafizică a raportului dintre esență și aparență și abandonează, în dimensiune politică, perspectiva democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de la premisa schizoidiei narative sesizabile între diferitele vârste ale prozei lui Ivasiuc (constatare de bază a exegezei) și demonstrează, într-o manieră receptivă la ultimele tendințe ale criticii, că aceasta se mulează, de fapt, pe un același pattern tematic, chiar dacă aparențele ar putea indica contrariul. Astfel, atât în etapa „scriiturii feminine”, „reflexive”, favorabilă introspecției și romanului de analiză psihologică (care cuprinde Vestibul, Interval), cât și în aceea a revanșei epicului, a „discursului masculinizat”, caracterizată prin invazie de personaje și recursul la
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
de tehnică narativă, prin care realizează o lume complexă, „cu intuiția justă a vieții”, dar cu o predilecție pentru cazurile patologice și cu particularitatea de a sugera „o undă de straniu, de halucinație”, prin reușite îmbinări de imaginație și observație. Aparența de „dosar de existențe”, fără o axă epică centrală, cu multe secvențe superflue și lipsit de „o filosofie a vieții și a artei”, este atenuată de abilitatea de regizor al „situațiilor tari, al efectelor spectaculare, al loviturilor de teatru”, de
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
am închis ușă după ușă/mai târziu am citit și m-am liniștit”. În ultimă instanță raportul dintre text și viață se anulează generând viața textului, iar „întrebarea dacă poemul este altceva decât viața” rămâne numai un retorism tulburător. Sub aparența simplității se remarcă efectul contrastelor, rupturile de sintaxă, modul insolit de a exploata alegoria, ermetismul distilat, forța de concentrare a expresiei și construcția supravegheată. Vreme de două decenii, de la Viața fără nume la Tratat de oboseală (1999), nu se pot
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
victima unui destin nefericit, iar tatăl - „înviat din morți”, întors acasă după ani de dispariție, cu mințile grav zdruncinate. Scris la persoana întâi, din perspectiva adolescentului Deni, cartea e o pledoarie pentru respectul față de puritate și candoare fiindcă, în pofida tuturor aparențelor, Deni, deși condamnat de două ori, este un simbol al curăției morale, pe care o maculează ceilalți. Roman al tuturor „iluziilor pierdute”, Caii de la bicicletă transcrie o resemnare tragică în fața unei lumi ostile și a unei societăți bolnave. M. este
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
uităm că el e un Semn/ pe care țin atât de mult să-l descifreze/ izvoarele ce ne urmează din piatră-n piatră/ și triștii șoimi ce ne fac umbră cu aripi răcoroase” -, Bizanțul) amorsează o simbolistică obscură doar în aparență, în realitate efectul fiind obținut prin forțare lexicală sau supraîncărcare culturală. Debușeul și finalitatea poemelor se dovedesc a fi adesea doar elemente de recuzită din zona emoționalului patriotic, tranzacționat uneori fără preliminarii: „Închinare acestui nufăr de aur:/ România,/ țară pe
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
care se aspiră („Râs și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de piesa eponimă, nimic nu este diferit ca modalitate narativă de schițele din Iarna când e soare. În schimb, nuvela titulară este una dintre cele mai izbutite scrieri ale lui N. Pendularea între aparență și esență este împinsă aici până spre ultima ei limită, aceea dintre viață și moarte. Odată cu Un bucureștean în trecere prin București (1979), scriitorul apare în inedita ipostază de reporter. Observator atent și lucid, el se dovedește și un abil
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
imagini onirice (inclusiv cu un tramvai gol, ca la D. Țepeneag sau la Leonid Dimov), și fragmente de jurnal, și un citat din scenariul filmului Au hasard, Balthazar de Robert Bresson etc., acumulând episoade ambigue, bizare, voit frapante, toate - cu aparența bifării unor puncte dintr-o rețetă, fără coeziunea și forța de convingere definitorii pentru proza de calitate. Un sensibil - totuși nu decisiv - pas înainte face cu romanul Pana de gravitație, apărut în 2001, dar scris între 1970-1975, înainte de plecarea din
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la o poezie ca mod de acțiune, brechtian, ca o dezicere de lirism. Acestea sunt extremele între care se desfășoară aventura lirică, doar în aparență contradictorie, a unuia dintre cei mai valoroși poeți români contemporani. Cânticele țigănești au plăcut la apariția lor, plac și azi, dovadă că limba lor argotică nu s-a învechit. Este un mare lirism în ele? N. Manolescu crede că nu
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții subțiri și provocatoare. Ficțiunea este abordată topologic, în economia complexă a culturii, împreună cu alte sisteme de sens și limbaje (științele, filosofia, mitologiile ș.a.). În evaluarea statutului ei se reintroduce reperul atât de contestat o vreme al existentului - deci
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Cuvinte despre cuvinte, CRC, 1968, 13; Adrian Marino, Povestea vorbei, CRC, 1968, 40; Stănescu, Cronici, 161-163; Negoițescu, Lampa, 207-210; Virgil Tănase, Toma Pavel romancier, „Limite” (Paris), 1980, 30-31; Monica Spiridon, Scriitorul și „lumile” posibile, R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi reale, RL, 1993, 19; Florin Berindeanu, Mirajul ficțiunii, RL, 1993, 19; Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
ar fi regretul, neliniștea, tristețea, despărțirea, injustițiile și noncomunicarea, dar apar și izbucniri, poate autoironice, agresiv-narcisiste. Metafore, mici alegorii ori parabole punctează discursul, însă majoritatea poemelor rămân declarative ori, dimpotrivă, impenetrabil obscure. Ca prozator, P. a adunat în volumul Dincolo de aparențe (1968) câteva nuvele de nivel modest, articulate corect, totuși convenționale și previzibile în desfășurarea lor, deși subiectele și tratarea sunt relativ variate: un mutilat de război se întâlnește zilnic cu o femeie imaginară; o foarte tânără aviatoare e menajată (nu
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
elemente de senzațional și cu un psihologism de duzină, combinat cu exigențe ale „demascării” disoluției morale a burgheziei, proprii rețetarului realismului socialist. SCRIERI: Aripi, București, 1953; Diminețile patriei, București, 1959; Întâlnire de seară, București, 1965; Răscrucea vârstelor, București, 1966; Dincolo de aparențe, București, 1968; Ciob de univers, București, 1969; Exodul umbrelor, București, 1969; Cântec pe toate cuvintele, București, 1972; Cer și pământ, București, 1974; Culorile sufletului, București, 1974; După concert, București, 1976; Dimineața împlinirilor, București, 1978; Nopțile nu vin din afară, București
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
război, pref. Nichita Stănescu, București, 1981; Ninge pe ascuns, București, 1988. Repere bibliografice: M. N. Rusu, „Întâlnire de seară”, LCF, 1966, 12; Mircea Vaida, „Întâlnire de seară”, ST, 1966, 8; B. Mihai, „Răscrucea vârstelor”, LCF, 1967, 12; Matei Alexandrescu, „Dincolo de aparențe”, VR, 1969, 2; Mircea Filip Leteanu, „Dincolo de aparențe”, ATN, 1969, 2; Nicolae Florescu, „Ciob de univers”, IL, 1969, 8; Florin Manolescu, „Exodul umbrelor”, RL, 1969, 50; Ion Lotreanu, „Cântec pe toate cuvintele”, RL, 1972, 45; Dan Medeanu, „Cântec pe toate
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
ascuns, București, 1988. Repere bibliografice: M. N. Rusu, „Întâlnire de seară”, LCF, 1966, 12; Mircea Vaida, „Întâlnire de seară”, ST, 1966, 8; B. Mihai, „Răscrucea vârstelor”, LCF, 1967, 12; Matei Alexandrescu, „Dincolo de aparențe”, VR, 1969, 2; Mircea Filip Leteanu, „Dincolo de aparențe”, ATN, 1969, 2; Nicolae Florescu, „Ciob de univers”, IL, 1969, 8; Florin Manolescu, „Exodul umbrelor”, RL, 1969, 50; Ion Lotreanu, „Cântec pe toate cuvintele”, RL, 1972, 45; Dan Medeanu, „Cântec pe toate cuvintele”, CNT, 1973, 6; Dim. Rachici, „Cer și
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-o excepțională autoscopie a conștiinței, ca și a subconștiinței individuale. Cazul creației scriitoarei e poate cazul adevăratei arte în ce privește modul specific de a-și sugera, de a-și insinua semnificațiile. Nimic în aparență mai neutru decât romanele semnate de P.-B. Aerul lor de obiectivitate este, sub acest raport, incontestabil. Nimic nu este însă mai zguduitor decât această aparentă neutralitate. Căci modul de a proiecta imaginea umanității vorbește totdeauna de la sine. Este limba
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
articol, reportaj, pamflet, afiș, proclamație, manifest etc. E, în cele din urmă, atâta suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite sub impactul fie al entuziasmului, fie, mai cu seamă, al indignării (facit indignatio versus, zicea Iuvenal), lirica lui P. devine, intermitent, modernistă sau dobândește amprente ale modernității. La debut ea a fost, de altfel, marcată de spiritul modern
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
că, în cazul lui Eugen Ionescu, se accentuează nu izomorfismul biografico-religios, ci, prin aplicarea unei grile psihanalitice, acela dintre revolta împotriva fantasmei paterne și complexul propriei apartenențe etnice, resimțită ca factor inhibitiv și autoritar. Angajată într-un pariu metodologic în aparență perdant, altă lucrare, Filosofia lui Caragiale (2003), reușește să reconstituie din cioburile diseminate ale concepției dramaturgului un puzzle coerent și plauzibil. P. a îngrijit numeroase ediții din autori români și s-a lansat în câteva campanii de presă care au
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
de gândire științifică suficient de general acceptate, absorbite în modul standard de gândire al comunității sociologilor, și care să reprezinte o paradigmă în jurul căreia să se constituie o disciplină științifică matură. Întreaga lucrare a pornit de la o ipoteză generală: în ciuda aparenței, sociologia actuală a început să constituie deja o paradigmă coerentă de gândire. Aceasta nu este însă evidentă la suprafața spectaculoasă a teoriilor sociologice, care fură privirea datorită coloritului unic al fiecăreia dintre ele, ci trebuie căutată în adâncurile gândirii sociologice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale în interesul tuturor. În teoria marxistă, statul este definit într-o modalitate concret-istorică, ca instrument al dominării de clasă. El reprezintă un organism astfel constituit încât să asigure promovarea intereselor economice dominante în guvernarea întregii societăți. Religia, tocmai prin aparența sa de iraționalitate, a reprezentat un teren deosebit de fertil pentru exercițiile de analiză funcțională. Cele mai spectaculoase explicații ale religiei sunt de tip funcțional. Émile Durkheim (1925) consideră că religia are funcția de a sacraliza socialul însuși, de a-i
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
practicilor religioase în sfera pescuitului avea funcția de a restaura echilibrul psihologic grav afectat de neputința în fața forțelor incontrolabile ale oceanului. Alfred R. Radcliffe-Brown (1965), pornind de la analiza unui alt tip desituații, avansează o interpretare a funcțiilor religiei care, în aparență opusă celei a lui Malinowski, în fapt, o completează. Funcția religiei este de a marca afectiv importanța unor momente sociale (nașterea, căsătoria, moartea, primirea adolescentului în comunitatea maturilor), asociindu-le pentru aceasta cu un înalt nivel de anxietate. În aceste
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organism biologic, de sistem psihologic se va comporta... Este deci suficient să identificăm mulțimea caracteristicilor generale care prin conjuncție îl constituie pe Popescu pentru a-l putea înțelege complet pe acesta, utilizând doar enunțuri generale din diferitele științe. Deși, în aparență, soluția este simplă, se ajunge pe această cale la o problemă insolubilă. Orice lucru individual are o cvasiinfinitate de proprietăți. În aceste condiții,conjuncția legilor generale sub incidența cărora cade respectivul caz este mereu incompletă. Dificultatea a fost formulată în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comunitățile umane, cea în care trăiește fiecare dintre noi este în mod special interesantă. Cunoașterea amănunțită a unui obiect individual este însă departe de a se realiza simplu, fără dificultăți. Ea cere efort și timp, metode sistematice și complexe. În ciuda aparențelor, descrierea unui obiect individual suficient de complex este, chiar în limitele restrânse ale intereselor subiectului cunoscător, greu de imaginat că ar fi completă. Anatomia umană încă prezintă mistere. La fel și geografia; chiar dacă am considera că pământul nu se schimbă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se succedă în durată”, el distinge opt tipuri de timpuri sociale: 1. Timpul de lungă durată și încetinit, caracterizat prin faptul că trecutul este proiectat în prezent și viitor. Este timpul comunităților sătești, al comunităților etnice. 2. Timpul înșelător, sub aparența duratei lungi și a încetinelii, el ascunde virtualități de crize bruște și neașteptate. Este timpul specific marilor orașe sau al „publicului” politic. 3. Timpul cu bătăi neregulate între apariția și dispariția ritmurilor, caracteristic rolurilor sociale, atitudinilor colective și comportamentului maselor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]