11,066 matches
-
străduie să vă dea la toți de mâncare. Și voi - o șleahtă de bețivani! Vocea muncitorului: (în derâdere): Sărmanul dom' direrctor se străduie să vă dea la toți de mâncare. Și voi - o șleahtă de bețivani! Burtosul ăsta nu se apleacă o dată mai jos de genunchi, să nu tragă un pârț. Secretara (face ochii mari): Ce-ai spuuuus?! Muncitorul: Ce-am spus? N-am spus nimic. Am stat cu gura închisă. Asta e. Secretara: Cum nu ai spus nimic când eu
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
am auzit cu urechile mele? Muncitorul: Și ce ai auzit mă rog cu urechile dumitale? Vocea secretarei (zeflemea): Sărmanul dom' director se străduie să vă dea la toți de mâncare. Și voi? O șleahtă de bețivani! Burtosul ăsta nu se apleacă niciodată mai jos de genunchi să nu tragă un pârț. Secretara: Eh...? Muncitorul: Eh...? Vocea secretarei: Asta este adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. Vocea muncitorului: Și acasă nu cred că face altceva decât
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
că pe o pâine uriașă, pe care, cu cât o frângi, sporește și se înfrupta cât mai mulți din ea, fără să se împuțineze. La ce bun o bucurie gustata de unul singur? Te saturi repede și chiar ți se apleacă. Aroma pâinii gustoase străbate aerul și face să palpite nările. Încântă privirile. Cu ce plăcere o împărți celor din jur! Cred că truda frământatului și a coacerii are drept răsplată această comuniune care-i strânge pe toți în jurul mesei și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357147_a_358476]
-
cu glas șoptit Cocoșel. Înserarea se lașase peste urbea de la poalele Dealurilor Oltului, Marcului și Verdi. -Poftiți, intrați domni mei, luindu-ne de dupa gât Ștefănescu. Am intrat în Grădina de Vară și ne-am așezat la o masă asupra căruia se aplecau crengile unui nuc bătrân ale cărui nuci verzi păreau niște globuri într-un brad de Crăciun. -Coane Gib cu ce să vă sevesc? -Ca de obicei coane Alexandru ... Încercăm să-l privesc în față pe Gib, dar nu reușeam. Privirea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
după serenada serii din interior spre exterior. Plouă nepermis de mult, ploaia lasă urme de tristețe care curg, mă uit în mine să te caut, ești și tu un fluid pe care greu îl cuprind în picăturile mele murale. Te apleci și-mi șoptești cuvinte care zgârâie ... aș vrea să stau în fața șemineului bătrân cu o liniște clădită, nu vreau să mă consum în timpul care trece, nu vreau să-mi stau în cale, aș vrea să văd o ieșire liberă, vreau
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
clădită, nu vreau să mă consum în timpul care trece, nu vreau să-mi stau în cale, aș vrea să văd o ieșire liberă, vreau să pășesc spre mine, spre năzuințele trecute sub tăcere ... cum aș putea să le dezvălui? Te apleci asupra mea și îmi șoptești cuvinte pierdute, zici că nu mă vezi, nu mă mai poți atinge ... nu putem merge pe punctele cardinale ale unei mări abrupte, pe insulele îndrăgostite de depărtare, trebuie să stăm în prinsoarea timpului, în scenariul
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
tataie când am întrat în curte, că am acceptat complimentul ca cel mai bun semn; într-adevăr crescusem mare cum mă vroiau toți. Ciobănel, mai jegarit ca niciodată de bătrânețe, s-a aprpiat de mine, dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi, de frică să nu mă murdărească, resemnat s-a așezat la umbră. Orfana devenise, din vițeaua fragilă, o vacă mare și spre deosebire de Buna, era nervoasă și își mișca în toate direcțiile coarnele, atunci când te apropiai de ea
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
fericită că scăpasem de ea, care avea locul mai departe. Tu nu vezi cum critic pe toatălumea cu noaptea în cap?! -Să stai cu vaca pe marginea pădurii! mi-a spus tataie și fără să aștepte să măîndepărtez, s-a aplecat la prima tufă de cartofi. Era încă devreme; de pe deal vedeam țăranii, vecini cu locul nostru, cum se apropiau. Copiii veneau somnoroși în urma lor, iar vacile mergeau singure ca și cum cunoșteau drumul, fără să fie purtate de lanț. Numai a noastră
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ignoram reciproc. Poate pentru că eram prea bine îmbrăcată și nu credeau că eram interesată să alerg prin bolovanii de pe malul gârlei sau să mă ascund prin tufele de la marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl trăgea după ea. Știu numai că m-am aplecat, pentru că în următoarea fracțiune de secundă eram luată în coarne de “Orfana” și aruncată la câțiva metri, cu rochia sfâșiată de sus până jos
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
prin bolovanii de pe malul gârlei sau să mă ascund prin tufele de la marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl trăgea după ea. Știu numai că m-am aplecat, pentru că în următoarea fracțiune de secundă eram luată în coarne de “Orfana” și aruncată la câțiva metri, cu rochia sfâșiată de sus până jos și cu o împunsătură în pulpa piciorului. Am căzut fără să am timp să țip, în
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a observat că în grădina sa o vecină îi scutura de zor prunii...A stat omul nostru și a privit-o cum își umple desagii și cum golește de roade cinci dintre prunii săi și când a dat să se aplece să-și pună desagii pe umăr, tetea Vasile s-a apropiat de ea, spunându-i cu calm și blândețe: «Nu te opinti, te ajut eu să le treci!» și a ajutat-o el să treacă în curtea ei, desagii plini
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
devotement și înconjurat de toți. În grabă mi-am încălțat de-a-ndoaselea ghetele și am ieșit în curte. Mami, de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu limba scoasă și plină de o spuma albă de la otrava înghițită și de la laptele pe care i-l turnau. Se
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
era neputința lui de a înghiți laptele, sau poate era durerea despărțirii. -Tata-mare, i-am spus plângând, Cartuș plânge. -Plânge pentru că îi arde otrava stomacul și pentru că mă lasă fără băiatul meu frumos! mi-a răspus printre hohote. M-am aplecat și i-am luat picioarele din față în mâinile mele și le-am acoperit cu pijamaua, după care l-am luat de gât și am încercat să-l strâng la piept. Pentru o fracțiune de secundă i-am văzut zâmbetul
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
la Curtea Constituțională, Radu Vasile, fost Prim Ministru... I-am convertit să scrie poezie! Numai pe Mugurel Isărescu nu am putut... Apoi prin 1963 am înființat la Baia Mare Cenaclul Literar Nord, pe când eram student. Acolo i-am făcut să se aplece asupra poeziei pe Vasile Radu Ghencianu, Iuga, pe pictorul Oros, colaborând fructuos cu cenaclul din Satu Mare condus, pe atunci, de Petre Got. Cenacluri ce mai funcționează și astăzi. Pentru mine poezia nu este ceva adăugit gândirii, ci este desăvârșirea acesteia
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
L-am strigat de mai multe ori, dar nu m-a auzit. Neavând încotro, am luat-o tiptil prin vie, cu inima cât un purice. Tataie lega cu papură de un arac tulpinile de viță. Când se ridica, când se apleca. Mă apropiasem de el și nu m-a văzut. Deodată un fulger mi-a luminat mintea. M-am oprit și am trecut tiptil pe alt rând. Am început să-l urmăresc cu respirația oprită din cauza emoției. Tataie era foarte atent
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie își revenise în câteva secunde, pe tartaie, în primele minute am crezut că l-am omorât. Nu avea nici voce și nici
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-i dau sticla cu apă. A sorbit câteva înghițituri după care și-a revenit. M-am speriat când l-am văzut ridicându-se; nu știam ce avea de gând cu mine. În căzătură tataie își pierduse un galoș. S-a aplecat să-l ia și după ce a dat cu el de câteva ori de pământ, l-a înfipt în vârful aracului la care lucra. -Îl vezi? m-a întrebat cu voce tare și supărat pe galoș. Am dat din cap afirmativ
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
același material și cu aceleași ustensile... Hm! Ce n-aș da să mai fie aici și să-mi lucreze și mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre...”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. - Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru a-și lua avânt să fugă. Lașule! Credeam că ești curajos și că ții la mine. Vai, cum m-am înșelat! se tângui vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
pus pe gânduri. Tanti Oala, care tocmai intra în casă, a găsit de cuviință să-i întărească sfatul: -Vezi să nu știe maică-ta! Să iei untura din borcanul adus de la țară, unde sunt și jumări, să nu li se aplece câinilor numai de untură. Am plecat de la ei pusă pe gânduri. Bănuiam că șcaola nu putea să fie mâncată de câini, dar refuzam să cred că nu ar fi nicio soluție să scap de ea. Eram convinsă că tata-mare știa
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
mai să cad în nas. Iepurașul se plimba pe grămada de nisip în care țineau la păstrat morcovii pentru iarnă. Când mi-a simțit prezența, a zbughit-o în culcușul lui sau mai exact în salopetele lui tata-mare. M-am aplecat și l-am luat în brațe. Tremura mai să-i cadă inima în palma mea. L-am încălzit la pieptul meu și am început să scot din buzunar mâncarea furată. Pâinea a mirosit-o cu botișorul lui care se mișca
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de emoție și frică din cauza agitației de sub ea. -Lasă-te grea și încearcă să-i strângi ciocul! i-am spus uitându-mă în jurul meu să găsesc ceva să o leg. Tot învârtindu-mă, am văzut pe jos o sârmă. M-am aplecat, am luat-o și i-am explicat Cameluței că trebuie să-i leg picioarele, așa cum făcea tata Gogu, urmând ca după aceea, să-i răsucim aripile. -Și pe urmă? m-a întrebat nerăbdătoare. -O lăsăm aici până mâine după-amiază, când
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
o deosebită importanță fiecărui discurs liric al autorului, profund meditativ, tacit și introvertit. Demersul critic întreprins este cu atât mai valoros, cu cât Monica Grosu se dovedește a fi nu numai un rafinat analist al cărților asupra cărora s-a aplecat, ci și un talentat investigator al unei cazuistici literare complexe. Astfel, continuându-și preocupările de ordin strict filologic, Monica Grosu își îndreaptă atenția asupra unor studii și cercetări, manifestând un real interes în descoperirea noilor puncte de vedere exprimate de
CA PUNCT DE SPRIJIN AL ORICĂRUI DEMERS CULTURAL ” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357278_a_358607]
-
Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febra așteptării creștea pe măsură ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a concentrat la start. Gândul îi fugea la taică său care s-a așezat beat la volan, să pescuiască la râul cel mai apropiat, a mai fost acolo de multe ori, chiar și
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]