5,949 matches
-
epocă de aur a patriei noastre, dar Iliuță e prea tânăr ca să-și dea seama. Ce-o fi în el? Ce-o să zică mama? Pe bulevard la ultimul etaj trebuie că cineva ori nu doarme ori a adormit cu lumina aprinsă. Dacă nu doarme, ce face la ora asta? Scrie? Își bate nevasta? Are părul creț? Cu gene ostenite? Întrebările acestea bâzâie în fiecare noapte în capul lui Arion călare de delfin, înfățișat în basorelief pe zidul muzeului Aman. Noaptea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu un amestec de spirt medicinal și sare de bucătărie. A așezat farfurioara pe masa de bucătărie, a stins toate luminile și m-a pus să iau loc la masă vizavi de ea. Apoi a atins amestecul cu un chibrit aprins. Flacăra era de un galben aproape pur, o flacără de sodiu, și făcea ca ea să mi se arate ca un cadavru, iar eu să-i apar ei tot ca un cadavru. — Uite, exclamă ea, așa vom arăta când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-ai murit. Ești plin de idei. Ești în stare să vorbești ore în șir. — Verzi și uscate, am zis eu. Nu verzi și uscate! a ripostat el aprins. Tot ce-ți trebuie pe lumea asta pentru a te apuca din nou să scrii, să scrii mai bine decât ai scris vreodată, este o femeie. — Ce? m-am mirat eu. — O femeie, a spus el. — De unde ți-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
liniștirii. Lunganul și-a încheiat zorit pardesiul, a fluturat verzeala eșarfei, încolăcindu-și gâtul, și a zâmbit abătut: „Madam’ Andromanda, noaptea asta, de fapt, era rândul lui Limonadă să iasă la produs. Dar l-a reținut Chirul într-o discuție aprinsă despre... Știți, politica asta a lui Ceaușescu, care a derutat poporul cu vizita din vară, chiar de 23 august, a președintelui Nixon la București. De peste o lună dezbat problema, și tot nu sunt de acord. Limonadă o ține friptă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
probabil un nou banc, sau pur și simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acestea cele mai ascultate sunt cele care prevăd formarea unor alianțe și apariția unor noi lideri. Oamenii vor să supraviețuiască și încearcă să se orienteze către cel care a ajuns stăpânul zilei. Din păcate pentru mulți dintre ei, o dezbatere aprinsă - una din puținele plăceri rămase - poate însemna condamnarea la moarte. Numai luna trecută au fost executați pentru spionaj cinci de-ai lui Sun. Se făcuseră vinovați, în opinia acestuia, de aprecieri laudative la adresa lui Humphrey. Asemenea cazuri se întâlnesc în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de vreo câteva ori cu cineva, care vine s-o ia, dar asta era acum ceva timp. Oricum, tipul e destul de tare, adăugă ea cu grijă, la ce mașină are. O fi vreun bancher sau așa ceva. Se întoarse către mine, aprinsă: — Ce să fac? Să vorbesc cu ea? În locul tău, n-aș face-o. Dacă nu a vrut să vezi ce are pe gât înseamnă că, dacă o întrebi ceva despre asta, nu va face decât să te ia la rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mele, în toată oribilitatea ei. Abia așteptam să mă întrebi. Când? spuse el, cu un entuziasm care mă flata. Ridicai din umeri. Dacă ești liber mâine seară... — S-a făcut. De vreo câteva minute, vocile preluate de pe scenă deveniseră din ce în ce mai aprinse. Fiind ocupată cu negocierile cu Hugo, nu le percepusem decât ca pe un zgomot de fundal; dar acum, odată ce lucrurile fuseseră aranjate, iar orgoliile oblojite, se revărsară asupra noastră cu forța unui uragan. Se vocifera aprins, iar vocea furioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pe scenă deveniseră din ce în ce mai aprinse. Fiind ocupată cu negocierile cu Hugo, nu le percepusem decât ca pe un zgomot de fundal; dar acum, odată ce lucrurile fuseseră aranjate, iar orgoliile oblojite, se revărsară asupra noastră cu forța unui uragan. Se vocifera aprins, iar vocea furioasă a lui MM tăia în carne vie. Atunci să se ducă naibii cineva s-o caute! se auzea ea, spunând cu mânie. Am căutat-o deja peste tot în culise, sări Matthew. — Nu mă interesează unde ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
duc să văd dacă pot și eu să am o discuție cu Trevor. Sunt sigură că până acum s-a făcut o coadă de un kilometru acolo. Greșit gândit, zise Hugo, autoritar. Ne așezăm lângă Trevor și purtăm o conversație aprinsă și așteptăm să ne salute el. Violet dădu din cap. —Bun. Veniți? făcu ea către mine și Janey. Am clătinat din cap. Eu mă plimb pe aici. Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajută prea mult, făcu Hugo, dezamăgit. Poți să fii sigură că n-a fost Fisher, care e destul de închis la culoare, dar mă îndoiesc că ai fi putut face diferența între mine și Ranjit, de exemplu, aici jos, fără luminile aprinse. Da, pentru asta n-aș putea băga mâna în foc, zise Violet, cu un aer solemn. Dumnezeule! Cuvintele pe care le pronunțaseră o făcuseră să-și amintească ceva. Nu e nevoie să chemăm poliția, nu? N-aș putea suporta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
m-a prins o aversă pe la gurile râului Yari. Am crezut că o să mă târască o viitură, dar nu s-a mai repetat nici ieri, nici azi. Cred că ploile or să mai întârzie. Pregăti o cafea pe vatra veșnic aprinsă. Încă nu sunt pregătit pentru ploaie, spuse el. — Am adus ce mi-ai cerut și încă ceva în plus. Mi s-au plătit bine fluturii negri cu triunghi roșu. Am investit totul în mâncare. Presupun că am făcut bine? — Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu dormea. „Poate că suferă de insomnie cronică. Sau este bolnav. Sau are atâtea griji, că nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de munții înalți. Coborî spre port, simțind că activitatea revenea la Santa Cruz. Începură să circule primele autobuze, cu luminile încă aprinse, și oameni somnoroși își făcură apariția la colț de stradă - cu capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că era o voce umilă. Patta așeză țigara pe marginea scrumierei din malahit, apoi o prinse iute când greutatea portțigaretului o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bancă, bucuros de soare. Când Îi deschise, le văzu pe cele două surori Mariani cum traversau campo-ul. Trebuiau să aibă acum șaptezeci și ceva de ani, amândouă, cu părul lor lung până la umeri, tocuri Înalte și buze de-un roșu aprins. Nimeni nu-și mai amintea acum amănuntele, dar toți Își aminteau povestea. În timpul războiului, soțul creștin al uneia dintre ele o denunțase poliției și amândouă fuseseră duse În unul dintre lagăre. Nimeni nu-și mai aducea aminte care fusese, Auschwitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ziua lui, Împăratul îi pregăti lui Jester o surpriză: un tort mare de ciocolată și o serbare cu focuri de artificii. Aș vrea să văd artificiile și tortul înainte de serbare, se rugă Jester. Artificiile nu le poți vedea, pentru că odată aprinse zboară în înaltul cerului și nu se mai întorc. Tortul însă ți-l pot arăta. Vai, ce tort frumos! exclamă Jester. Pot să gust? Nu, niciun pic, îi interzise Împăratul, n-ai mâncat încă la prânz. Te rog să duci
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
direcția prespapierului lui Neil. Juca la noroc. Neil i-a aruncat o privire. Urechile lui Hugo au început să țiuie din cauza tensiunii. Și-a dat seama că Theo încetase să se mai foiască. Fața îi era acum de un roșu aprins și întreaga lui făptură era concentrată într-un efort uriaș și epuizant. Vai, Doamne, s-a gândit Hugo. Nu aici. Nu acum. Dar deja începuse să-i urce în nări mirosul familiar și pătrunzător. Hugo știa că peste câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se știe niciodată, i-a replicat ambiguu educatoarea. Da, dar nu arată a meningită sau ceva în genul ăsta, nu? Hugo știa că asta era adevărata temere. Chiar în dimineața aia văzuse în cabinetul medical postere cu pete în culori aprinse, care reprezentau rapidul și nemilosul ucigaș. Oricum, eu aș fi atentă, l-a sfătuit educatoarea. Dacă se agravează, chemați un doctor să-l consulte. Din câte vedea Hugo, petele copilului nu s-au intensificat toată după-amiaza. La ora culcării, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se leagă cu lanțuri de pubele. Sau cât de bine îl hărțuiește pe vreun frizer pe problema părului căzut pe jos. Da? Hugo nu era așa de convins. —Cum arată tipa? — Are cam un metru optzeci, părul de-un roșu aprins și lucrează cu jumătate de normă ca psiholog de capre. Pe Hugo l-a pufnit râsul. —Mie mi se pare că e chiar pe stilul lui. Dar dacă tu zici că el n-o place... —Așa zic. Alice l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după cum s-a putut constata până acum -, Vecinul ajunse la concluzia că un ibric cu ceai ar fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
capricioasă. Privi ceasul de la mână. 21.35. Deschise umbrela și porni hotărâtă către casă. Dacă se grăbea puțin, fix la ora douăzeci și două putea intra pe ușă. Își imagină, deja, cada plină cu apă, spuma de baie și lumânările aprinse. Relaxare. Da. Exact de asta avea nevoie după o zi de muncă istovitoare. Se va întinde apoi în pat, va deschide televizorul, va urmări un film vechi și va adormi înainte de finalul în care personajul principal avea să lichideze toți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]