KorAP: Find »[drukola/base=arab & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...131 132 133 ...623 >

15,564 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

faptul că Israelul a ajuns să dețină controlul teritoriilor de pe Malul de Vest, adică Iudeea și Samaria, Guttman făcea parte din grupul de activiști care au găsit o notorie și ingenioasă metodă pentru a restabili prezența evreilor în Hebronul preponderent arab. Deghizați în turiști, aceștia au închiriat camere într-un hotel palestinian, sub pretextul unei mese de Paște sau seder. Odată instalați, au refuzat să plece. În confruntarea cu autoritățile palestiniene care a urmat, Guttman a fost cel care a protestat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
vedea mai bine, spunea Lee în timp ce drumul urca o pantă. Pe partea asta e Pisgat Ze’ev, spuse el arătând spre dreapta. Iar Beit Hanina e pe partea cealaltă. Arătă spre stânga. Nu-i era greu să observe diferența. Partea arabă a drumului era aproape un loc al pierzaniei: case neterminate, făcute din cărămizi de lut gri, bare de metal ramificându-se ca niște tendoane ieșite; drumuri prea largi și pline de gropi, încadrate de butoaie de petrol ruginite. Pe geamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
e posibil să fie chiar omul din spatele crimei? Aprobă cu o mișcare aproape imperceptibilă a capului. —Despre ce fel de persoană e vorba? Al-Shafi se uită spre ușă, ca și cum ar fi bănuit că ascultă cineva. E-mailul e trimis de un arab. Capitolul 11 Ierusalim, marți, 8.19 p.m. Maggie se întinse pe patul ei din hotelul Citadela lui David. Clădirea era cavernoasă, construită dintr-o versiune modernă, mai șlefuită a pietrei de Ierusalim - și, după câte își dădea seama, plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Ha’shem, Atotputernicul, să ne lipească limbile de cerul gurii și să ne ia dibăcia mâinii drepte dacă te vom uita pe tine, O, Ierusalime - și, cu toate astea, noi trebuie să-l cedăm! Trebuie să cedăm un oraș acestor arabi care nici măcar nu-l menționează - nici măcar o mențiune - în așa-zisa lor carte sfântă! Roșu la față, se aplecă acum înainte și întinse un deget spre Maggie. Deci da, știu ce îl preocupa pe Shimon Guttman. Sinuciderea poporului evreu. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
încredere, un trădător care e gata să-și vândă poporul ca să pozeze în fața antisemiților din Europa ca bunul evreu, evreul de treabă, porumbelul cu premiul Nobel în cioc, în timp ce evreii răi sunt lăsați să fie uciși în paturile lor de către arabi. Totul pare să se fi sfârșit, e ora noastră neagră din nou, când iată! Un erou al poporului evreu, Shimon Guttman, intervine pentru a-l opri pe trădător și iată, Guttman eroul este ucis. Și acum israelienii încep să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
drept. Acum se aplecă în față ca să vorbească. Știi ceva despre Ahmed Nour? Maggie interveni. — Domnule Shapira, ați fost foarte amabil să ne acordați din timpul dumneavoastră. Aș vrea să vă mulțumesc... —Ce, vrei să mă faci vinovat de moartea arabului ăluia? Se spune deja asta la posturile de radio de stânga? Uri, faptul că înghiți toate prostiile astea mă surprinde. Maggie se ridicase deja în picioare. Sunt niște vremuri foarte tulburi, vă imaginați. Lumea spune tot felul de lucruri. Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Departamentul de Stat. Era cel mai bun accent al ei. Domnule Al-Shafi. Vă amintiți că mi-ați spus că Ahmed Nour primise niște e-mailuri misterioase înainte de moartea sa prin care era invitat la o întâlnire? Exact. De la un nume arab pe care familia lui nu l-a recunoscut. Vreau să-mi spuneți numele acela. Nu-l va afla altcineva, vă asigur. Verifică ortografia de două ori, asigurându-se că toate literele erau corecte, conștientă că nu era loc de eroare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mai gândesc. Hai să vedem ce și-au spus unul altuia mai întâi. Deschise pagina de mesaje trimise, toate erau către Ahmed Nour. Asta era, în mod evident, calea secretă de comunicare pe care o folosiseră cei doi, un nume arab astfel încât, dacă cineva supraveghea e-mailul lui Nour, să nu aibă motive de bănuială. Ultimul a fost trimis sâmbătă, doar cu câteva ore înainte de mitingul pentru pace la care Guttman a fost împușcat. Ahmed, avem o chestiune urgentă de discutat. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
raporta că Guttman junior și Costello au plecat, îndreptându-se, se pare, către casa ziaristului Baruch Kishon. Între timp, analiza computerizată indica existența unei corespondențe între Shimon Guttman și Ahmed Nour în ultima perioadă, primul utilizând un nume de cod arab, căruia i se alătura o parolă cu evidente trimiteri sioniste, Vladimir 67. Își fixau o întâlnire la Viena. —OK, adunați-vă, oameni buni, începu Tal, făcându-i plăcere să preia comanda. Vreau orice informație puteți găsi despre Nour: cine era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ascuțite. Alături dansau o femeie și un bărbat, amândoi cu bucle negre, tirbușon. Maggie își aminti de documentarea pe care i-o dăduse Bonham și se gândi la pagina despre nenumăratele triburi ale Israelului: ruși, etiopieni, mizrahim, cei din țările arabe. Erau toți aici. Maggie se privi în oglinda unui perete și fu suficient de surprinsă de ceea ce văzu, încât să se oprească și să privească. În toată cariera ei fusese cea mai tânără din cameră. La negocierile dintre bărbații de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
dedesubt. Văzu și Uri același lucru. Ținea bucata de hârtie deasupra capului, încercând să-i descifreze semnificația cu ajutorul luminii din tavan. Se uită cruciș și se strâmbă până când, în cele din urmă, zâmbi discret. —E un nume, spuse. Un nume arab. Omul pe care îl căutăm se numește Afif Aweida. Capitolul 27 Ierusalim, joia anterioară Acesta era sunetul pe care voia să-l audă Shimon Guttman, vacarmul acela de carnaval. Fluierăturile repetate; bătăile ritmice în lăzile de gunoi; zarva care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
rar. Se va duce în cu totul altă parte. O vizită scurtă nu-l va întârzia prea mult. Trecând prin poarta Jaffa, ignorând copiii care furau suc la cutie și cărți poștale din Orașul Vechi și le duceau pe piața arabă, își dădu seama că asta era cea mai mare slăbiciune a lui. Alți oameni puteau fi abătuți de la datorie de băutură sau femei, dar Shimon Guttman avea o singură pasiune asemănătoare. Dezmiardă-i nările cu parfumul trecutului îndepărtat și va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
se trezească fără Ierusalimul de Est la fel cum se pomeniseră britanicii cu un imperiu: într-un puseu de inconștiență. Astfel că Shimon Guttman și-a făcut o datorie personală din a se plimba în special prin partea estică, preponderent arabă, a orașului la fel de liber cum ar fi hoinărit prin vestul predominant evreiesc. Adevărat, nu venea aici la fel de des pe cât ar fi trebuit din punct de vedere ideologic. Era de asemenea adevărat că se uita peste umăr la fiecare cinci sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
din punct de vedere ideologic. Era de asemenea adevărat că se uita peste umăr la fiecare cinci sau șase pași și că inima îi bătea iute în secunda în care părăsea străzile Cartierului Evreiesc pentru praful și zgomotul din cartierele arabe. Totuși încerca să meargă cât putea de relaxat, având în vedere acele constrângeri, ca un om care colinda pur și simplu orașul său natal. Ca și cum ar fi fost proprietarul locului. Ceea ce, din principiu, considera că era. Existau câteva magazine în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
se afla argintăria, în principal sfeșnice, printre care multe exemplare din cele cu opt brațe, menora tradițională folosită de evrei în timpul sărbătorii Hanuka. Întotdeauna l-a izbit pe Guttman, ca ultimul nivel de pragmatism în comerț, această silință a negustorilor arabi de a vinde fleacuri evreiești. Inspectă rafturile aproape sperând să nu găsească nimic demn de văzut, ca să se poată întoarce mai repede la programul lui. Bună ziua, profesore. Ce plăcere să te revăd. Era proprietarul, Afif Aweida, ieșind din spatele tejghelei bijutierului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ar fi ținut în mână detonatorul unei bombe nucleare? Sau exista o explicație mai simplă, una mai puțin nobilă decât toate celelalte: își mușcase Guttman limba din cauză că toate instinctele lui îl făceau să ezite înainte să împărtășească un secret unui arab? —OK, spuse într-un final, sperând ca prin replicile scurte să-și ascundă tremurul vocii. Ce urmează? —Dar, profesore, nu mi-ai spus ce scrie pe aceea. — Nu? Scuze, eram cu gândul aiurea. O altă listă de cumpărături, mă tem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Vechi. Uri zâmbi și se întoarse spre Maggie. Ăsta e shouk-ul și ăsta e omul nostru. Cum poți fi atât de sigur? Pentru că tatăl meu avea deja un dentist și un avocat. Și nu se lăuda cu prea mulți prieteni arabi. Antichitățile sunt cam singurul lucru care l-ar fi putut face să stea de vorbă cu un arab. Pe când se apropiau de Ierusalim, deși trecuse de mult de miezul nopții, Uri se întreba dacă nu ar trebui să se ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fi atât de sigur? Pentru că tatăl meu avea deja un dentist și un avocat. Și nu se lăuda cu prea mulți prieteni arabi. Antichitățile sunt cam singurul lucru care l-ar fi putut face să stea de vorbă cu un arab. Pe când se apropiau de Ierusalim, deși trecuse de mult de miezul nopții, Uri se întreba dacă nu ar trebui să se ducă în bazar chiar atunci și să încerce să dea imediat de acest Aweida. În cele din urmă, acceptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cum să fie sigur. Așa că vizita lui Maggie la casa îndoliată a lui Aweida nu avea totuși încărcătura emoțională a vizitelor echivalente din Belfast, de acum mulți ani. Nu se afla acolo ca să jelească doi tineri, un evreu și un arab, care fuseseră împușcați în timp ce beau împreună. În realitate, nu era deloc acolo ca să jelească. Venise să afle ce naiba se întâmpla. Casa era plină, după cum se aștepta. Era zgomotoasă, un murmur pătrunzător se înălța dinăuntru ca un val. Își dădu seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
venea durerea. Acum simțea pe picior o mână care o strângea de coapsă. —Mă auzi, Maggie? Inima îi bătea puternic, trupul ei zbătându-se într-un protest inutil. Încerca să-și dea seama ce fel de voce auzea - dacă era arabă sau israeliană -, când fu cuprinsă o senzație care o făcu să se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aceea o strângea în continuare, apucându-i sexul cum ai prinde un bărbat de boașe pentru a-l pedepsi cât mai aspru. Îți place, Maggie Costello? Vocea, cu acentul la fel de misterios, îi sufla fierbinte în ureche. Putea fi a unui arab, putea fi a unui israelian. Sau nici una, nici alta. Nu? Nu-ți place? Simți cum limba și fața se îndepărtează de ea cu câțiva centimetri. Atunci vezi-ți dracului de treabă. Primul bărbat îi eliberă umerii și o împinse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre victime erau încă active, apărând la televizor în scaune cu rotile sau cu plăgi faciale îngrozitoare. Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret visau să arunce în aer Domul Stâncii, cel mai venerat loc de pe pământurile sfinte al musulmanilor, făcând astfel loc unui Templu Evreu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
la cap cele câteva elemente legate de convorbirea telefonică pe care și le amintea. Se uită la notița pe care o mâzgălise în timp ce vorbeau. Spre iritarea lui, scrisese doar două cuvinte, cele pe care nu le cunoștea, numele unui comerciant arab din Ierusalimul de Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar nu le înșiruise schematic pe hârtie. Acum trebuia să le reconstituie din memorie: antichități furate, o tăbliță de lut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
altceva, chiar și o canalie cinică și bătrână ca mine poate vedea asta. Avem șansa de-a face ce e bine și de-a câștiga o tonă de voturi făcând asta. Și, crede-mă, să oprim luptele dintre evrei și arabi după ce s-au omorât între ei atâta vreme ar fi un lucru bun. Le suntem datori cu o reușită. Făcu o pauză, pentru a se asigura că predica lui și-a atins ținta. Deci, cum stăm? Maggie bătu câmpii o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aveau posturi oficiale în mișcarea colonialistă. Bărbatul așezat pe scaun câștigase faimă și notorietate într-un alt mod, ca șef al intendenței în Machteret, organizația clandestină a evreilor, care a stat la baza mai multor atacuri teroriste asupra unor politicieni arabi și a altor persoane, acum mai bine de două decenii. Stătuse la închisoare și se retrăsese oficial din viața publică. Majoritatea jurnaliștilor israelieni credeau că acum locuiește în străinătate. Și totuși iată-l în mijlocul Țărmului de Vest, în inima Samariei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]