8,255 matches
-
Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era înconjurată pe două leghe pătrate cu tranșee și palisade. Ca măsură suplimentară de prevedere, incinta capelei din sat fusese aranjată astfel încât să pară că acolo locuia Hideyoshi. Din punctul de vedere al lui Ieyasu, locul unde se afla Hideyoshi era neclar. Ar fi putut să fie ori în tabăra de la Gakuden ori la Castelul Inuyama. Paza din primele linii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai lui Nagayoshi, pe Gifugadake. În fruntea celor două sute de militari rămași, Shonyu aștepta ca unitate de rezervă. Își instală stindardul de comandant chiar în centrul unității sale, aranjată în formațiune aripă-de-barză. — Mă întreb cum va ataca Ieyasu, spuse el. Ridicând ochii spre soare, oamenii văzură că de abia era jumătatea a doua din Ora Dragonului. Fuseseră oare orele mai lungi sau mai scurte? Nu era o zi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un bătrân vioi, cu o minte uimitor de limpede, nealterată nici de război și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am și multe, multe amintiri care nu-mi dau pace, chiar dacă pe unii posibili cititori i-ar deranja acest lucru. 12 martie 2007. E zi de luni, început de săptămână. După ce cu două zile în urmă mi-am săpat și aranjat grădina de flori - ca la carte - m-am bucurat de zambilele albastre și de narcisele galbene, care și-au făcut apariția, răspândind parfumul pătrunzător, cu mulțumirea omului care se simte sănătos fizic și într-o bună, chiar foarte bună stare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să aștepte derularea evenimentelor. Întreg parlamentul este perceput drept corupt și o nouă realegere a lui Băsescu îi va aduce și mai multă putere și autoritate. Momentan nu am fi avut nevoie de acest bâlci politic, însă lucrurile se vor aranja. Deși inițial președintele promisese că va demisiona la cinci minute după suspendare, s-a răzgândit și pentru acest lucru l-am felicitat. Am văzut la televizor „Monstruoasa coaliție”, nu aceea care l-a detronat pe Cuza la 11 februarie 1866
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a vorbit, cu glas moale. --După ce îi pune totul în ordine, te aștept să luăm masa împreună. --Nu te voi lăsa să mă aștepți prea multă vreme, sfințite. --Și bine ai să faci, dragule. Cu sufletul la gură, am aranjat cărțile în sâpet, am alergat la izvor și cu toată graba l-am întrebat: “Ai vreo noutate, prietene?” El însă mi-a răspuns cu un gâlgâit care prea semăna cu un chicotit... Apoi, liniște... “Parcă toți sunteți prinși într-o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din front, o iei cuvios și cu adâncă evlavie peste cocoașă, mai ceva decât în viața laică. Deci, ce mai tura vura, Arie a primit de la Sfinția Sa Arhiereul Nicolaie, o dumnezeiască și sfântă cotonogeală, care cu această ispravă, și-a aranjat pe veci locul între marii sfinți ai creștinătății. Arie a fost scos în șuturi bine țintite spre părțile moi, de la Conciliu, a intrat în spital, bașca i s-a tăiat probabil toată diurna și i s-a și desfăcut contractul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
țara asta, râul, ramul și mai ales pârlitul ăsta de popor, care refuză să joace geamparalele, după cum cântă el. Când toată lumea doarme, el veghează, trage de sub pat nomenclatorul meseriilor și se pune pe bifat. Bifează pe cei care i-a aranjat până acum și se bucură când constată că nu i-a scăpat mai nimic. Eu propun, ca să privim peste umărul său, pentru a aprecia cum se cuvine, măreața sa operă de dat la gioale și la cap. Iată ce am
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unii au o garderobă de surtuce, iar alții nici măcar nu mai au posibilitatea să viseze la bucuria de a avea un surtuc, oricât de modest. Și de aceea pleacă sărmanul tineret, spre țări străine pentru a-și putea să-și aranjeze cumva viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
au înmulțit în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se întoarcă la rădăcini și să-și strige : La ce bun să-ți pângărești trupul, când sufletul tău n-a mai fost tăvălit prin mocirlă? La ce bun fumul acesta de iluzii din care credeai că ai să scapi? Își aranja părul în oglindă, mângâindu-și linia fină a obrazului și gândindu-se că nu a fost frumoasă niciodată și totuși un "altceva" a făcut o cândva dorită. Oare era durerea asta răsplata vieții? Cei lăsați în urmă se rugau să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de băiat. Am tresărit când l-am văzut pe Damian stând lângă mine. ― Mă urmărești? ― Desigur, șopti el. În fiecare zi. ― Serios, ce cauți aici? am repetat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
evident acolo, cântărind În mână două rujuri. ― Care? Întrebă când mă văzu. ― Sunt aproape la fel, am remarcat eu. O să-ți stea bine cu oricare din ele. ― Alisia! Am nevoie de o părere clară! Am izbucnit În râs. ― Dacă te aranjezi atâta pentru tipul cu care stai În bancă la engleză, te asigur că el no să observe diferența. Bianca mă privi supărată, ca și când spusesem ceva foarte greșit. ― Are prietenă. ― N-am știut, am spus repede. Se sună Înainte să apuc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în dormitor. Fir-ar al dracului! Uitasem de ea. Chaquie stătea pe pat, cu gleznele încrucișate elegant, făcând ceva ce ochiului meu neexperimentat îi părea a fi o manichiură. Eu nu avusesem niciodată nevoie să-mi fac manichiura ca să-mi aranjez unghiile. Problema asta era rezolvată de obiceiul meu de-o viață de a mi le roade. A, bună, am spus eu enervată. Era oare neapărată nevoie să vorbesc cu ea? —Bună, Rachel. Se părea că da. Intră și stai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o știu! O prietenă de-a mea stătea acolo, dar au vândut casa și și-au cumpărat una frumoasă în Killiney cu vedere la golf și cinci dormitoare. Prietena mea a angajat un arhitect renumit din Londra ca să i-o aranjeze. — Chiar așa? am întrebat eu țâfnoasă. Cum îl cheamă? Mă pricep binișor la arhitectură. Bineînțeles că n-aveam habar de așa ceva, dar mă scosese din sărite. —Of, cum l-o fi chemând? a zis ea vag. Geoff și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dojenit pe un ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el. —POFTIM? Eram șocată! Ce fel de femeie era asta care se oferea să-și lase bărbatul să-i rezolve unei străine problemele cu celulita? —Durm’t conduce un salon de frumusețe, m-a lămurit ea. Asta explica multe. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înapoi ciocolata. Bosumflată, Helen și-a deschis geanta. —Eu de ce nu pot să iau una? Știi de ce, a spus mama. Pentru că nu sunt o drogată, a răspuns Helen. Am tresărit cu toții. —Ei, ne-a amenințat ea, chestia asta se poate aranja. Poți să iei un baton, am zis eu în timp ce Helen îmi înapoia pachetul, cu un aer solemn. —Trei? Le-am arătat locul timidă, dar și cu un soi de mândrie. Mi se făcea rușine numai când ziceau chestii de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Unde puteam să-l găsesc? Voiam să mă ia în brațe și să mă strângă la piept. Voiam să fiu consolată, așa cum mă consolase el cândva. Mă hrăneam cu o fantezie nebunească: să dau buzna în camerele personalului și să aranjez o întâlnire cu el. Eram sigură că dac-am fi vorbit calm, și-ar fi dat seama că încă ținea la mine. Odată ținuse așa de mult la mine. Era imposibil ca sentimentul acela să fi dispărut în totalitate. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un viitor mai bun, mai luminos, mai sănătos și mai fericit. Oare voiam să arunc toate astea la coș? Ei, asta voiam să fac? Ei, asta voiam să fac? M-am uitat la pudra de un alb inocent care fusese aranjată într-o liniuță tremurată în fața mea. Aproape că murisem din cauza ei. Oare merita să continuu? Merita? Da! M-am aplecat peste linia de cocaină, prietena mea cea mai bună, salvatoarea mea, protectoarea mea. Și am inhalat profund. 66tc "66" M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea! Dulceață! Te-am căutat peste tot! Nu mai e decât o oră până când trebuie să plecăm la biserică! Mandy, roșie la față și având mare nevoie de un Xanax, se repede ca să mă ridice în picioare și să-mi aranjeze rochia. — Chem coaforul și machiorul să te retușeze. — Incredibil, o aud foarte clar șoptind, în vreme ce ne trage către cartierul general al nunții. Mă târșâi fără un cuvânt, în spatele ei, ca un prizonier chemat din curte să intre înapoi în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de falsă. Fata din poză avea un păr lung, blond, aproape alb, împletit din codițe și pistrui. Eu am moștenit pielea măslinie a tatei, am ochii căprui deschis și, ca majoritatea semenelor mele de la acea vreme, îmi purtam părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste obraji, coborând către piept... foarte atrăgător. M-am holbat la Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stilul lui Carolyn Bessette Kennedy - decât petrecusem ca să mă îmbrac în ultimele trei luni. Apoi Bea și-a făcut apariția în garsonieră cu trusa ei enormă de machiaj, după care a început, disperată, să-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum în dungi (care acum era nițel cam umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu era adevărat. Un astfel de gest era totalmente caracteristic pentru Jackson. Datorită unei liste de obligații încărcate, săptămâna zburase pe nesimțite, iar acum era ora 5:00, în vinerea care reprezenta ultima mea zi de lucru. Toate dosarele fuseseră aranjate cu meticulozitate. și ultimele cutii de carton fuseseră sigilate cu scotch. Nu-mi mai rămăsese decât un singur lucru de făcut: să le trimit colegilor e-mail-ul meu de adio, în care le dădeam noile modalități prin care puteam fi contactată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
elev de paisprezece ani care a avut o aventură de trei ani cu profesoara lui. Avea unsprezece ani când a început totul. E o chestie complicată. Îi spunem Educație Sexuală, dar ăsta e doar titlul de lucru. Evident că am aranjat ca puștiul să lucreze cu un scriitor-fantomă. Carl Howard. Îl folosim foarte mult. Lui Vivian îi place cum scrie. Toate datele lui de contact sunt pe foaia de hârtie pe care ți-am dat-o. — A treia e o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
manuscrise așa cum mi-ai cerut și... — Ei, mi-ai fost de mare ajutor, Melissa, a pufnit Graham sarcastic. Dar conceptul e viabil din punct de vedere comercial? Asta e ceea ce vă punem pe voi, asistenții, să evaluați. Scriitura se poate aranja. Asta e treaba noastră, să aranjăm scriitura - asta în cazul în care nimeni nu v-a explicat până acum. Dar o să se vândă cartea? și, în plus, voi, asistenții, ar trebui să știți că atunci când Vivian vă dă ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]