7,924 matches
-
în vreme ce practica judiciară nu reține decât două situații: absentă sau prezentă. în prezent, exprimarea arbitrară în cele trei mari categorii de discernământ: păstrat, scăzut sau absent este mai mult rezultatul unui compromis (și el contestat de juriști), fiind argumentată și interpretată astfel: A. discernământul păstrat în raport cu fapta comisă în momentul săvârșirii acesteia, echivalează cu responsabilitatea sau conservarea capacității psihice de apreciere asupra conținutului și consecințelor social-negative ce pot decurge din săvârșirea ei; B. discernământul diminuat în raport cu fapta comisă în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a avea o valoare deosebită statistic, această corelație se dovedește semnificativă, și cu atât mai interesant de analizat, întrucât datele prezentate în alte studii avansează în general un timp mai îndelungat: de ordinul a 1-2 ani de evoluție. Se poate argumenta că în majoritatea studiilor ce au avut în vedere astfel de corelații, era vorba de cazuri deja cunoscute și asistate. Dar asemenea date sunt asemănătoare cu cele furnizate bunăoară de studiul lui Clark, 1993 care dintr-un lot de 26
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
consacrat un număr tematic unui scriitor-martir în viață (sintagma nu deranjează pe nimeni) cu prilejul împlinirii unei vârste rotunde. „N-ai văzut cum au procedat ceilalți? E persoană influentă, are trecere peste tot, poate să vă facă mult rău” - a argumentat „sfătuitorul”. Observând că rămân impasibil, că nu mă bat cu capul de pereți și nu cer clemență, insul a schimbat macazul și mi-a spus șoptit, măsurându-mă cu o privire uleioasă, complice: „Bine ai făcut. Tipul e o lichea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al paginii se revendică unei alte tradiții: a interiorității și a tainicului, a secretului de primă instanță devenit, mai apoi, bun public. Interioritatea nu e decât forma disimulată a sinelui, a privirii care egalizează contrariile. Eul autorului asigură unitatea confesiunii, argumentează continuitatea și logica textului. Și, oricât de perimată ar fi conotația termenului de intimitate, modernitatea sa rămâne intactă cel puțin Într-unul din aspecte. El sugerează dacă nu o soluție de interpretare, cel puțin una de lectură: dinspre interioritatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a venit prompt din mediul profesional istoric și patrimonial, criticându-se superficialitatea, mizele foarte lumești și lipsa de reverență față de un asemenea simbol istoric și spiritual 10. Un grupaj de opinii ale istoricilor din România și din Republica Moldova, solicitați să argumenteze posteritatea pozitivă a voievodului, constituie poate cel mai reprezentativ răspuns al istoriei la solicitările politicii, mass-mediei și memoriei istorice deopotrivă 11. Excesul pare să fi fost nota dominantă a omagierii în "anul Ștefan cel Mare", ceea ce a dat naștere unor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
noastră, sesizând numeroasele urme pe care le-au lăsat, încă vizibile în vocabular sau în toponimia uzuală 258. Un alt moment creditat cu semnificații majore a fost "simbioza româno-cumană", enunțată deja într-o primă lucrare adresată tinerilor 259. Nu a argumentat foarte amănunțit această opțiune 260, notând doar existența statului Asăneștilor, rezultat al "aventurii românilor, bulgarilor și cumanilor la sudul Dunării"261. Teoria etnogenezei românești a fost, după cum bine se știe, puternic politizată, nu doar din cauza exceselor naționaliste din timpul regimului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
duseseră, până la urmă, la "moartea regelui Ferdinand". Din gratitudine pentru suveran, manualul proclama că "actul cel mai solemn din viața Românilor s-a săvârșit în octombrie 1922" și nu așa cum ne-am aștepta, la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, argumentându-și afirmația chiar și prin fastul pe care contemporanii îl dăduseră acestui eveniment: "serbările încoronării au continuat în București mai multe zile, în entuziasmul întregului popor"291. Încheind acest excurs minimal în bibliografia școlară din anii '30, ajungem și la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fost propusă o moțiune pe tema manualelor alternative, Ministerul Educației nu s-a lăsat convins. Ambele gesturi au fost puse pe seama exagerărilor opoziției politice. Totuși, pe lângă evidenta instrumentare politică, ele reflectă persistența unei memorii istorice cu reprezentări coerente și insistent argumentate în anii '70-'80. 25 Dispariția sa a fost legată de cerințele integrării europene și ale racordării la standardele învățământului occidental. Dar nu peste tot în Europa s-a întâmplat așa. În Letonia a avut loc, în 1999, o masivă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tratatului de Istoria României, din iunie 1961, Andrei Oțetea susținuse data de 1 decembrie 1918, iar Petre Constantinescu-Iași, momentul octombrie 1917, ca sfârșit al epocii moderne și început al celei contemporane. Atunci s-a impus părerea celui din urmă, care argumenta că revoluția din Rusia contribuise, de altfel, și la cele petrecute în 1918 (vezi Andi Mihalache, Istorie și practici discursive în România "democrat-populară", Editura Albatros, București, 2003, p. 172, 204-205). 358 Constantin Daicoviciu, Miron Constantinescu, Ștefan Pascu (coord.), Istoria României
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și în povestirea propriu-zisă, deși cititorul ar fi fost contrariat să afle că "guvernul român de atunci voia să intre în război numai dacă putea elibera provinciile românești de sub stăpânirea străină (s.n. C.M.)". Selecția devenea și mai clară când se argumenta justețea acestui deziderat prin aceea că și alte "popoare supuse de Austro-Ungaria, Turcia, Germania" doreau același lucru, dar nu se spunea nimic despre cele "supuse" Rusiei (Ibidem, pp. 122-123). 369 Ibidem, p. 129. 370 Ibidem. 371 Ibidem, p. 130, 127
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
transparenței" și pe de altă parte sub semnul acțiunii eficiente: BIEN FAIRE ET LE FAIRE SAVOIR. Lipsind unul din termenii binomului, întreaga acțiune de relații publice este dinamitată. A acționa fără a preciza utilitatea acțiunii grevează asupra reușitei întreprinderii, a argumenta eficiența, prestigiul unei realizări modeste devine la fel de nociv. Este în fapt idealul lui Confucius conform căruia omul drept își traduce cuvintele în acte, apoi continuă actele prin cuvinte; în cazul acestei funcționări ideale ne găsim în fața unei conjugări corecte a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
-l salveze pe prietenul Eurial cu prețul propriei vieți (luată în derâdere și în episodul de mai sus). Nu vom insista prea mult în comentarea acestui aspect, asupra căruia îngrijitorul ediției citate de noi se oprește cu precizări foarte bine argumentate de fiecare dată când este cazul. Ne vom ilustra considerațiile cu un singur exemplu, care unește parodia 174 cu umorul de cea mai bună calitate, dată fiind sorgintea lui erudită. O dată încheiat episodul călătoriei pe mare printr-un "armistițiu" între
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din 780 000 de rezidenți); 0,362% Observând aceste procente de mai sus, luând în considerare că există în acest moment aproximativ 1 000 000 de români rezidenți și nonrezidenți, putem trage concluzia că nu există date statistice care să argumenteze teza că românii sunt o "rasă de delincvenți". Este totuși adevărat că, dacă privim la tipologia de infracțiuni, cele care sunt atribuite românilor sunt cele care provoacă cea mai mare îngrijorare la nivel social, mai degrabă în zona categoriei populației
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea heterodiegetică modernă s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
economia narațiunii, această meditație marchează sfârșitul discuției dintre narator și Matriona pe tema fotografiilor și surprinde chipul eroinei, așa cum ar face o fotografie adevărată. O altă reflecție, din povestirea Mâna dreaptă, apare mai degrabă ca o premisă ce va fi argumentată ulterior. Ea dezvăluie, în același timp, faptul că cel care o rostește deține capacitatea unei înțelegeri superioare a lucrurilor: ... știam deja adevărul, că gustul veritabil al vieții se dezvăluie în puțin, nu în mult (s.n.). De exemplu, în acest mers
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale și artistice. Discursul vorbitorului în roman este "reprezentat artistic", nu redat pur și simplu, nici reprodus, ci reprezentat tot prin discurs. În
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pună la dispoziție „tabelul tuturor agenților interni, inclusiv al celor ce au lucrat cu Eugen Cristescu”. În caz de refuz, i-a amenințat direct cu închisoarea. Cei doi s-au adresat printr-un raport șefului guvernului, generalul C-tin Sănătescu, argumentând destul de convingător neimplicarea Serviciului Special de Informații în crime de război sau în alte acțiuni de reprimare, alături de Gestapo sau de alte servicii informative germane. Totodată, l-au rugat pe ministrul de Război, generalul Mihai Racoviță, să i-a măsuri
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Gheorghe, lt.-col. Eugen Tilichi, cpt. C-dor. N. Antonescu, mr. Zenoviu Avram), generalul Fedenko a lăsat să se înțeleagă că partea română „nu-i sinceră în lucru care are mare importanță pentru noi (partea sovietică-n.n)”. Oficialii români argumentau că nu există personal „eficient pentru lucru”, că nu exista material de exploatat și că totul a fost pus la dispoziție, luându-se și de la alte structuri componente (Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, Secțiile II și IV din Marele Stat
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
lor eficientă, în rezolvarea problemelor activității efective. Fiind teoria rezolvării practice a acțiunilor educative, metodologia este desigur strâns legată de știința acțiunii eficiente praxiologia. Atunci, este necesar ca, în contextul abordării paradigmatice a pedagogiei și a obiectului ei educația, să argumentăm că sensul înțelegerii acestei științe doar ca metodologie a educației practice, așa cum este prezentată în literatura occidentală, nu este favorabil nici precizării statutului ei ca știință normală a educației (aplicând specific fundamentarea paradigmatică a științelor, de către Th. Kuhn, 1962, 1970
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sintagma paradigm shift a apărut după 1980, pentru a gândi altfel cercetarea în domeniu (teoretică și practică), a înțelege situațiile ei nou conturate, a pune întrebări, a genera noi predicții în soluționare, a găsi modele explicative pentru noile realități. Epistemologic, argumentează autorii, este aici trecerea de la pozitivism la postpozitivism: • accentul pe părți și decontextualizare versus accentul pe întreg și contextualizare, • accentul pe separare versus accentul pe integrare, • accentul pe general versus accentul pe specific, • considerarea a doar ceea ce este obiectiv și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evaluarea prin alternative metodologice) se justifică acum prin necesitatea rezultată din specificul construcției cunoașterii, a învățării prin rezolvarea de probleme și situații-problemă. Se cere aici formularea de întrebări, de ipoteze variate pentru rezolvare, de posibile soluții alternative, care pot fi argumentate teoretic într-un mod sau altul sau apelând la o teorie sau alta a învățării. Astfel se naște exercițiul, practica găsirii alternativelor prin interactivitate și se transformă progresiv în principiu de lucru al educatorului, devine competență de bază metodologică a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
celorlalți, respectul, de a avea încredere și respect pentru propria persoană, de a lua în seamă afectele celorlalți în luarea unei decizii, de a accentua rolul motivației și al voinței. Alte cercetări în problemă (Brundrett și Silcock, 2002) comentează și argumentează atributele unei bune predări, de tip constructivist, prin micșorarea rolului transmiterii cunoștințelor, prin reconsiderarea rolului învățării și al educatului, prin afirmarea rolurilor manageriale în coordonarea-îndrumarea învățării, pentru a asigura înțelegerea învățării proprii, nu a celei predate. Argumentele de susținere au
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cunoașterii sub influență postmodernistă, postpozitivistă, • sprijinirea înțelegerii în și pentru situații reale, concrete prin activitatea directă, • exersarea competențelor de bază și integrate necesare aici, • aplicarea noilor paradigme privind esența educației. Chiar și Consiliul Europei (Council of Europe, 2003, pp. 11-13) argumentează schimbarea ca fiind solicitată: • de societatea bazată pe comunicare, • de contextul socio-economic pentru o nouă educație, ca o nouă dezvoltare (caracterizată prin individualizare, interactivitate, diferențiere, introducere masivă a TIC), • de accentul pus pe dezvoltarea abilităților de comunicare și de informare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sunt problemele sale critice, • să formuleze întrebări generale și particulare privind natura sau structura lui, • să organizeze verificări de ipoteze asupra eficienței și calității definirii lui, • să identifice care sunt problemele lui practice în toate fazele conceperii și aplicării, • să argumenteze bazele lui academice și practice, • să analizeze aspectele modului de cunoaștere în practica realizării sale, • să aprecieze competiția între diferite domenii prevăzute, • să studieze critic diferitele acțiuni și procese curriculare, • să cerceteze mentalitățile variate în contextul aplicării lui, • ca și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și complexității acesteia, a-și pune în valoare competențele, a se corecta și a se autoperfecționa continuu pentru împlinirea dezvoltării personalității sale, a oferi un model de realizare și conduită pentru ceilalți, a putea lua decizii variate și a le argumenta în mod conștient, rațional). Mai mult, el poate să argumenteze că îndrumarea dată este o valoare esențială a vieții și că are obligația de a nu fi numai în postura de a o primi de la alții, ci și de la sine
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]