4,155 matches
-
personal dat de caracteristicile actanților comunicării didactice 44/educaționale de aici, un alt concept cheie: adaptarea 45; (b) un caracter "programat" (prin Programe, planuri de învățământ, proiecte didactice cf. Dospinescu, 1998, p. 71); c) utilizarea a diferite forme discursive: expunerea, argumentarea, demonstrația, explicația, exemplificarea, descrierea, narațiunea etc. (cf. Dospinescu, 1998, p. 71; Sălăvăstru, 1996, p. 10 etc.); (d) asumarea opiniilor unor locutori anteriori (Bayon & Mignot, 2000, p. 100) de exemplu, profesorul transmite idei, exemple aparținând unor specialiști din diferite domenii. I.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la acțiune: Începem?; * pentru a-și oferi ajutorul: Să-ți deschid cutia? S-a blocat?; * pentru a genera modificări de perspective: Ce s-ar întâmpla dacă eroul basmului ar trăi în zilele noastre?; * pentru a provoca formularea de opțiuni și argumentarea acestora4: Care personaj vă place cel mai mult? De ce? etc.; * pentru a organiza elevii în timpul activității: Ne grupăm câte patru?; Cui îi place pictura? Voi veți forma grupa pictorilor.; Cui îi place matematica? Voi veți forma grupa matematicienilor. etc.; * pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
componente, nu doar solicitare de informații (ca în accepțiunea avută în vedere în II.1.), ci și transmitere de informații sub varii forme: comunicare a unor constatări, comunicare de informații și încercare de persuadare a interlocutorului, explicarea unor informații/opinii, argumentarea altora, definirea unor concepte/cadre de comunicare, exteriorizarea atitudinii față de interlocutor și față de contextul comunicativ, în general, oferire de feedback etc. Toate aceste ipostaze locutoriale implică valorificarea unor tehnici discursive: * informative: Astăzi ne vom întâlni cu...; * persuasive: Este o carte
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de ritm Locutorul (implicat în ceea ce comunică) vrea să atragă/să păstreze atenția interlocutorului. Schimbarea ritmului, a intonației, a intensității vocii Locutorul dorește să facă diferența între propria opinie și citatul prin care o susține/la care face apel (ca argumentare sau în contrapondere). Schimbarea timbrului vocii Locutorul dorește să redea replica unei alte persoane pe care o actualizează astfel, in absentia, în situația de comunicare respectivă. Intonație ascendentă Locutorul îl invită pe interlocutor să intervină/să facă o serie de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al doilea rând, ..., în al treilea rând, ...; 1..., 2..., 3..., 4.... (eventual, chiar cu indicarea pe degete a acestei succesiuni); sau; deci, în concluzie; or, dimpotrivă; în contrasens, în contrapondere; și, nici, ...nici etc.; * mărci ale definirii/exemplificării/analogiei/explicației/argumentării 45 etc.: prin definiție; ca o definiție de lucru, să considerăm că...; de exemplu; astfel; prin comparație; altfel spus; aceasta ne arată că...; astfel se explică...; aceasta ne demonstrează că...; argumentele noastre sunt... etc.; * mărci ale coeziunii forme pronominale, forme
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și teatrele. București: Editura Eminescu. McVittie, J. (2004). Discourse Communities, Student Selves and Learning. Language and Education, 18 (6), 488-503. Mehl, R. (1955). La rencontre d'autrui. Remarques sur le problème de la communication. Neuchatel: Delachaux & Niestlé. Mihai, G. (1987). Psiho-logica argumentării dialogale. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România. Mihai, G., & Papaghiuc, Ș. (1985). Încercări asupra argumentării. Iași: Editura Junimea. Mihalevschi, M. (2008). Les métamorphoses du discours dramatique. București: Editura Fundației România de Mâine. Millrood, R. (2004). The role of NLP in
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
and Education, 18 (6), 488-503. Mehl, R. (1955). La rencontre d'autrui. Remarques sur le problème de la communication. Neuchatel: Delachaux & Niestlé. Mihai, G. (1987). Psiho-logica argumentării dialogale. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România. Mihai, G., & Papaghiuc, Ș. (1985). Încercări asupra argumentării. Iași: Editura Junimea. Mihalevschi, M. (2008). Les métamorphoses du discours dramatique. București: Editura Fundației România de Mâine. Millrood, R. (2004). The role of NLP in teachers' classroom discourse. English Language Teachers Journal, 58 (1), 28-37. Mincu, M. (!983). Semiotica literară
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
perspectiva unui psihoterapeut. Traducere de Anacaona Mândrilă-Sonetto. București: Editura Trei. Rotaru, I. (2010). Comunicarea virtuală. Impactul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale în spațiul educațional contemporan. București: Tritonic Publishing. Rovența-Frumușani, D. (1999). Semiotică, societate, cultură. Iași: Institutul European. Rovența-Frumușani, D. (2000). Argumentarea. Modele și strategii. București: BIC ALL. Rovența-Frumușani, D. (2005). Analiza discursului: ipoteze și ipostaze. București: Tritonic. Rymes, B. (2008). Classroom Discourse Analysis: A Tool for Critical Reflection. Cresskill, NJ: Hampton Press. Sadler, T. (2006). Promoting Discourse and Argumentation in Science
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Hi" Really Matter?. Organization Science, 6 (9), 685-698. Saussard, B. (2009). Scenete și jocuri de mimă. Traducere de Aura Gîgă. București: CD Press. Sălăvăstru, C. (1996). Modele argumentative în discursul educațional. București: Editura Academiei Române. Sălăvăstru, C. (2003). Teoria și practica argumentării. Iași: Polirom. Sălăvăstru, D. (2000-2001). Convingere și persuasiune în comunicarea didactică. Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Psihologie, IX-X, 91-112. Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia educației. Iași: Polirom. Săucan, D.Ș. (1996). Discursul persuasiv. Psihologia, 2, 29-31. Schallert
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Marketing. Zamă, E. (2008). O serbare de poveste. Iași: Editura Tehnopress. Zavate, E., Guzgan, G., Obreja, S., Gherasim, V. (2007). Poftiți la serbare! Dramatizări. Iași: Editura Pim. În seria ȘTIINȚELE LIMBAJULUI au apărut: (selectiv) * Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau * Argumentarea publicitară, Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme * Condensarea lexico-semantică, Emil Suciu * Discursul literar, Dominique Maingueneau * Discursul repetat, Cristinel Munteanu * Elemente de filozofia limbii, Ioan Oprea * Inițiere în semiotica generală, Jean-Marie Klinkenberg * Limba română. Repere teoretice și aplicații, Angelica Hobjilă * Lingvistica textuală, Jean-Michel
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
16; Kneller, 1973, pp. 124-125 (pentru explicație); Albulescu, 2008, p. 141; Rovența-Frumușani, 2000, p. 9, 30; Sălăvăstru, 2003, pp. 45-46; Sălăvăstru, 1996, p. 42; Mihai, 1987, p. 13; Mihai & Papaghiuc, 1985, p. 18, 75; Năstășel & Ursu, 1980, pp. 238-240 (pentru argumentare) etc. 46 Adaptare după Maley & Duff, 1991. 47 Adaptare după Simister, 2011, p. 46. 48 Cf. Manes, 2008, pp. 117-118. 49 După Roco, 2004, p. 91. 50 Manes, 2008, pp. 129-132. 51 Am folosit, în exemplificare, texte din Pamfile, 1909
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care plasăm sentința analizată, de exemplu "islamul conține numeroase adevăruri". A spune că "islamul este infailibil" este o afirmație mai puternică, iar "islamul se poate înșela" este o afirmație mai slabă decât sentința din text; -manevrarea valorilor (locul lor în cadrul argumentării, rolul lor într-o interacțiune). Este indispensabil ca această analiză de conținut să fie precedată sau însoțită de o analiză contextuală. De exemplu, studiind afirmațiile și discursurile susținute de José Bové, liderul sindicatului agricol francez, e important de știut că
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Pentru a diagnostica, a evalua valorile unor actori, ne propunem să parcurgem următoarele etape; -să circumscriem problema și să definim mizele în care se înrădăcinează valorile; -să enumerăm actorii prezenți și să le clasăm pozițiile: -să le descriem discursul și argumentarea; -să desprindem valorile implicate; -să le interpretăm; -să căutăm analogiile istorice; -să diagnosticăm, plecând de la criterii enunțate în prealabil. Acest demers metodologic cere din partea cercetătorului anumite calități pe care nu considerăm inutil să le mai amintim. Grija pentru obiectivitate, mai
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mulți actori au evoluat trecând de la o grupare la alta, din motive multiple. Doar actorii credincioși și adversarii lor nu și-au schimbat orientarea în cursul evenimentelor. Toate acestea nu ușurează lectura discursului și descrierea fidelă a afirmațiilor și a argumentărilor. Metoda noastră de analiză este aceeași ca cea pusă în aplicare în lucrarea noastră, Lupta ideologică și confruntarea valorilor (2003) și în partea a II-a a acestei lucrări. Am strâns toate opiniile, le-am sintetizat și le-am clasat
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
legii trebuie și ei să țină cont de ea și insistă ca legea să nu afecteze în niciun fel libertatea religioasă. Dar adepții mișcării de integrare ignoră complet această valoare. Emanciparea, egalitatea, demnitatea femeii își au și ele locul în argumentările celor două părți. Partizanii vor să le obțină prin interzicerea simbolurilor care le încalcă, iar cei care se împotrivesc acestei legi cred că dacă școala va rămâne tolerantă, va conduce, încetul cu încetul, la emancipare. Non-discriminarea este utilizată într-un
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
luate și fără să se fi reflectat la victimele acestor măsuri. Decenii de rătăciri ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat puțin spirit critic și o anumită doză de bun-simț." Argumente care trebuie respinse Vrem să prezentăm trei argumentări frecvent folosite și care, contrar celor nouă criterii precedente, duc la judecăți de valoare nefondate și la acțiuni dăunătoare. 1. Prima pornește de la ideea că într-o societate pluralistă, unde coexistă mai multe concepții politice și morale, va fi acceptat
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
scenei politice franceze și belgiene (am scris deja o primă versiune a rezultatelor noastre de cercetare: Rezsohazy, 2003, p. 110-119). Am dat un nume fiecărei manevre. Cititorul poate completa lista. Etichetarea este unul din trucurile cele mai curente. Ea înlocuiește argumentarea rațională prin atribuirea de mărci adversarului, marcă ce îl clasează direct: respectivul este "reacționar" sau "de stânga"... Este deja catalogat drept o persoană al cărei discurs este lipsit de legitimitate. Poate fi asimilat cu un personaj antipatic, ca Bin Laden
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
profilează tabloul unei crize. Trebuie făcută diferența între schimbări și criză, întrucât crizele sunt consecința schimbărilor. Orice schimbare, pozitivă sau negativă, privește ordinea și echilibrul sistemului social și, implicit, a oamenilor. Cele mai sus menționate sunt suficient de bogate ca argumentare în sensul acesta. În cazul crizelor sociale se discută două aspecte: reacția grupelor umane la factorii de criză și situația creată de aceștia; consecințele crizei asupra grupelor socio-umane. Orice criză va produce schimbări formale, de ordin exterior și schimbări de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stau de vorbă la un pahar de Bordeaux și admiră insurgența lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
ideea astfel potențată să fie într-adevăr filozofică, să se integreze unei concepții filozofice veritabile sau să participe la realizarea unei astfel de concepții. De altfel, trebuie observat că manifestarea sensibilului sub forma sentimentului conduce tot la formulări și la argumentări de tip rațional. Astfel, de exemplu, necesitatea rațională de a stabili destinul și rostul vieții omenești este potențată în mod deosebit de impulsul sentimental de a afla ce se întîmplă cu omul după moarte. În acest context, se impune imperativul de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
internalizarea anumitor identități de către actori. Prin urmare, sistemul internațional este cel puțin posibil deschis față de o transformare în alt sens decât logica auto-ajutorării, prin schimbări la nivelul culturii unităților care îl populează (Wendt, 1992). Una dintre problemele acestei direcții de argumentare constă în faptul că autorii constructiviști nu precizează clar mecanismele capabile să genereze o asemenea transformare sistemică. Wendt a răspuns acestor critici în lucrarea lui recentă, Social Theory of International Politics, oferind o explicație generală a felului în care tiparele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
numeroase alte gazete din țară. B. a fost unul dintre gazetarii proeminenți din România celei dintâi jumătăți a secolului al XX-lea. S-a remarcat prin varietatea cunoștințelor, temeinicia lor și, mai ales, prin cumpătarea tonului, prin seriozitatea și civilitatea argumentării. A ameliorat calitatea articolului cotidian printr-un stil curat, chiar cu unele inflexiuni literare. De altfel, a și tradus o piesă, Pui de dragoste de Arthur Schnitzler (în 1907), iar în creionarea unor profile de oameni politici ai vremii (precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
și Neantul, făcând apel, sub influența vădită a prestigiului crescând al filosofiei marxiste, existențialismul păcătuiește, în oricare dintre variantele sale mai vechi sau mai noi, prin faptul că identifică libertatea cu alegerea, redusă la un act gratuit. Iată în întregime argumentarea lui Sartre . Logica vieții conduce personajele sartriene care se autoiluzionează că ar fi libere să și inventeze viața cum vor, angajându-se în acțiuni obsedate de fascinația actului, de dorința de a înfăptui ceva care să poarte pecetea subiectivității lor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
noțiune relativă, care poate fi înțeleasă ca atare într-un anumit cadru istorico geografic și într-o anumită împrejurare, în timp ce într-o altă situație ar putea apare drept formă de manifestare a unei constrângeri. Pentru a fi mai expliciți în argumentare, putem să ne gândim la restricțiile formale care îi sunt impuse unui nevorbitor de limba engleză ce emigrează în SUA. Deși are dreptul la opinie, are libertatea cuvântului, garantate prin lege, practic acestea nu îi sunt de nici un folos, neputând
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
1919. Aici el precizase că Sachverhalt este ceea ce corespunde unei propoziții elementare atunci când ea este adevărată, iar Tatsache este ceea ce corespunde produsului logic al propozițiilor elementare, atunci când acest produs este adevărat. (Vezi L. Wittgenstein, Briefe, p. 252.) 56 Pentru o argumentare convingătoare, în acest sens, vezi Newton Graver, „The Metaphysics of «Tractatus»“, în op. cit., p. 88. 57 Br. McGuiness, op. cit., p. 172. În studiul lor, consacrat „metafizicii Tractatus-ului“, L. Goddard și B. Judge disting trei straturi: 1) faptele obișnuite, ale căror
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]