10,834 matches
-
cenaclului macedonskian și a celui de la „Vieața nouă”, poetul se apropie de simbolism, care va da tonalitatea dominantă a volumelor Insula uitării (1924), Raze și umbre (1933), Solitare (1935). El cultivă acum poezia parcurilor desfrunzite, a decorului autumnal, fiorul exotic, aspirația spre orizonturi necuprinse. Simbolismul său, apropiat de cel minulescian, înregistrează totuși o notă mai discretă, mai interiorizată. Peisajul marin, sugestiv prin imensitate și profunzime, va deveni o sursă preferată de inspirație (Pe țărmul mării, 1941). Se mai remarcă reminiscențe parnasiene
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
exemplu, sunt de ceva vreme parte a unei tradiții discursive și nu mai sunt propriu-zis, În sensul tare și creativ, probleme. Mihaela Ursa: Dacă Înțeleg exact, ceea ce Îmi reproșezi tu, Horea, este lipsa de originalitate. Or, eu văd puțin diferit aspirația aceasta către originalitate cu orice preț, o aspirație profund modernă și - mi se pare mie - nerealistă În epoca aceasta În care, oricât mi-ar displăcea lucrul acesta, numai creduli nu putem fi. Totuși, aș marca o diferență față de Toma Pavel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tradiții discursive și nu mai sunt propriu-zis, În sensul tare și creativ, probleme. Mihaela Ursa: Dacă Înțeleg exact, ceea ce Îmi reproșezi tu, Horea, este lipsa de originalitate. Or, eu văd puțin diferit aspirația aceasta către originalitate cu orice preț, o aspirație profund modernă și - mi se pare mie - nerealistă În epoca aceasta În care, oricât mi-ar displăcea lucrul acesta, numai creduli nu putem fi. Totuși, aș marca o diferență față de Toma Pavel și de ceilalți autori pe care Îi evoci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la masa Împărătească a bunului Dumnezeu, unde Îl vom afla, și mă uit la istoriile gândirii În care transpare destul de clar că Încă În Evul Mediu oamenii au consimțit că există dublu adevăr, cunoașterea teologică, cunoașterea cealaltă, deci nu am aspirații de genul acesta, dar cred că astea sunt limitele abordării pe care istoria o Încearcă. În același timp, da, cred că ceea ce s-a spus este rezonabil, istoricul și alți subiecți cunoscători... istoricul, În orice caz, este pândit de ficționalizare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
română, 1905), pasagere, lasă repede loc interesului pentru poezie, de unde Teoria elementară a poeziei (Introducere în poetică) (1902) și Teoria poeziei cu aplicare la literatura română (1906) sunt revăzute și îmbogățite în 1927. Opțiunea pentru universalii și permanențe frapează în aspirația autorului de a înscrie conceptele într-un corpus de modele și legi. Știința literaturii - reluată în ediție franceză într-o variantă mult amplificată, în patru volume - are ca obiect capodopera, nu operele de talent sau de îndemânare. Produs al „genialității
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
a șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator notează reacții și trăiri firești, provocate de un nou mediu școlar - mici și suave naivități și mirări, înfiriparea relațiilor cu colegii - sau de tulburări erotice și de aspirațiile exaltate spre frumosul și misterele vieții. Partea a doua este o înșiruire de mici aventuri și se depărtează de ținuta și sensul celei dintâi. Totuși, în general, se țese o poezie a adolescenței, bine controlată de narator. Dialogurile, adesea colorate
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
devoțiunii / umilinței ( Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, 1995), a „melanholiei deșertăciunilor” (amplul poem din 1996), a presiunii realității care „țâșnește ca apa din sifon” și a transformării ei, a graniței subtile dintre ființă și neființă - totul, acum, sub dominanta aspirației spre transcendență și mântuire: „mă desprind de mine însumi cu o ușurință necunoscută / și vreau plăcerea de a trăi a păsărilor puternice. Și încep să plâng de bucurie [...] Dumnezeu îmi binecuvântează plăcerea de a muri; / plângând, aș lumina oglinda, / în
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
diferite ipostaze, preponderent descriptive, dar și cu inserții meditative. Acestea capătă o pondere mai mare în următoarele volume - Cireș amar (1967), Călător fără vâlvă (1969) -, în care sunt consemnate de multe ori simple gânduri, dispoziții, cugetări fără vreo relevanță deosebită - aspirația spre o existență echilibrată, calmă, armonioasă, senină, netulburată de excese de luciditate sau afectivitate, extazieri în fața naturii, a forței vitale pure, eterne, dar și umbrite meditații despre îmbătrânire și moarte, cu rostiri înțelepte și eticiste despre imuabilitatea condiției umane și
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
cea mai înaltă asupra lucrurilor și faptelor umane, de unde se văd clar binele și răul, frumosul și urâtul, esența și aparența, adevărul și minciuna, sublimul și mediocritatea, absolutul și relativul, deci lumea în categoriile ei distincte. Poetica lui D., în aspirația ei spre durabil și concentrare („Crearea unei lumi pe un spatiu suprascurt - acesta este prinosul cehovian în literatura universală”, spune el într-un eseu despre Cehov), se alimentează subteran din reprezentările mitice populare, din substratul creștin autohton. De remarcat că
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
franceze și engleze din preajma Renașterii sau de la finele ei, din clasicism, iluminism și romantism, personajele propuse ca modele, în epoci și din colectivități diferite, întrupează vrerile și gândirea oamenilor din anumite momente în raport cu tipul perfect, ideal, al umanității. Concentrând mari aspirații sociale - binele, adevărul și demnitatea -, ele pot reapărea de multe ori, învestite cu semnificații noi în istoria civilizației, căci devenirea modelelor umane este doar o parte a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de o atitudine militantă, angajată. Tot acum, Virgil Ierunca se ridică împotriva imposturii, a literaturii mediocre, de succes imediat, veștejindu-i pe scriitorii care „gâdilă cu stiloul lor de cerneală violetă gusturile, apetiturile și aspirațiile publicului nostru”. Alte articole sunt semnate de Simion Ghinea și Liviu Bratoloveanu. La „Cronica literară” colaborează Ovidiu Constantinescu și sporadic Virgil Ierunca, Ion Caraion, Radu Teculescu. La „Cronica plastică” scriu Ion Frunzetti și Ion Vlasiu, iar la „Cronica muzicală” semnează
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț asupră-mi mânia ta svântă / Preste mine valuri trec de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
scrisul lui Antemireanu apar unele accente naționaliste. Dar tot el afirmă, într-un articol care a provocat o adevărată campanie de proteste, că arta populară nu are valoare estetică. Începând astfel să dea publicației o direcție străină de credințele și aspirațiile colegilor de redacție, Antemireanu se îndepărtează de ei și, în martie 1899, este obligat să-și întrerupă colaborarea. Revista se va alătura orientării pe care o inaugurase „Vatra” lui I. Slavici și G. Coșbuc și pe care o vor continua
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
neant, tu îmi amintești de noaptea ce sângerează/ în ochii mei./ creierul meu este sângele tău” (Cerul este strigătul). Neantului din exterior îi corespunde vidul interior, astfel încât ființa este supusă unui dublu asediu, disputată de două vârtejuri cu putere de aspirație egală. Acceptând că „numai superficialitatea are sens” (Fuga postmodernă IV), M. mută astfel teatrul de luptă pe terenul reprezentărilor, hrănind voracitatea abisului cu imaginile cadaverice ale obiectelor. De altfel, multe din simbolurile definitorii (oglinda, umbra, focul, orbirea) sunt preluate direct
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
să fie acută, dar nu își găsește totdeauna expresia artistică adecvată. Notabile sunt sinceritatea sentimentului și discreția lirismului. Tonul lamentațiilor este estompat, deși extremele sentimentale se fac simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de puritatea aspirațiilor. În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în voie numai în absența ființei iubite, asociată, obișnuit, cu o suferință văzută ca un chin binefăcător. O retorică discretă face ca poza și afectarea, prezente uneori, să creeze totuși
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
fenomenul politic” va continua să se scrie în paginile revistei. În contextul dorinței generale de eliminare a fostelor comandamente din cultură, a „versificărilor festiviste” și a „prozei realiste, extrem de militante” răspunsul la întrebarea „Literatura, încotro?” devine sinonim cu discutarea și aspirația spre impunerea valorilor autentice, mai ales când „un mare val al literaturii senzaționalului” este previzibil, cum se remarcă în textul intitulat Acreditarea valorilor. De asemenea, este subliniată importanța diferențierii între disidența unui scriitor și rezistența operei lui, mai ales când
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
naționale, ci și poezia simboliștiilor francezi Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Valéry. Treptat, căutările sale duc spre formule lirice proprii, bine individualizate, cu găsirea unui stil modern de factură meditativ-intelectuală. În 1939 își editează prima plachetă, Interior cosmic, în care aspirația de a afla tainele lumii se împletește cu evocarea realului dur și sumbru, cu luări de atitudine în plan social. Prin motivele și viziunile accentuat nostalgice, prin substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și printr-un sistem personal de
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
timpul repudiat, părăsit și deplâns ca superficial. Stând și judecând, foiletonistul de la „Convorbiri critice” era mai aproape de Lemaître decât de Faguet, ambii academicieni și perfect contemporani; îl preocupa prioritar, cum preciza în compendiul din 1937 - Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, aspirația „de a face din critică o categorie pur literară, un joc spiritual în jurul operelor de artă, o construcție personală, care să poată rezista timpului dacă piloții afirmațiilor s-ar surpa”. O astfel de critică pe bază de intuiții, în genere
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
din Gabriele D’Annunzio (Triumful morții) și Longos (Daphnis și Chloe), romanul rămâne punctul de convergență al unora dintre cele mai profunde tendințe ale autorului - violența orgoliului și magia voinței, himera idealului, forța copleșitoare a visului, erosul arzător unit cu aspirația spre puritatea platonică -, remarcabil prin fina transcriere a senzațiilor elementare și excelentele descripții marine, dinamizate de jocul savant al luminii și culorii. Din nefericire, metaforismul baroc, limbajul crud (ce i-a șocat pe contemporani), digresiunea filosofică au trecut Thalassa (pe
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Grigorie nu este important pentru gândirea sa solid și rațional organizată (o „teologie”, s-ar putea spune), ci mai mult pentru meditațiile sale ascetice și spirituale. El credea, ca mulți alți gânditori din acea perioadă, că perfecțiunea poate fi o aspirație permanentă atât în viața ascetică (la limită, în viața privată), cât și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se ralia, adăugând baladescului practicat de Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu o notă de libertate, rebeliune și autoironie (post)romantică, prin care „povestea”, epicul pur își activează sensurile împotriva realității imediate și în contingența marilor întrebări și aspirații ale spiritului. Ca și halucinatul copac, umilul pelican din Cișmigiu reiterează exilul terestru al albatrosului baudelairian. Întors în sine, cu capul sub aripă, „În visul lui, un stol gigant/ Coboară-n Cișmigiu să-l fure,/ Zburând spre polul celălalt/Sfruntând
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu (1946), Primăvară în Valea Jiului (1949), Întâmplări din Marea Răscoală (1953), Balade (1956) și Ultimul peisaj (1974). Mai frecventă în preocupările din anii ’70, dramaturgia, spre care
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
unei „crize de afirmare”, care investighează un caz de „rebeliune” existențială, de refuz al soluțiilor social-profesionale pasive și convenționale, în numele urmării unei vocații artistice. „Rebelul” care respinge calea unei cariere banale și conformiste și a unei existențe terne constată că aspirația către independența deplină față de societate este irealizabilă, iar „evadarea” sa eșuează. Aici descripția amănunțită a cotidianului e dublată de o morală existențialistă, contrabalansată, pe de altă parte, de o propensiune spre cultivarea unui „exotism” social (peripeții prin mediile plastico-expoziționale, amoruri
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]