3,711 matches
-
359, 414, 446. 12 "Viața stelei de la sine se stinge,/ din sine stoarce orbitoarea voință să moară,/ în orbitorul sine se răsfrânge/ lumina, sieși statornică" (Am decăzut, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 136). 13 Vol. Poziția aștrilor (1967), în Dan Laurențiu, Poziția aștrilor, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 42. 14 Căci aici, conform coerenței imanente a poemului, creația înseamnă "a pune ordine în lumea lui "nu știu cum", a înălța o construcție omogenă, suficientă sieși în plan logic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de la sine se stinge,/ din sine stoarce orbitoarea voință să moară,/ în orbitorul sine se răsfrânge/ lumina, sieși statornică" (Am decăzut, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 136). 13 Vol. Poziția aștrilor (1967), în Dan Laurențiu, Poziția aștrilor, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 42. 14 Căci aici, conform coerenței imanente a poemului, creația înseamnă "a pune ordine în lumea lui "nu știu cum", a înălța o construcție omogenă, suficientă sieși în plan logic" (Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și clepsidra, în op. cit., p. 76), " Când urmele spre sacru s-au șters și uitarea/ se vădește cu puterea unei stihii" (Fragmentele, 73, în op. cit., p. 118), "un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele sacrului s-au șters" (Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființei, începutul este din nou posibil, căci "o reprezentație gata să înceapă trebuie să aștepte până putrezește cortina" (Aproapele meu, Heraclit, în op. cit., p. 97). Abia la termenul secularizării radicale, în urma naufragiului ființei, a dezastrului lumii care și-a pierdut astrul, mântuirea e posibilul însuși, împlinire a golului, răscumpărare în puritatea angelică a unui copil, "un copil abandonat în miezul celei mai vaste răspântii, sufletul" ( Fragmentele, 78, în op. cit., p. 119), așa cum apare deseori la Dan Damaschin. Acum el ia Totul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu are nevoie de o religie organizată. Acesta se manifestă la Rousseau printr-un sentiment de dragoste față de creatorul naturii, în timp ce la Voltaire se reduce la o admirație foarte cumpătată pentru un Dumnezeu-ceasornicar, care a reglat atît de bine mișcarea astrelor sau succesiunea anotimpurilor. Cu Diderot, critica creștinismului sfîrșește în ateism și într-o viziune materialistă a universului. Dar acesta este doar un caz izolat. Pe plan politic, filosofii sînt toți de acord să considere puțin satisfăcătoare concepțiile absolutiste ale Europei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Revolu?iei Ce se �n?elege prin (revolu?ie(? Termenul este mai vechi dec�ț pare. �n filosofia clasic?, el desemneaz?, �nainte de toate, natura ciclic? a schimb?rilor care afecteaz? via?a cet??îi, �n felul mi? c?rîi astrelor sau a succesiunii anotimpurilor. Acest sens este utilizat �n secolul al XVIII-lea, c�nd se impune ideea c? revolu?ia poate fi liniar? ?i poate ajunge la consecin?e noi, chiar imprevizibile, care nu se mai explic? doar prin
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
femeie cu o viață de o extremă bogăție, o viață exemplară și, cum scria atât de frumos generalul Dobran, "o viață începută în 1912 în slujba unei idei, zborul, pe care l-a servit cu pasiune în drumul ei spre aștri"21. Note 1 Și a murit la București, la o vârstă centenară. 2 Licențiat în Medicină la Budapesta și Graz, doctor în Medicină (1871) la Torino. 3 Mai târziu, după război, Virginia Duțescu va face ani grei de pușcărie politică
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop În pregătire: Omul cu trei aștri, Yvan Le Page LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257.284749 BACĂU Librăria Alexandria, str.
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
prezent, manifestându-se ca răscumpărare, mângâiere, bunătate, frumusețe, mântuire și veșnică Lumină. Unul dintre cele mai frumoase cântece ale Sărăcuțului a fost numit „Cântecul Soarelui”: „Dimineața, când răsare Soarele, ar trebui să-l lăudăm pe Dumnezeu, care a creat acest astru, căci prin El ochii noștri sunt luminați în timpul zilei... Noi suntem orbi, iar Dumnezeu luminează ochii”. Dumnezeu este iubire și sădește sete infinită de iubire, în ființa finită, care suntem noi, creată „după chipul și asemănarea Sa”. Dumnezeu este bunătate
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a precizat structura organizatorică cu o mitropolie la Blaj și cu patru dieceze sufragane: Oradea, Lugoj, Cluj-Gherla și Maramureș. Biserica Unită a fost însoțită de asociații laice ca: Asociația Generală a Românilor Uniți (AGRU, 1928), Asociația Studenților Transilvăneni Români Uniți (ASTRU), Asociația Femeilor Române Unite (AFRU). După instaurarea dictaturii comuniste, erau aproximativ 1.800.000 de români uniți, aveau 2500 de biserici și 1700 de preoți, o academie teologică, trei seminarii teologice, mănăstiri și școli confesionale. Odiosul Decret nr. 358 a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
credința în cele mai împietrite inimi. A fost mereu adeptul teologiei faptelor; a reușit să dea o lumină nouă catolicismului din România, să-l facă respectat și căutat de către intelectuali și studenți. La Biserica din str. Polonă a avut sediul ASTRU, care organiza conferințe duminicale, cu mare participare din partea studenților de toate confesiunile. V. Ghika a fost un prieten devotat al multor personalități remarcabile: datorită lui, H. Bergson se apropiase foarte mult de catolicism; amiralul japonez Yamamoto, aflat într-o mare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
proza, poezie, discurs politic... Pereții Încăperii sunt acoperiți de portrete lucrate spontan de pictorii esplanadei Teatrului Național. Alexandru Tăcu a rămas aceleași de la 17 ani În multe privințe... prototipul din care a generat Alexandru Mălin-Tacu, poetul care a pornit către aștri la vârsta de roua proaspătă, mai tarziu lovit de ură stranie a securității comuniste. Că Alexandru a cântat ,,Trăiască regele” și a fost, elev fiind, torturat, au mai pățit-o și alții...; ca apoi, pentru refuzul categoric de a depune
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
realizată de o alta. Fenomenul traducerii este, desigur, foarte complex și are aspecte ce pot fi într-adevăr îndoielnice, așa cum ilustrează, de exemplu, transpunerea în limbile occidentale a titlului poemu-lui Luceafărul. În limba română, cuvîntul luceafăr (lat. Lucifer) are semnificația "astru (altul decît Soarele și Luna) cu o strălucire mai mare decît ceilalți", denumind, de obicei, planeta Venus, vizibilă dimineața și seara. Întrucît în cunoașterea comună (populară) nu se face diferența dintre stea și planetă, luceafărul este conceput aici ca fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este conceput aici ca fiind o stea cu o strălucire deosebită (și cu o apariție distinctă). Luceafărul are, prin urmare, acest statut special, căci face parte din mulțimea miilor de stele ale cerului, dar este steaua cea mai apropiată de aștrii supremi (soarele și luna), fiind deosebită prin strălucire și prezență temporală în raport cu celelalte stele. Ca atare, translația metaforică spre "om de geniu" este pe deplin posibilă, omul de geniu fiind, ca om, cu pasiuni omenești, dar, ca geniu, cu trăsături
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît celelalte, nu pot realiza în mod eficient o asemenea metaforizare. Titlurile date de traducători prin nume proprii (precum, Hyperion sau Lucifer, în engleză, Vesper, în franceză, Hyperion, în spaniolă 100) sau cele care vizează statutul de stea ori de astru (precum, L'astro, din italiană) și cele care subliniază că este vorba de o stea "de seară" (precum, Der Abendstern, din germană, sau O Astro da tarde, din portugheză 101), nu oferă aceeași situație ca românescul luceafăr. Este drept că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
l((ə], dan. engelsk [΄ä(əlsk] "englez" o = vocală posteriară medie: sp. noche [΄not(e] "noapte", neer. boom [bo:m] "pom", norv. bror [bro:r] "frate", dan. tom [tom] "gol", engl. knoll [noul] "colină; creastă", sued. måne [΄mo:nε] "lună" (astru) ö = vocală anterioară labială semideschisă: fr. peu [pö] "puțin", germ. schön [(ön] "frumos" sued. dörr [dör] "ușă", dan. grøn [grön] "verde", norv. frisør [fri΄sö:r] "frizer" ө = vocală anterioară mediană rotunjită: sued. dum [dөm] "prost", lund [lөnd] "crîng; dumbravă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din volumul Aur sterp (1922). Huiduit de muritorii pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să te scalzi noaptea?" "À propos de ce?" El nu înțelese. "Ai spus: à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea? Și eu întreb: à propos de ce?" "Ei... à propos de nimic... sau de lună, spuse locotenentul arătând spre astrul noctambul care tocmai își arăta chipul cadaveric. Am întrebat pur și simplu dacă nu ți-e frică să te scalzi noaptea, singură, cine știe ce se poate întâmpla?" În principiu, nu, nu mi-e frică, dar de obicei mă scald până să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
slab colorat. I s-a pus un pansament mic pe care îl poate schimba singură, dimineața, după duș. Se întoarce la spital pentru chimioterapie, ocazie cu care cere să-l vadă pe chirurgul care a operat-o. Acesta e un astru în ascensiune și, ca atare, foarte ocupat. Promite să treacă s-o vadă și nu trece. În ultima zi a spitalizării, soțul ei reușește in extremis să-l aducă pe asistentul medicului. Nu are de ce să se îngrijoreze, îi spune
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase și desperecheate, scăpate parcă dintr-un naufragiu, icoanele acestea, prea frumoase și prea multe ca să fie doar mărturia unei credințe arzătoare, lâncezeau între niște ziduri strâmte. Sub ce aștri luptase doamna Dunin cu valurile și de care stâncă i se izbise barca? Glezna fină se balansa sub voalul negru al ciorapului, în raza filtrată prin perdelele, croite pesemne pentru alte ferestre, mai înalte și mai largi. La început, elevele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ibrăileanu, magistrul înconjurat de ceilalți scriitori, îi întreabă: care-i Luna care luminează în orașul nostru, cea a lui Eminescu sau cea a lui Turgheniev? Putea ca Luna să aparțină și atâtor altor mari romantici. În imaginația bogată a literaților, astrele au o strălucire diferită, mai ales în ochii celor care învăluie peisajul în culorile propriilor lor percepții și sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea să pregătească cerul astrelor din literatura română. "Casa Dosoftei" din Iași își așteaptă oricând vizitatorii pentru a cunoaște la sursă tezaurul cărților vechi. Iar eu introduc semnul de carte cu sfioșenie, paginile obosite reintrând în odihnă prelungită. După nu știu câți ani m-am întors la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar." (Omar Khayyam) Stăteam cu surioara mea, Silvia, pe bancă și urmăream comportamentul diferitelor grupuri de ființe umane în timp ce astrul solar încerca să străpungă frunzișul des al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un laser auriu. Cei de vârsta a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere de mormânt. Fețele lor erau înghețate și galbene, încât jurai că sunt personaje din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
își manifesta, cât de cât, niște drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]