4,389 matches
-
de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de porc destul de mărișor. O iau pe scurtătură și nu mai povestesc cum domnul de la Asociația Nevăzătorilor (unde, peste zece ani, o să mă înscriu și eu) merge tocănind cu bastonul până la prima poartă, cum sună și strigă, cum vin doi bărbați de la nr. 10 cu două lanterne, cum mă trag afară din groapă, cu sacoșe și cofraj, cum tot ei scormonesc pământul clisos după ochelari, cum îi iau și mi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său sprijin de care nu se mai poate dispensa și pe care i l-au făcut cadou colegii când s-a pensionat. Înainte de a ieși pe ușă, în oglinda încețoșată și-a mai revizuit încă o dată aspectul vestimentar, treabă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai sfâșietor, cu cât cei de la Antena 3, Realitatea, Cotidianul și toți ceilalți care sau încolonat în această campanie murdară nu sunt numai proști, ci și ticăloși. Prin urmare, nici nu le pasă de explicațiile lui. (2012) Sărbătoarea spiritului cu baston alb Una dintre concluziile anchetei pe tema „Cum vorbim despre cărți la televizor“ din revista Lire (mai, 2003) este următoarea: „La televizor, nu i este de ajuns unui scriitor să fie bun, el trebuie de asemenea să fie un polemist
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mahalaua nu e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile parcă sublinia te cu două linii, să ne sară în ochi. Ce aș mai putea să spun? Doar că, în urmă cu șaptesprezece ani, nu mi se păreau deloc deplasate mitingurile și urletele în plină
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
te-am avut. [...] M. c. p. 17 noiembrie [1949], joi [...] M-am întors acasă, împinsă de o vântoasă care a smuls afișele de teatru și ziarele de pe stâlpi. Cu Ina de o parte, Lila de cealaltă, pe deasupra mai având și bastonul, încercam să mă țin pe trotuar, dar, precum o frunză uscată, mă răsuceam, zburam de la un capăt al trotuarului la celălalt, ca să ajung, pe sus, în fața porții cu grilaj pe care o cunoști și care s-a închis cu un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și eu. Am luat tramvaiul 14 ca să ajung la școală, unde mi am făcut datoria cu entuziasm. Spre sfârșit, eram un pic obosită. Am plecat acasă; trotuarele - alunecoase ca oglinda. Arătam foarte bătrână, cu șalul legat peste pălărie și cu bastonul în mână. Draga mea are să fie foarte mirată când are să mă vadă îmbătrânită și stafidită ca un măr renet în luna martie. Chiar cu riscul de a-i displăcea, mi-aș dori, totuși, să mă revadă. Sper că ești sănătoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pajiștile prin care zburda alături de mama lui, cu botul cald încă de laptele supt. Îmi place imaginea ta cu nasul în vânt, alergând pe străzile Parisului. Ce păcat că-ți trimit în schimb această imagine de motan încălțat, șchiopătând, cu bastonul în mână, încruntat. Contrast total în privința asta! Dar suntem atât de aproape sufletește, atât de tandru legate, încât restul nu mai are nici o importanță. Nu-i așa, draga mea? M. 32/1950 I 10 martie [1950], vineri [...] La capătul puterilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mine, în clipa aceea! Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte.[...] M. c. p. 6 iunie [1950], marți [...] Ieri, ceva amuzant, dacă n-ar fi tragic. Eram cu Ly. Părul ei alb, umerii lăsați, faimosul baston și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vineri Ziua cea mare. O zi mohorâtă, fără perspective. Sandu L. la înălțime, dar, pe toți sfinții!, [contează doar] „dreptul celui mai tare“. Emoționată ca o biată amărâtă, în picioare mai mult de o jumătate de oră, sprijinindu-mă în baston, gata să izbucnesc. Mica încoace, Mica încolo: a părăsit nu știu pe cine și nu știu ce, trebuia sau nu trebuia s o facă, iar mama ei n-ar fi trebuit să depună nici o contestație împotriva lui Wally. Rezultatul vineri, 27 octombrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mă pe unde o fi Luke. Curtea bisericii e înțesată de oameni, și nu mă pot opri să nu mă holbez la unele dintre rudele lui Suze. Bunica ei iese din biserică foarte încet, cu un aer regal și un baston în mână, și e urmată de un tânăr foarte îndatoritor, în costum de zi. O fată subțirică și palidă cu ochii imenși are pe cap o pălărie neagră uriașă, un mops în brațe și fumează țigară de la țigară. Lângă poarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i găsește La săraci Îi Împărțește <endnote id="(259, p. 454)"/>. Nedreptăți flagrante se făceau și atunci când se judecau „străini” În cadrul Divanului, ca În acest fragment dintr-o cronică versificată, Istoria Țării Românești dă la leat 1769 : Amândoi [dregătorii] ținea bastoane Și judeca din canoane. Pe armeni și pă ovrei Îi lăsase numai p[i]ei <endnote id="(712, p. 134)"/>. Câteodată, crima etnică era privită cu (auto)ironie : „Un ghiet creștin a omorât pe un tâlhar de jidan” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
început campania împotriva ziarelor evreiești Dimineața și Adevărul, are loc o consfătuire la 27 iunie când a pus bazele unui front de autoapărare la care aderă și organizații comuniste, s au strâns bani pentru 300 de evrei tineri înarmați cu bastoane ca să reprime acțiunile antisemite. Aceste manifestațiuni naționaliste au produs panică între evrei care au hotărât să se adreseze forurilor evreiești internaționale crezând că va influența guvernul român să ia măsuri contra celor care tulbură opera lor de propagandă a comunismului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
tortură li se dislocau oasele metatarsiene. Bătaia pe capre. Considerată ca fiind cea mai „obișnuită” metodă de tortură fizică. Deținutul era legat de mâini și de picioare, genunchii trecuți printre brațe, iar pe sub genunchi și brațe i se introducea un baston, care era ridicat cu victimă cu tot pe două birouri. Căzut cu capul În jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini, la glezne și la ochi. Pus În picioare pe un tapet, acesta era
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că sunt acum și musafir și gazdă. Mamaie, cred că ar trebui să mergem cu toții în casă; - Așa-i, du-i tu pe dumnealor în odaia de din jos, că vin și eu îndată; Mergând prin casă sprijinit într-un baston special adus de fiul său Mihai, Costache vine și el să audă discuția, să cunoască ce mai spun oamenii cu mai multă pregătire de cât simpli gospodari din sat sau târg, că de când paralizase de picioare, nu mai ieșise din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am făcut Colegiul în perioada asta. I-am impresionat cu un show la închiderea primului exercițiu cooperativ cu NATO, la Sibiu, când am adus muzica noastră, militari în termen din Cehia, și-au făcut un spectacol din acela cu aruncat bastoane în sus și viori. Și Ministrul Tinca zice: "Nu ești întreg la cap. Ce faci?" Cioflină era Șeful Statului Major și i-a zis: "Domnule Ministru, ajunge cât a fost pedepsit doi ani, lăsați-l pe dumnealui înapoi la trupe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aerul și manierele de mic impiegat” ale personajului, prin urmare un funcționar de rang mărunt. Eleganța, chiar dacă venită pe un fond de penurie, reclamă însă aspirațional un model, pe cel al dandy-ului, înarmat cu „mănuși ; țilindru ; floare-n piept ; baston subțire”. De obicei, trecem cu ușurință peste aceste detalii, însă ele au ponderea lor în precizarea per- sonajului. Discursul adresat se dorește înalt, însă căderile în trivial sunt numeroase. Carențele acestui discurs le las deoparte, comicul de limbaj este în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ce știm despre Mișu în afara episodului lipsit de glorie al atacului de panică ? Știm doar ceea ce ne spune îmbră- cămintea lui. La rândul său, adoptă semnalmentele vesti- mentare ale unui dandy : „umbla gătit, cu guler nou, cu țilindru, cu un baston de păr nodoros și cu mănuși - și dăduse și cu parfum”. Eleganța, ferchezuiala, scot în evi- dență un bărbat atent la detalii și nu neapărat nesigur pe el în spațiul social. Pe de altă parte, costumația constituie o replică modernă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exce- sivă împinge costumația spre deghizament. Cel de-al doilea episod evoluează însă dramatic, apariția inopinată a lui Mitică luând prin surprindere cuplul de amanți determină o reacție promptă și neașteptată din partea lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea amețeală nu altceva.” O altă „revuluție” se transformă în Boborul într-un chef cu cârnați, vin și lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale carnavalului este pe punctul de a deveni un act amoros. Cum se poate observa, violența potențială în opera lui Caragiale se convertește fie libi- dinal, fie carnavalesc. La rândul său, Leonida asociază grandoarea festivității sărbătorii naționale cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de experiență. În tren a aflat că vor fi cazați la azilul de actori bătrâni. Aprilie, ciori în parcul imens. Pe jos un grup de oameni bătrâni, frumos îmbrăcați, cu medalii (mari actori), urmăriți de o soră medicală. Ei cu bastoane, singuri, grupați sau în cărucioare. Arătau și ei ca ciorile pe zăpadă. Au fost invitați la o masă superbă cu tot tacâmul: cristale, argintărie... Când au apărut bătrânii s-a prăbușit asupra tinerilor toată istoria teatrului si cinematografiei. Puneau studenții
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și surori, la draga mea tovarășă de viață, care mi-a ținut mereu pumnii la toate examenele și încercările. La ce visam? La o casă, la transferul soției, la o mărire de salariu, la ce mă așteaptă în minister, la bastonul de ambasador pe care orice tânăr din "externe" îl are în mapa diplomatică... Amintindu-mi de "Programul maximal" și "Programul minimal" al Partidului bolșevicilor ruși, mi-am zis s-o încep cu cel minimal, respectiv cu spațiul locativ. Deși eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am fost luați în primire de Prefect și plimbați peste tot pentru a înregistra ce se petrece. Și ce-am văzut mi-a întrecut așteptările tot orașul era mobilizat, de la cei mai tineri, în cărucioare, la cei mai bătrâni, în bastoane. Participau femei, bărbați, albi, negri, mulatri, asiatici, studenți de la cele 6 universități ale orașului, funcționari, comercianți, cadre medicale însoțind "bolnavi" în cărucioare sau pe tărgi. Fuseseră atrași în această nebunie generală până și polițiștii și pompierii și chiar și deținuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o restricție, devenea o eliberare. Activitatea se termina seara În jur de nouă și jumătate-zece. La sfârșitul primei zile nu era de mirare că genunchii Începuseră să-mi tremure. În cursul practicii de dimineața, un călugăr-samurai se plimba cu un baston lat În mână printre rândurile de perne aliniate, pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În când câte un sunet ca de bici sec. Când l-am auzit prima oară, am Întredeschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]