3,441 matches
-
Titu Herdelea examinîndu-și ceasul și văzând că la nouă jumătate precis trenul s-a pus în mișcare. ― Măcar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când se așeză, după ce ieșiră din gară, avea ochii umezi. Surâse totuși: ― Sărăcuța!... A rămas foarte îngrijorată... Ce-i drept, cred și eu că are
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în altă cameră, urmat de ceilalți, afară de căpitanul, care se retrăsese discret spre a nu-i tulbura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi să ceară el scuze prietenului său Baloleanu că a neglijat să-l vestească. În momentul când deschise gura, îl văzu scoțând grăbit batista și ștergîndu-și ochii, parc-ar fi vrut să-și înăbușe lacrimile. Gestul i se păru atât de nesincer, că renunță să mai răspundă și continuă mersul întrerupt câteva clipe, iuțind pașii, ca să ajungă din urmă carul care nu se oprise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul, parcă i-ar fi fost frică de el. Rogojinaru însă îl zări și veni glonț, cu un geamantan în mână, asudat și zâmbitor. ― Mă mai cunoști, cucoane? întrebă dânsul, lăsând jos geamantanul și ștergîndu-și fața și chelia cu o batistă mare. Am auzit și-am citit ce-ați pătimit! urmă apoi cu alt glas și clătinând întristat din cap. Regretă în multe cuvinte moartea lui Miron Iuga și a Nadinei, întrebă dacă au avut altfel pagube mari, dacă au început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
detalii. Îi făcu semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl arătă tuturor. Calu făcu un semn și Faraon îi puse țigările în palmă. Găsi apoi o batistă mototolită, Calu clătină din cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curios decât înduioșat : — Stai mai deoparte, îi spuse lui Lucică, arătând la Magdalena. Vezi că oftica se ia... — De la care la care ? zâmbi Lucică trist. Iadeș își mută privirile de la el la fată și înapoi. Lucică scoase din buzunar o batistă care purta aceleași semne ale bolii. Să moară mama, se dumiri Iadeș. De-aia vă iubiți voi așa ? — Și de-aia, răspunse Lucică, ștergând bărbia Magdalenei, dacă tot își scosese batista. Iadeș privi fără să înțeleagă. S-ar mai fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la fată și înapoi. Lucică scoase din buzunar o batistă care purta aceleași semne ale bolii. Să moară mama, se dumiri Iadeș. De-aia vă iubiți voi așa ? — Și de-aia, răspunse Lucică, ștergând bărbia Magdalenei, dacă tot își scosese batista. Iadeș privi fără să înțeleagă. S-ar mai fi apropiat cu un pas, să se uite mai bine, dar n-avea curaj. Și cum e ? se interesă. Am vrut să spun, vă mai înveseliți și voi un pic, din când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă, fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă, fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor, ei se mai depărtară puțin, de parcă în sminteala ochilor ei stăteau semnele bolii. Nu vă place, ai ? strigă fata, înecându-se într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase înapoi. Râse în hohote în fața spaimei cu care ei se dăduseră înapoi : Vă e frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crescută dintr-o lună mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă în aceeași mână dreaptă n-ar fi avut paharul cu vin, pe care uitase să-l lase pe masă. Paharul era plin și fruntea i se umplu de licoarea rubinie. Își sumese anteriul și scoase din buzunarul pantalonilor o batistă mozolită cu care se șterse. Își suflă nasul cu zgomot, apoi continuă cu un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lase pe masă. Paharul era plin și fruntea i se umplu de licoarea rubinie. Își sumese anteriul și scoase din buzunarul pantalonilor o batistă mozolită cu care se șterse. Își suflă nasul cu zgomot, apoi continuă cu un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu se lăsă popa. Așa n-o să mai aveți neînțelegeri. Ai venit să te spovedești ? Maca ridică din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar nu nimeri și pânza îngălbenită căzu. Vântul o împinse la vale. Nimeni nu se aplecă s-o ridice. Nici umbrele nu se aplecară, căci ele pot aduce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și înveselească mama făcând pasărea să vorbească. Hsien Feng își recită lecția cea nouă, una care îi dăduse bătaie de cap. Ea fu încântată și îl îmbrățișă. Râsul lui îi provocă mamei și mai multă tristețe. Băiatul își scoase batista și îi șterse lacrimile. Vru să știe ce o supără, însă ea nu vru să-i răspundă. Apoi el se opri din joacă și deveni speriat. În acel moment, din Curte se auzi zgomotul tobelor. Era semnalul prin care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spun în sinea mea să fiu fericită, deoarece cu cei cinci sute de tael-i familia mea va putea să supraviețuiască. Aveți grijă de mama! le zic lui Rong și lui Kuei Hsiang. Rong îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește cu zgomot în urma mea. De n-ar fi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea n-ar avea mari datorii și dacă n-aș fi forțată să mă mărit cu retardatul meu văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
n-aș fi forțată să mă mărit cu retardatul meu văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud. Acum e prima oară când am ieșit din casă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ar fi trebuit să te țin la curent. Sunt gata să primesc mustrarea ta. Mi s-a uscat gura, așa că îmi iau ceaiul și-l dau pe gât. Nuharoo își pune ceașca jos și se șterge ușor la gură cu batista: — Yehonala, îți faci griji din motive cu totul neîntemeiate. Nu sunt aici ca să-l cer înapoi pe împăratul Hsien Feng. Se ridică și îmi ia mâinile în ale ei. Am venit din două motive. Mai întâi, desigur, ca să te felicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo. Curtea e dezamăgită. Și Marea Împărăteasă de asemenea. Mi-a părut rău pentru doamna Yun, dar și mai rău pentru mine. Cerul nu mi-a dat norocul de a concepe un copil. Ochii i se umezesc și își scoate batista ca să se șteargă ușor. — Ei, lasă, mai e timp, o liniștesc eu, luând-o de mână. La urma urmei, împăratul e căsătorit doar de un an. — Asta nu înseamnă că nu i s-au oferit femei încă de când era adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime, iar stâlpii din bambus care le susțin sunt decorați cu magnolii albe confecționate din mătase. În calitate de nurori, fiecăreia dintre noi i s-a dat o duzină de batiste, ca să ne ștergem lacrimile. O tot aud în minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi acopăr fața cu mâinile. Printre degete, îl zăresc sosind pe prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Când împăratul Hsien Feng se uită la mine să vadă dacă sunt cu adevărat rănită, îmi dau seama că ajunge la concluzia că An-te-hai a exagerat. Majestatea Sa îi spune lui Nuharoo că nu a greșit cu nimic. Își scoate batista și i-o dă: — Nu am intenționat să te încarc cu responsabilități. Totuși, trebuie să înțelegi că gospodăria imperială are nevoie de un conducător, și acela ești tu. Te rog, Nuharoo, să primești profunda mea încredere și gratitudine. Nuharoo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]