4,015 matches
-
fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată, i s-a făcut frică, vedea în ochii mei dezastrul! Eram în stare să merg până la capăt cu
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Marlboro, simțeai o calitate foarte bună. Acuma, din păcate, nu mai e așa ceva. La ei existau magazine cu produse originale, venite din export din țara producătoare, de origine, nu cum e la noi, cu reprezentanți, fabrici prin reprezentanță. Ei voiau becuri de mașină, corturi, mingi de piele, mănuși de piele. Presupun că nu se găseau, din moment ce asta cereau și cereau cantități mari, de exemplu, 50-60-100 de mingi de piele, sau 10-15 corturi de patru persoane. Sau erau 60 de perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cât am dat bani, am fost bun, cum n-am mai avut, a început că du-te la muncă... n-am găsit nimic. Noroc că din banii care i-am avut am pregătit copiii de școală, restul s-au cheltuit, becuri, prize, cutare, s-au dus. Pe septembrie 2000, copiii la școală. A doua zi i-am spus soției că plec iar la Craiova, la muncă. Du-te, fată, vezi, ai făcut un pas greșit... și a început să se jure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Albaștrii și negrii. Dar aici nu am, mi-au fost reținuți și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25 de Wați. Vineri seara, după baie. Înainte, mă bărbieream dimineața și alergam la fotbal și transpiram. timpul Timpul trece repede și greu. Depinde de ce faci. Uneori vrei să treacă repede și trece încet. Un program să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te iau și pe tine să vezi unde“. Și-am îmbrăcat-o conform legilor în rigoare. Noaptea următoare, undeva pe la Spitalul Municipal. Sunt niște vile mari acolo... am dat la câini să pape ouă și-am intrat acolo. Am aprins becul, știam că nu-i nimeni acasă, cum ar veni pontul singur. „Hai, mă, intră!“ A intrat femeia. „Cine stă aici?“ - „Noi“ - „Păi, cum să stăm noi?“ - „Acuma stăm noi. Mâine stă alții“ - „Păi, ce facem noi aici?“ - „Furăm! Asta fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt pe timpul lui Horia, Cloșca și Crișan!“. Deci celula aia de la Alba-Iulia, de la unitatea militară, că am văzut-o în excursie. În fine. Și când am văzut acolo că nu văd nici soarele, nu intră nici lumină și am un bec d-ăla, de control, am zis: „Nu se poate!“. A închis ușa în spatele meu, am zis: „Ce-am făcut?“. Și-am stat, am stat o lună, două, trei, patru... Când am văzut că nu aveam cumpărături, nu mi se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au dus în centrul de minori. Unde, normal, stau copiii infractori. M-au dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de minori. Unde, normal, stau copiii infractori. M-au dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit rău. Concubinul o bătea. Dar când vedeam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit rău. Concubinul o bătea. Dar când vedeam asta îl băteam și eu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
primite de la fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod miraculos, se mai ține în picioare la terminarea bombardamentelor. Becurile nu fac prea multă lumină, studenții sictiriți mâzgălesc și ei ceva în dorul lelii, să treacă vremea. O vămpișoară își reface machiajul. Vreo două schimbă între ele pliante de cosmetice, „e reducere, poți să cumperi și demachiantul în același preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu-mi mai simțeam buzele. Din gură mi se scurgea salivă amestecată cu un lichid gros și lipicios, probabil sânge, și alte secreții foarte acre la gust. O lumină strălucitoare și difuză, ca și cum m-aș fi uitat fix la un bec, se Întindea În fața ochilor mei, transformându-se apoi treptat În nenumărate pete de lumină. În momentul acela am simțit brusc un curent de aer proaspăt infiltrându-se În mine, ca o rafală de vânt suflând prin geamul spart al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scop, ceea ce m-a pus pe gânduri, mai ales că există o sală de așteptare aproape normală, cu bănci de jur împrejur, lipite de pereți. Dar fără nici un ghișeu. În schimb, în sala de așteptare și pe peron ard două becuri care fac două bălți luminoase. Sânt inutile ziua și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sala de așteptare și pe peron ard două becuri care fac două bălți luminoase. Sânt inutile ziua și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu, stârnit din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre pădure. Ceva mai târziu, răzbate dinspre mlaștini un sunet surd, probabil vuietul stufărișului. Fără cele două becuri, nopțile ar fi cu siguranță mult mai greu de suportat în pustietatea asta, unde nu pricep cum am ajuns și nici măcar unde mă aflu. Până și numele gării e o șaradă. El se reduce la trei litere, albe pe un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întorc, să văd dacă nu mă urmărea nimeni. Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. Am pornit mai departe, la colț am cotit și pe măsură ce mă apropiam de lumina celuilalt felinar mă linișteam. Atunci a pocnit și al doilea bec și întreaga stradă s-a cufundat în beznă. Poate pentru că fusesem cumva pregătită de primul șoc, acum nu m-am mai înfricoșat atât de tare. Puteam chiar să-raționez. M-am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și întreaga stradă s-a cufundat în beznă. Poate pentru că fusesem cumva pregătită de primul șoc, acum nu m-am mai înfricoșat atât de tare. Puteam chiar să-raționez. M-am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în becuri ca să le spargă. Dar dacă era un răufăcător? Abia la acest gând și-a făcut efectul al doilea șoc. Nu se auzea însă nici o mișcare. Strada părea perfect pustie. În afară de zgomotul vântului nu se auzea nimic. După câteva minute am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajuns acasă, am răsuflat ușurată. Apoi am uitat de această întîmplare, m-am întors la gândurile obișnuite. În zilele următoare nu s-a mai petrecut nimic. Dar în a patra sau a cincea zi s-a repetat aceeași poveste cu becurile într-o altă parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce cauză. Pur și simplu becurile crăpau brusc. Parcă arunca cineva cu piatra în ele. Treptat, a pornit să se răspândească în oraș un fel de teamă bizară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]