7,476 matches
-
și egalitară, persiflează „indicațiile tematice”: „E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd universalitatea, invarianța emoțiilor umane („Viitorul poeziei și al poetului“, în Adevărul, an. XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie de la nouvelle poésie française, Vinea regretă neincluderea unor poeți aflați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sanya. Ploaia, care ținuse două ore în șir, s-a oprit în cele din urmă. Cerul mai era înnorat și o pâclă albicioasă se unduia deasupra acoperișurilor joase ale hanurilor. Celelalte case erau cufundate încă în tăcere deși lăptarul, pe bicicleta lui, anunța începutul unei noi zile. Se face repede dimineață aici, în Sanya, explică Endō. Gaston constatase asta și singur. Se minuna de forfota matinală, cu totul ieșită din comun. Din hanuri ieșeau, câte doi, câte trei, bărbați în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zi, Endō punea mâna pe Kobayashi înainte de sosirea lui. Până și un fleț ca el era în stare să judece atâta lucru. S-a făcut seară. Copiii care se jucaseră în parc și-au adunat lucrurile, le-au prins de bicicletă și au plecat pe la casele lor. Norii erau acum gri-albăstrui. — Cel puțin, hai să mâncăm ceva! În timp ce se îndreptau spre gara Yotsuya, Tomoe și-a dat seama că nu mai era nimic de făcut. Nu avea cum să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu e pentru mine... Dacă mai mănânci mult, o să-ți deranjezi stomacul. Takamori și-a lipit fața de fereastră. Trenul mergea acum de-a lungul unui râu ce părea că împroașcă stropi reci. O fată din sat trecea podul pe bicicletă. „Și Gaston a trecut pe aici“, gândi Takamori. „A privit și el același peisaj, probabil. Ba nu, Gaston a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici. Toată lumea dormea buștean, cu siguranță.“ Takamori și-l imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
orașului, spuse bătrânul, zâmbind cu toată gura, de i se vedeau dinții îngălbeniți. Bănuiesc că nu știți ce înseamnă „deocheat“, nu? Zece minute mai târziu, polițistul și-a îmbrăcat pelerina și l-a condus pe Gaston până în Koshōmachi, mergând pe lângă bicicletă. — Vă las aici. Casa domnului Kobayashi e chiar la colț. Nu mai ploua atât de tare. Această parte a orașului a fost cândva cartierul de distracții din Yamagata. Se mai vedeau și acum câteva case cu un etaj sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut, Kobayashi își arbora zâmbetul lui perfid, făcând o plecăciune servilă. — Încotro? îi strigă un bărbat de pe bicicletă. — Am niște treburi în Umamigasaki, răspunse Kobayashi. Când a auzit „Umamigasaki“, Endō a considerat că a sosit momentul. S-a plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când a sosit în Yamagata. Pentru întâlnirea lui cu Kobayashi avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a mai spus nimic. Endō s-a uitat la ceas. — Ah, e ora cinci, zise el în șoaptă. Banca și cinematograful de vizavi se vedeau mai bine acum. Începea să se lumineze. Băiatul care vindea ziare trecu pe lângă ei pe bicicletă. Se auzeau pași în depărtare. Pașii s-au oprit o clipă și apoi au pornit iar. A apărut Kobayashi. Purta o pelerină de ploaie și era încălțat cu cizme. Endō l-a fluierat. I-a zărit și a venit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și Îl transformau Într-o machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate, dar În același timp Înlănțuite ca și capitolele unei cărți, se desfășurau cortegii de automobile și magazine, palate și biserici, trenuri și biciclete. Și printre ele se agitau omuleți burduhănoși și aroganți care strigau și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foiță. Să fii eroul pozitiv, S-alungi gândul negative. Astfel vei ajunge-n viață Om cu suflet și povață. Ispas Alexandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 copii cu biciclete bucurii risipite sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de farfurii de lazania. În câteva zile, când vroiam să mergem acasă, Garfield nu mai încăpea pe ușă. Eu am intrat în casă dar Garfield a dormit afară. A doua zi l-am pus să facă sport cu rolele și bicicleta. Trei ore a mers cu bicicleta fără oprire. Se vedea că a slăbit pentru că putea intra în casă. Așa a continuat până a ajuns la fel de grăsuț cum era. Din ziua aceea Garfield a mâncat mai ponderat. Eu și Garfield am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zile, când vroiam să mergem acasă, Garfield nu mai încăpea pe ușă. Eu am intrat în casă dar Garfield a dormit afară. A doua zi l-am pus să facă sport cu rolele și bicicleta. Trei ore a mers cu bicicleta fără oprire. Se vedea că a slăbit pentru că putea intra în casă. Așa a continuat până a ajuns la fel de grăsuț cum era. Din ziua aceea Garfield a mâncat mai ponderat. Eu și Garfield am vrut să vedem împrejurimile. Am văzut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
venit iar să râd, dar m-am stăpânit, n-am vrut ca Prodan să-mi tragă una în plex, pentru pian îți trebuie pe puțin trei ani, i-am zis. Prodan a rânjit, nu mă fraieri, Dzsátá, să-nveți cu bicicleta îți trebuie trei zile, mergi cu bicicleta, înveți în trei zile, eu nici nu vreau, de fapt, să cânt la pian, de unde să scot eu pianul, eu vreau să mă-nveți să cânt la asta, și a dat cu cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
stăpânit, n-am vrut ca Prodan să-mi tragă una în plex, pentru pian îți trebuie pe puțin trei ani, i-am zis. Prodan a rânjit, nu mă fraieri, Dzsátá, să-nveți cu bicicleta îți trebuie trei zile, mergi cu bicicleta, înveți în trei zile, eu nici nu vreau, de fapt, să cânt la pian, de unde să scot eu pianul, eu vreau să mă-nveți să cânt la asta, și a dat cu cotul în ditamai cutia neagră, pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
părea mai mic chiar decât cei de-a patra, însă amândoi erau foarte puternici și știau să se bată la fel de bine amândoi și se pricepeau foarte bine și la arme, praștia lor, de pildă, nu era făcută din anvelope de bicicletă, ci din cauciuc adevărat, și auzisem că fabrică tot felul de arme secrete pentru cei de pe strada vecină, de-aia ne-am fabricat și noi muniție bine ascuțită pentru suflătoare, dintr-aia cu ace de gămălie la capăt, eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cel mai bine ar fi să pornim imediat, pentru că el abia așteaptă să vadă basoreliefurile alea preistorice, dar întâi să trecem pe-acasă să facem rost de niște ciocane. Locul cu pricina era departe, ne-am dus deci cu două biciclete, eu stăteam în spatele lui Zsolt, pe portbagaj, iar Jancsi în fața lui Csabi, pe cadru. Gardul era destul de înalt, dar pe marginea de sus a porții zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în spatele lui Zsolt, pe portbagaj, iar Jancsi în fața lui Csabi, pe cadru. Gardul era destul de înalt, dar pe marginea de sus a porții zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu-ne pe șaua ei, să putem escalada gardul, și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși, toți patru, dincolo de gard, Zsolt ne-a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși, toți patru, dincolo de gard, Zsolt ne-a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat și bicicletele cu noi, dar Jancsi a spus că acum e totuna, important e că, în sfârșit, suntem înăuntru și nu mai trebuie să ne fie frică de nenorociții ăia de câini. Basoreliefurile mi le-am imaginat ca fiind mult mai spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina intermitent, cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă un copil. Un bebeluș. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dezvălui lumii că Gwen e fiica lui... - Ai fi putut obține mai mult de la castelan, Yvonne, mult mai mult, o ironiză Fersen. Brutăreasa se chirci pe scaun. * * * Jandarmii aflați de pază o văzuseră pe tînăra de Kersaint sosind nebunește pe bicicletă și intrînd pe furiș În camera lui Ronan. Se Întrebaseră o clipă dacă trebuia să intervină și pînă la urmă se mulțumiseră să consemneze vizita În raport. CÎnd limuzina castelului se opri În fața proprietății și-l văzură pe Pierre-Marie coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Desigur că știa, și-i trecu prin minte gîndul că ea fusese cea care trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut În frîu. Drumeagurile erau Înțesate de biciclete, În port mirosea a pește prăjit și a atmosferă sentimentală. Lands’en devenise o stațiune balneară ca atîtea altele. Marie suporta cu greu să-și vadă insula În mod trivial domesticită, denaturată, aservită banilor din turism. Dacă ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
distant, vorbea cu câțiva colegi; dar aceste contacte rămâneau limitate. Înainte de Annabelle, nici un coleg de clasă nu venise la el acasă. Se obișnuise cu gânduri și reverii solitare; puțin câte puțin, se obișnui cu prezența unei prietene. Plecau adesea cu bicicleta, urcau dealul Voulangis; apoi mergeau pe jos peste pajiști și prin pădure, până pe Înălțimea ce domină valea râului Grand Morin. Mergeau printre ierburi, Învățând să se cunoască. 10 DE VINĂ E DOAR CAROLINE YESSAYAN Începând cu anul școlar 1970, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pe terasa orientată spre vest, cu vedere spre portul turistic, puteau să bea un aperitiv, profitând de ultimele raze ale soarelui ce asfințea. Stațiunea naturistă de la Cap d’Agde dispune de trei centre comerciale, de minigolf și centru de Închiriat biciclete, dar pentru a-și atrage clienții mizează, În primul rând, pe plăcerile mai elementare ale plajei și sexului. În fond, ea constituie locul unei propuneri sociologice deosebite, cu atât mai surprinzătoare cu cât pare să-și găsească reperele În afara oricăror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mine cum rămâne ? Guy nu spune nimic. În clipa în care sensul tăcerii sale mă izbește în moalele capului, simt că mă clatin, că sunt la un pas să leșin. Iată răspunsul așteptat. Deschid ochii și văd doi băieței pe biciclete holbându-se la mine. — S-a terminat, nu ? Încerc să rămân calmă, dar glasul îmi tremură, fără să mi-l pot controla. Cariera mea s-a terminat. — Nu... ai de unde să știi asta. Uite care-i treaba, Samantha, ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]