5,404 matches
-
Acest onorabil industriaș aprovizionează marina franceză, engleză și austriacă și furnizează de asemenea mai multor armate cărnuri excelente care se păstrează cinci ani fără a se altera. Am întâlnit pe drum o mașină cu aburi trasă de șaisprezece perechi de boi; cu un sentiment de legitimă curiozitate, am vrut să știm cărei industrii îi era destinată. Îi era menită unei manufacturi? Ori să asaneze, să însămânțeze, să recolteze? Mașina monstruoasă avea într-adevăr legătură cu produsele agriculturii, dar era rezervată distilării
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din Moldova. Bacăul nu e prea prost construit; are case frumoase și grădini bine întreținute; o promenadă publică; biserica principală și clădirile mănăstirii învecinate lasă o impresie bună. Intrând în oraș, a trebuit să ne apărăm locul de legiuni de boi și de vaci care reveneau de la pășunat, la apusul soarelui, în deplină libertate; fiecare vacă, cu ugerele pline, se întoarce greoi la grajdul său, fără a face nici cea mai mică greșeală și nu fără a-și anunța sosirea cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fr. 50. 250 Adepții Regulamentului Organic, care a creat această situație, atrag atenția asupra faptului că țăranul român primește în schimbul acestor dări 4 hectare și jumătate de pământ pentru instalarea colibei și a grădinii sale, pentru cultivarea porumbului și pășunatul boilor săi; că boierul e obligat să construiască și să întrețină bisericile și casele școalelor. Cum adică! Deci cultivatorul nu trebuie să se hrănească și să se adăpostească? Proprietarul nu e primul interesat de acest lucru? Cine trebuie să suporte cheltuielile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
MOVILA LUI BURCEL Dumitru Almaș Într-o zi de sărbătoare, domnul Ștefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin țară să vadă cum trăiesc oamenii. Pe un deal a întâlnit un om: ara, cu un plug tras de un singur bou. Mirat, vodă s-a apropiat de dânsul și l-a întrebat: Cum te cheamă, omule? Șoiman, măria ta, Șoiman al lui Burcel. De ce ari în zi de sărbătoare, când toată lumea se odihnește ori se veselește, cu cântece, la horă? Sunt
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
munci ca lumea. De aceea am ajuns sărac: n-am nici boi, nici plug. M-am rugat de cei bogați, dar n-au vrut să-mi împrumute un plug. Atunci, așa ciung cum mă vezi măria ta, am prins un bou dintr-o cireadă furată de tătari, iar un om bun mi-a împrumutat plugul. Mi l-a dat numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihnește. De aceea, măria ta, îmi ar ogorașul acum, în zi de sărbătoare
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
De aceea, măria ta, îmi ar ogorașul acum, în zi de sărbătoare. Ștefan vodă a ascultat povestea lui Șoiman și cum era om drept și iubitor de popor, a grăit: Șoimane, ia punga aceasta și cumpără-ți plug cu șase boi, iar dealul acesta ți-l dăruiesc ție tot, ca să-l ai de plugărie. Mulțumesc, măria ta, s-a închinat Șoiman în fața lui vodă, punând genunchiul la pământ; ești bun și darnic. Mulțumesc și mă bucur că voi avea de unde să
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
lui Osiris-crucea egipteană de aur, care era mânerul sabiei lui Horus, când acesta se lupta în infern cu diavolii-ordonă pastoforul șef. Tânărul zelator atenian, ajunse la piramida lui Horus. Vrând să intre este împiedicat de un câine mare cât un bou, care-și arătă fioros colții enormi. Amestecă o o bucată mare de carne cu opium, aruncând-o câinelui Goliat. Așteaptă. După câteva minute câinele dormea dus. Se avântă în interiorul piramidei, dar nici nu făcu doi pași și de sus căzu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de oameni. Obiectele nu-mi spuneau nimic, un scaun, un pat, un lanț, n-aveau pentru mine nici o semnificație, în afara aceleia că în pat te culcai, pe un scaun ședeai, cu un lanț legai o vită. Vitele erau vite, mărețul bou, o zeitate pentru cei vechi, (boul Apis) era pentru mine un animal cu inutile coarne uriașe, cu utilă ceafă de pus sub jug și dacă n-ar fi trebuit hrănit și rânit pe urma lui băligarul ar fi fost mult
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nimic, un scaun, un pat, un lanț, n-aveau pentru mine nici o semnificație, în afara aceleia că în pat te culcai, pe un scaun ședeai, cu un lanț legai o vită. Vitele erau vite, mărețul bou, o zeitate pentru cei vechi, (boul Apis) era pentru mine un animal cu inutile coarne uriașe, cu utilă ceafă de pus sub jug și dacă n-ar fi trebuit hrănit și rânit pe urma lui băligarul ar fi fost mult mai bine, vaca trebuia să dea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se întîmpla cu Ilie. Sigur, ne pare rău că minunea asta se termină. Și luî îi părea rău, nu înțelegeam, când mi-a spus să mă duc pe la el, de ce arăta așa de... cum să-ți spun... parcă era un bou care trage la apă și țăranul, în loc să-l lase, îl înjură și dă cu ciomagul în el. I-ar fi plăcut și lui să aibă o cumnată ca tine, așa frumoasă. Dar ce să-i faci dacă nenea a tras
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul Deveselului? - Eu sunt domnule președinte, mă numesc Mărina lu’ Spânzuratu! zise acesta puțin emoționat. - Hă, hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare 119 cu boi. Sunt niște versuri populare pe care le-am Învățat pe vasul “Oltenia” În călatoriile mele de peste mări și oceane. Ce doriți să beți: coniac Metaxa, whisky? S-a lăsat tăcere. Niciunul nu Îndrăzni să mai scoată un cuvânt. - Ce, v-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care atesta că, în capitala Moldovei, "mortalitatea a început să scadă. Dar din nefericire, lucrurile nu stau tot așa în alte părți ale Moldovei. O mare parte din sate sunt absolut pustii și nu este lucru neobișnuit să vezi cai, boi, turme de oi, părăsite de proprietarii sau păzitorii lor, păscând ici și colo, devastând ogoarele, care promiteau o recoltă bogată. La Brăila, Galați și Rusciuk, holera continuă să răpună multă lume și este probabil chiar că nici Varna n-o să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
plângă și intră la tocmeală cu boala spunîndu-i: "Lasă copilele/, Că mi-s dragi ca soarele/ Și-mi ia [mie] zilele". Holera cea puternică nu s-a îndurat de lacrimile românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în valea socilor. Ferice de gangur, că șede într-un vârf de soc Și se roagă rugului Și se-nchină cucului; Nici pentru mine, Nici pentru tine; Ci pentru budihacea de la groapă, Să-i dai vacă de vacă Și doi boi să tacă. Ba îl petreceam până la biserică și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau cu dânsele. Și ca să mă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
despletit, / Tot cu șerpi împleticit. / Ea din loc sărea,/ Spini în urma-i răsărea,/ Iarba câmpului ardea/ Și oamenii morți cădea". Printre victimele ei s-a numărat și, în această variantă, un anume Vâlcu, care, călărind lângă caru-i tras de patru boi, mergea la treburile sale negustorești; zadarnic i-a oferit el clonțatei calul, carul, boii și armele, numai să-i cruțe viața, căci "Holera la el sărea, / Oasele i le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea,/ Buze pe buze-i lipea,/ Zilele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
câmpului ardea/ Și oamenii morți cădea". Printre victimele ei s-a numărat și, în această variantă, un anume Vâlcu, care, călărind lângă caru-i tras de patru boi, mergea la treburile sale negustorești; zadarnic i-a oferit el clonțatei calul, carul, boii și armele, numai să-i cruțe viața, căci "Holera la el sărea, / Oasele i le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea,/ Buze pe buze-i lipea,/ Zilele i le sorbea"... Izbucnind holera, oamenii obișnuiau, în județul Dolj, să caute doi boi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
boii și armele, numai să-i cruțe viața, căci "Holera la el sărea, / Oasele i le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea,/ Buze pe buze-i lipea,/ Zilele i le sorbea"... Izbucnind holera, oamenii obișnuiau, în județul Dolj, să caute doi boi negri, fătați într-o sâmbătă de aceeași vacă, pe care-i înjugau la o tânjală, cu care doi-trei gospodari dădeau, într-o zi de sâmbătă, ocol satului bântuit de molimă, "cu credința că, astfel făcând, holera fuge din sat în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
râdă. Dumitale știi mai bine ca mine. Tată, să mai treci pe acasă, ți-am mai da una alta de trebuință. Numai suflet să-ți lăsăm lângă tine, n-avem. Două nume Pe jumătate adormit, urcam în carul cu doi boi. Era prea dimineață să-mi dau seama cât era ceasul. Auzeam ca prin vis vocea tatei care îi cerea mamei să se grăbească cu traista cu bucate. Aveam ochii împăienjeniți și nu puteam să-mi ridic capul greu de somn
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Dar promisesem să mă duc și pentru asta stăteam cuminte și așteptam ca Bourean și Florean să-mi tragă trupul inert. Printr-o smuncitură carul se puse în mișcare. Tata stătea în față, iar frati-miu mergea mândru pe lângă boi. Var-mea rămăsese acasă cu promisiunea de a ne face gogoși. Mânați de vocea stăpânului, boii mergeau liniștiți. - Stați mă, ei arăcan de mine că m-ați grăbit. Uitai să pui sarea. Mama sărise ca arsă din bucătăria de vară
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să-mi tragă trupul inert. Printr-o smuncitură carul se puse în mișcare. Tata stătea în față, iar frati-miu mergea mândru pe lângă boi. Var-mea rămăsese acasă cu promisiunea de a ne face gogoși. Mânați de vocea stăpânului, boii mergeau liniștiți. - Stați mă, ei arăcan de mine că m-ați grăbit. Uitai să pui sarea. Mama sărise ca arsă din bucătăria de vară și venise spre poartă cu sarea în mână. - Apoi, arz-o focul de treabă dacă mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
brăzdează pământul, îl rupe bucată cu bucată și apoi îl pune la loc. Cum trebuie să fie să urci pe așa ceva? - Cade!!!..... Mă trezea din visare câte un strigăt de-al vre’unui tăietor. Nu știam cine era. Pășteam boii într-o poieniță și oricum eram prea departe de locul unde oamenii tăiau și făceau curat în pădure. - Vă dați seama? Toată mașinăria aia mare vă scoate vouă povara din spate. Ah, dragii mei. Voi trebuie să munciți mai puțin
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mei. Voi trebuie să munciți mai puțin. Dacă e să meargă așa, o să scăpați și de venit la pădure. O să vină tractorul și atunci o să stați voi acasă cu ale voastre, o să dormiți mai mult... - Ce faci măi, vorbești cu boii? Hai da, adu-i la car și înjugă- i, că ne apucă seara. Tata zâmbea. Hai, că suntem gata și caru-i plin. Să te văd de acum cum ai să mai stai în car pe schini sau haragi, da’ să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe schini sau haragi, da’ să nu-i rupi. - Lasă că merg pe jos. - Ai să mergi și pe jos. Hai azi, nu le mai sufla atât în coarne, că tot nu o să-ți răspundă. Tata își iubea mult boii, ca de altfel toate animalele, însă nu ne lăsa se ne atașăm și noi mult de ele. - Că de, animale vin și se duc. Unde? Numai ei știau. Eu de când mă trezisem tot cu Bourean și Florean eram și cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
l-a condus îmbujorată până la poartă. Fulgii de nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile lui mari țineau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]