11,186 matches
-
dureros, legământul pe care ar fi trebuit să îl facem cu mulți ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel care va păși pe această cale de rele va fi ferit. Cadavrele îndoielilor noastre zac ciopârțite printre cearșafuri în fața ochilor noștri, ca niște ofrande, eu mă ridic în genunchi în mijlocul patului uriaș, care se întinde în jurul meu asemenea unei plantații de bumbac, alb și moale, pot să alerg prin el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să sune, cum își întinsese ea mâna aceea fără ceas, ca și când eu aș fi cea primitivă, nu ea, întind canapeaua din salon, un fluture se învârte iar pe lângă bec, un altar nemilos care își cere în fiecare seară sacrificiul, iar cadavrul său se va alătura lungului șir de victime, umplând camera de miros de carne arsă. Nici o pală de vânt nu vine să ia cu sine mirosul greu de aici, care plutește deasupra mea în timp ce adorm, acoperindu-mă asemenea unei pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am devenit o perversă, eu îmi clatin capul obiectând, nu pot să cred, cum îl poți acuza, asemenea bărbaților de cea mai joasă speță care își învinovățesc soțiile pentru toate eșecurile lor. Știi ce înseamnă să te culci lângă un cadavru, să faci dragoste cu un cadavru, se năpustește ea asupra mea, era atât de lipsit de viață, încât nu mi-a dat de ales, am început să caut viața în afara casei, nici măcar asta nu l-a înfuriat, din contră, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clatin capul obiectând, nu pot să cred, cum îl poți acuza, asemenea bărbaților de cea mai joasă speță care își învinovățesc soțiile pentru toate eșecurile lor. Știi ce înseamnă să te culci lângă un cadavru, să faci dragoste cu un cadavru, se năpustește ea asupra mea, era atât de lipsit de viață, încât nu mi-a dat de ales, am început să caut viața în afara casei, nici măcar asta nu l-a înfuriat, din contră, uneori îmi dădea impresia că încuviințează modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să-ți imaginezi. Mai întunecată, mai rece, mai confuză... Ia ascultă, de ce te-ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă scuzi, zise Naoko, luându-mă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea ațintită în gol. Probabil că nu se gândea la nimic special. Ia ascultă, Watanabe! Mă iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Și eu. Uite-aici stăteam, spuse arătÎndu-mi colțul mesei. I-a lipit pistolul de piept cînd a tras. — PÎnă la cît i-au ținut pe oameni? — Oh, pînĂ după două dimineață. — După fiambre, Îmi spuse folosind termenul argotic pentru cadavru, termen care apărea adesea și În meniuri, desemnînd carnea rece, după fiambre au venit abia la unșpe dimineața. — Dar tu Încă n-ai aflat, Îmi spuse directorul. — Nu. N-a aflat Încă, se băgĂ un chelner. — E o chestie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse Claude. — Și pe vremea lui Napoleon erau bețivi. — Probabil. — Sigur. Poți să stai liniștit În privința asta. Stăteam Întinși În iarbă și mirosea a vară adevărată și muștele, cele obișnuite și cele mai mari, albastre, Începuseră să se adune pe cadavrele din șanțuri, iar pe lîngă dîrele de sînge de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el trebuie să fi văzut minele, căci frînară brusc și blindatul se smuci Într-o parte. Începu să dea Înapoi cînd Îl lovirăm cu bazooka, iar ambele echipe Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răni și Claude l-a acoperit. Era frumușel și nu părea să aibă mai mult de șapteșpe ani. Se chinuia să vorbească, dar nu reușea. Încerca să suporte totul așa cum auzise el că trebuie. Claude a luat tunicile de pe două cadavre și i-a făcut o pernă. După care l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne dădeam în vânt după Benny’s Burritos. Ne întâlneam mereu acolo după muncă. Comandam o margarita cu sirop de zmeură pentru mine și o tequila pentru el. Lumina era de un roz strălucitor, că ar fi făcut și un cadavru să arate ca un adolescent de 16 ani. Într-o zi am întârziat puțin, l-am găsit pe Patrick stând la bar și citind din Ross MacDonald și am izbucnit în râs; în metrou citisem o carte de același autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înecat Tooty cu tot cu încărcătura de trei sticle de șampanie de la bord... părea absolut în regulă până când a fost zărit dispărând sub apă... nu le vine să creadă că au mai jucat polo timp de încă vreo jumătate de oră deasupra cadavrului bietului Tooty... —Doamne, ce orgie e aici! Intri? mă întreabă Finn, uitându-se lung la mine. Fac semn că nu. E prea mare agitație și n-am încredere că pe băiețașii ăștia nu-i va lua valul; vreo doi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care Bartholdi o proiectase pentru altă lume, iar la dreapta de o statuie a lui Pascal, se deschide corul, unde oscilațiile Pendulului sunt Încoronate de halucinațiile unui entomolog bolnav - clești, mandibule, antene, fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întreabă ce caută ei acolo, fac stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trimite, și lacrimi mari Îi țâșnesc din ochi. Nu-i totdeauna balet, oricât de angelic și sângeros ar fi el. Moare marele maestru Guillaume de Sonnac, ars de viu de o bombă cu salpetru, oastea creștină, din cauza mirosul grețos al cadavrelor și a lipsei de alimente, e lovită de scorbut, armata lui Ludovic cel Sfânt se destramă, regele e stors de dizenterie, Încât trebuie să-și taie, pentru a câștiga timp În bătălie, turul nădragilor. Damietta e pierdută, regina trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de minute, se Întorc, așteaptă jos, Înspăimântați cu toții, doctorul Între timp s-a Îmbrăcat și ajunge aproape În același timp cu pantera poliției. Urcă toți la 27, și pe pat nu-i nimeni”. „Cum nimeni?” Întrebă Belbo. „Nu-i nici un cadavru. Și În acel moment medicul se Întoarce acasă, iar colegii mei nu găsesc decât ceea ce vedeți. Îi interoghează pe bătrân și pe portar, cu rezultatele pe care vi le-am spus. Unde erau cei doi domni care urcaseră cu Ardenti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cine știe, el n-a stat acolo decât un minut, și nu s-a uitat nici În chicinetă, nici În baie. Poate că au ieșit pe când cei doi amărâți se duceau să cheme ajutor, și Încă luând cu ei un cadavru? N-ar fi imposibil, pentru că există o scară exterioară care duce În curte și ar fi putut să iasă pe poarta mare de la intrare, care dă pe o stradă laterală. Dar, mai cu seamă, exista cu adevărat vreun cadavru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un cadavru? N-ar fi imposibil, pentru că există o scară exterioară care duce În curte și ar fi putut să iasă pe poarta mare de la intrare, care dă pe o stradă laterală. Dar, mai cu seamă, exista cu adevărat vreun cadavru sau colonelul ieșise, să zicem, pe la miezul nopții, Împreună cu cei doi tipi, iar bătrânul a avut halucinații? Portarul repetă că nu-i prima dată când i se năzar lui astfel de lucruri, acum câțiva ani a zis că văzuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
face pe bătrân să creadă că a fost ucis. Dar prea ar fi totul ca În romane și n-ar explica dezordinea din odaie. Pe de altă parte, dacă cei doi Îl omoară și fură mapa, de ce să fure și cadavrul? Vom vedea. Scuzați-mă, sunt nevoit să vă cer actele”. Învârti de două ori În mână legitimația mea de student. „Student la filozofie, hai?” „Suntem mulți”, am spus. „Chiar prea mulți. Și studiați despre templierii ăștia... Dacă ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ei! Nu mai bine stăteau la oră? Și doar chimia e o materie așa de frumoasă! Pe Coceanu nu l-au putut extrage din mormanul de fiare decât după ce a venit echipa de la descarcerare cu flexul. I-au scos cadavrul, plângând, chiar taică-său cu frate-său. Mădălina avea bazinul sfărâmat și o fractură de craniu care îi schimbase fizionomia. Au înmormântat-o o săptămână mai târziu, în rochie de mireasă. Doar Iuliana ajunsese într-un sanatoriu, de unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prietene, se certaseră cine să stea în față, lângă Coceanu. Învingătoarea nici nu mai apucase să se atingă de gogoșile pe care le ducea în poală, la întoarcere. Iuliana stătuse aproape o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele, corpurile s-au răsucit nefiresc, fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
albastre. Pe pancartele ridicate deasupra capului erau sloganuri antiguvernamentale și tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă cadavrul pe jumătate ars al Bibliotecii Universitare. Faptul că biblioteca arsese, în loc să fie îngropată creștinește de politicienii aflați la putere, îi răpea acesteia orice șansă la Judecata de Apoi a instituțiilor culturale. Din păcate, Biblioteca Universitară din București nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu cred că exagerez dacă afirm că Ceakra a fost o deschizătoare de drumuri în domeniul digital art. Și totuși, într-o seară, am comis sacrilegiul de a da cu spray pentru insecte. Am revenit peste două ore: mii de cadavre zăceau pe câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul. Adelina a venit cu ideea să ne logodim. Cică așa se practica în Constanța. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae zace prăbușit pe prag, lipsit de tonus, ca și un cadavru, gol de la brâu în jos, cu trunchiul în înteriorul debaralei și cu picioarele (încă încălțate cu pantofii) în curte, pantalonii și slipul fiind abandonați, în pripă, pe coronamentul unui boschet pitic. O mini-arteziană de sânge roșu-nchis, amestecat cu un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]