3,909 matches
-
sunt considerate doar Bisericile locale legal constituite (Can. 373: "Unius supremae auctoritatis est Ecclesias particulares erigere; quae legitime erectae, ipso iure personalitate iuridica gaudent"). Pentru celelalte Biserici, Codul Canonic folosește sintagma de Biserică rituale autonome ("Ecclesia ritualis șui iuris"). Codul Canonic al Bisericilor Orientale din 1990 folosește însă sintagma de Biserică autonome ("Ecclesia șui iuris"), ca în Can. 27: ""Un grup de credincioși ai lui Cristos legați ierarhic în conformitate cu legea care sunt recunoscuți de autoritatea supremă a Bisericii sunt în continuare
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
fi efectuat în această formă în situații în care afundarea completă în apa botezului nu era posibilă.(De ex. în caz de boală, în vremea persecuțiilor, în cazul morții inevitabile). Primele menționări documentare ale botezului copiilor se găsesc în regula canonică "Baptismus infantium" a Sfântului Ipolit. Acceptul acestei practici a fost destul de controversat. Unul dintre cei mai profilați autori care a combătut această practică a fost Tertulian. Aceiași teologi au dezbătut, în așa-numita dispută asupra botezului, s-au ocupat și
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
februarie 1593 a avut loc sinodul de la Uppsala, care a statornicit reforma în Suedia, având următoarele mărturisiri de credință: Secolul al XVII-lea se va marca prin curentul "ortodoxiei luterane", opus lâncezelii din perioada respectivă. În 1686 se creează dreptul canonic suedez, care va dura până în 1990. În secolul următor va avea loc o trezire spirituală, iar următoarele două vor fi mișcate de curentul liberal. În secolul al XX-lea se va insista pe identitatea catolică a Bisericii suedeze. Tot în
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
mai bogat așezământ monahal al țării a acelui veac. Un alt stareț important a fost ieromonahul Paisie (1683 - 1715), în timpul căruia biserica mănăstirii este refăcută căci era "„[...] prea învechită și crăpată, cât îi venea vremea a cădea [...]“" (Ghenadie Enăceanu, „Vizite canonice”, București, 1892, p. 23) iar interiorul a fost zugrăvit așa cum se vede și astăzi. Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaus și chipul domnitorului Constantin Brâncoveanu; cât estede real, greu de stabilit, însă cu certitudine este "cea mai veche
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Teologie, după care a revenit în România. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj. În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea episcopală a avut loc pe
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
și a fost crucificat la Ierusalim în jurul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat. Conform tradiției creștine, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre Isus, principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie: , Minunile săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii și
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
însă, greșită. Credincioșii tradiționali ruși erau la un moment dat de părere că grafia "Iisus" denotă Antihristul. Totuși Iisus nu e același lucru cu Iesus, cum este pronunțat în limba greacă, în forma originală a Noului Testament. Cele patru evanghelii canonice sunt principala sursă a biografiei lui Isus. Totuși, aceste evanghelii au părți unde diferă unele de altele, fiecare surprinzând viața lui Isus într-un mod diferit. Evanghelia după Ioan nu este o biografie a lui Isus, ci mai degrabă o
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivata pe 14 septembrie 1992. este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonica, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonica asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
14 septembrie 1992. este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonica, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonica asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică și diaspora Republicii Moldova). Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii și 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
mănăstire de călugări în SUA. Potrivit primului articol al Statutului Mitropoliei Basarabiei, înregistrat la 30 iulie 2002 și modificat la 7 martie 2006 prin ordinul nr. 33 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, „sub raportul orânduirii canonice și administrative Mitropolia Basarabiei cuprinde următoarele eparhii istorice sufragane”: Sub raportul orânduirii canonice și administrative, eparhiile sunt grupate în Mitropolie. Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
la 30 iulie 2002 și modificat la 7 martie 2006 prin ordinul nr. 33 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, „sub raportul orânduirii canonice și administrative Mitropolia Basarabiei cuprinde următoarele eparhii istorice sufragane”: Sub raportul orânduirii canonice și administrative, eparhiile sunt grupate în Mitropolie. Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
si mai apoi sub regim sovietic din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei și-a încetat activitatea, fiind înlocuită de Eparhia Chișinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei și a întregii Rușii. Biserică Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonica Patriarhiei Ruse. Ca răspuns la cererile adunării eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul BOR din 19 decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Dat fiind contextul istoric, ea este acum autonomă și urmează stilul vechi. Petru Păduraru, fostul episcop de
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
ASCOR" () Misiunea Socială "Diaconia" , "Frăția Ortodoxă Română", "Arhiva Mitropoliei Basarabiei", "Centrul de pelerinaj "Emaus""(),"AMFOR din RM" (Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși Români din Republică Moldova) și "publicația "Misionarul"". A fost recunoscută oficial de autoritățile de la Chișinău drept "succesoare spirituală, canonica și istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în 1944 inclusiv". Petru Păduraru este actualul Mitropolit al Basarabiei. Românii din Basarabia au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist în 1812. Pe
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
cei doi episcopi vicari ai săi s-au refugiat la Belgrad. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătură canonica a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia Moldovei și Sucevei. Mitropolitul de Iași a arătat că problemele bisericești din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la fugă arhiepiscopului Anastasie de la Chișinău la Belgrad. Plecarea lui Anastasie
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
al Cappadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii și a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică și spirituală a preoților. O mare atenție a acordat Sf. Vasile păturii sărace și a celor oprimați, inițiind nenumărate acte de caritate. Începând din anul 373, o serie de evenimente întristează viața sa, începând cu moartea fratelui său Grigore și
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
anume: Arhiepiscopul Albert de Brandenburg(1490-1545), un prinț din casa de Hohenzollern, care deja avea două provincii romane sub control, a pus ochii pe arhiepiscopia vacantă de Mainz, în anul 1514. Deoarece Albert avea numai 23 de ani, și legea canonică interzicea unui om să dețină mai multe funcții, el a fost nevoit să plătească papei Leon al X-lea, pentru dispensele necesare ocupării celor două posturi. Din fericire pentru el, dorința de a avea arhiepiscopia de Mainz și dorința papei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic. Primul filolog care a a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. Alți învățați, însă, își mențin convingerea în veridicitatea existenței lui Homer. Atât de puține lucruri
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
poemele au înfiripat forma lor fixă. Soluția tradițională este "ipoteza transcrierii", în care un "Homer" non-literat dictează poemul său unui scrib în secolul VI î.Hr. sau mai devreme. Homeriștii mai radicali, precum Gregory Nagy, susțin cu tărie că un text canonic a poemelor homerice ca "scriptură" nu a existat până în perioada elenistică. (secolele III - I î.Hr.). Nu există nici o înregistrare despre existența sa în timpul vieții lui Homer. Herodot (2.53) consideră că Hesiod și Homer au trăit nu cu mai mult
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
i-a trecut noului consacrat puterea ordinară de jurisdicție, care fusese deținută până atunci provizoriu de către Alexandru Todea, cu toate drepturile și îndatoririle ei. Ca și în eparhiile de Oradea și Maramureș, nici la Cluj nu a avut loc instalarea canonică a episcopului în catedrala eparhială, aceasta fiind ocupată în acel moment de către Biserica Ortodoxă Română. La 20 iulie 1994, ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite în apărarea creștinismului în timpul persecuției comuniste, Papa Ioan Paul al II-lea i-a
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
cardinalului Todea în anul 1992 și până la numirea episcopului Lucian Mureșan la conducerea Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș în data de 4 iulie 1994, George Guțiu a condus treburile curente ale întregii provincii mitropolitane ca administrator apostolic. Conform dreptului canonic, și-a prezentat cererea de retragere de la conducerea Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1999, odată cu împlinirea vârstei de 75 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea nu i-a acceptat cererea imediat, ci la 18 iulie 2002, dată la
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
o veche familie de nobili din Italia de nord cu reședința în castelul Mirandola, în apropiere de orașul Modena. Doritor să se instruiască, renunță la privilegiile de familie în favoarea fraților săi și, la vârsta de 14 ani, începe studiul dreptului canonic la vestita Universitate din Bologna (prima Universitate europeană!), cu intenția unei cariere ecleziastice. Este atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și, timp de șapte ani, vizitează cele mai renumite universități ale Europei din Ferrara, Padova și Paris
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
aducerea darurilor și anaforă; ofertoriul a fost deja făcut la proscomidie, deci darurile se pun pur și simplu pe antimis, în amintirea punerii lui Iisus în mormânt. Părțile liturghiei altarului: Pentru botez, se uleiul catehumenal se aplică înainte de botezul propriu-zis. Canonic, botezul bizantin (și nu numai) se face prin scufundare, dar în Ardeal se face de obicei prin vărsare. Botezul este urmat de mirungere. Mirul se face din 33 de plante, și se sfințește de obicei de către episcopii în sobor, și
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
din imnul "Acatist" (numit la slavi " Acatistul Bunei Vestiri"). Ritul slav are o mare diferență atât în imne, cât și în liturgica practică, cu diferite implicațiuni teologice. Din punct de vedere sacramental, anafora de la euharistie conține tropare împrumutate de la ora canonică a III-a, tropare ce fac epicleza incomodă. Adăugirea acestor tropare se datorează certurilor teologice medievale. De asemenea rugăciunea de dezlegare de la spovadă e foarte latinizată ceea ce pune probleme, îndeosebi din punct de vedere luteran, doctrinii mântuirii prin har. Taina
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
preotul deschide evangheliarul la întâmplare, citește evanghelia ce se ivește, și eventual rostește o predică ad-hoc. În alte parohii, la înaintesfințite se alege evanghelia în funcție de paricopa de la cartea Facerii. Mai există două metode de a alege citirile. Una, cea mai canonică, e aceea de a lua întocmai citirile de la melkiți. Altă metodă, mai puțin canonică, e de a citi apostolul din Apocalipsă, iar evanghelia din șirul din Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
predică ad-hoc. În alte parohii, la înaintesfințite se alege evanghelia în funcție de paricopa de la cartea Facerii. Mai există două metode de a alege citirile. Una, cea mai canonică, e aceea de a lua întocmai citirile de la melkiți. Altă metodă, mai puțin canonică, e de a citi apostolul din Apocalipsă, iar evanghelia din șirul din Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]